Invatarea scolara (didactica)

INVATAREA SCOLARA (DIDACTICA)

Invatarea scolara este activitatea dirijata a elevilor care se desfasoara in scoala.

Invatarea este privita sub trei diviziuni :

ca produs:

ca proces;

ca functie de factori : interni si externi.

Invatarea ca produs se caracterizeaza in termeni de noi idei, notiuni, capacitti, aptitudini, interese, teorii, sentimente.

Invatarea ca proces porneste de la faptul ca invatarea este activitate care se desfasoara in timp, plurifazica care implica toate procesele psihice.

Invatarea ca proces consta in modificarea sau transformarea intentionata a comportamentului (conduitei), conditionata de experienta traita si dobandita de om.

Invatarea ca proces genereaza schimbari in felul de a gandi, de a simti, de a actiona. Ea duce la elaborarea unor produse care apar in calitate de continuturi. Invatarea este pusa in legatura cu dezvoltarea, devine un factor determinant al dezvoltarii individuale.

Pentru a face fata anumitor sarcini de invatare este necesar ca pe anumite directii, copilul sa fi atins deja un anumit nivel de dezvoltare ( intelectuala, fizica, afectiva), care sa-l faca matur si competent pentru confruntarea cu sarcina.

Cheia invatarii este angajarea deplina a elevului in actul invatarii.

Invatarea, inteleasa ca proces, impune un activism sustinut din partea elevului. Copilul prin ceea ce invata se adapteaza activ cerintelor si obligatiilor scolare. Invatarea scolara are un caracter pregatitor pentru viata si munca, pentru integrarea activa si creatoare a viitorului absolvent.

In cadrul invatarii scolare, activitate pe care o desfasoara elevii, un loc important revine invatarii cognitive.

Invatarea cognitiva este activitatea de asimilare a cunostintelor si operatiilor intelectuale, de construire a unor sisteme cognitive. Pentru invatare este hotaratoare actiunea cu motivatia si scopurile ei. In evolutia ei, actiunile intelectuale parcurg cateva etape :

de exemplu formarea conceptului de numar : pornim de la observatii, manipularea cu multimi,

apoi se trece la observarea si reprezentarea  a ceea ce este mai mult si mai putin, prin aplicarea denumirilor verbale si trecerea de la calculul pe concret la calculul in minte, apoi se ajunge la conceptul de numar.

Invatarea cognitiva se sprijina pe dezvoltarea analizei, abstractizarii si generalizarii, a sistematizarii si organizarii logice a gandirii. Ea este impotriva superficialitatii si formalismului.

Exemplu : se pot invata unele cuvinte, dar nu semnificatiile notionale asociate lor, iar acestea sunt in invatarea cognitiva. Invatarea cognitiva este solidara cu intelegerea integrala si aprofundata a materialului.

Invatarea functie de diversi factori (conditii)

Invatarea este privita si functie de mai multi factori care influenteaza asupra procesului invatarii.

Unii din acesti factori tin de particularitatile si disponibilitatile celui care invata, actioneaza din interiorul acesuia si acestea sunt conditii interne. Altele intervin din exterior, sunt independente de elev si le numim factori (conditii) externe ale invatarii.

In randul conditiilor interne pot fi enumerati factorii biologici (ereditate,varsta sex, dezvoltarea fizica, starea de perfectionare intelectuala,motivatie, vointa).

In calitate de conditii externe pot fi avute in vedere unele aspecte ce tin de organizarea scolara (sistem de cunostinte, continuturi,calitatea instruirii, invatarii, relatia invatator-elevi-clasa de elevi).

Alte conditii externe suntde natura extrascolara (familia, mediul cultural, mediul socio-economic, mediul local).

Aceste conditii trebuie organizate si correlate, inainte ca elevul sa fie introdus in situatia de neinvatare.

I.Cerghit, I. T. Radu, E. Popescu - Didactica, E. D. P., Bucuresti, 1993.

Caracteristicile invatarii scolare

Invatarea scolara (didactica) care se realizeaza in procesul de invatamant are o serie de caracteristici :

se realizeaza cu cadre si mijloace institutionalizate ;

este un proces dirijat din exterior (profesori , parinti) ;

este un proces controlat - prin note ;

este un demers constient ;

are un caracter secvential - trecerea de la neinstruire la instruire ;

are un caracter gradual - trecerea de la simplu la complex ;

este un proces relational ( invatator - elev) ;

are un caracter informativ-formativ.

R 2

Succesiunea secventelor invatarii :

E1 , E2 = secvente de instruire;

V1 , V2 = secvente de verificare ;

Rc = raspuns corect ;

R2 = reintoarceri la secventele anterioare.

Pantelimon Golu, M. Zlate, E. Verza - Psihologia copilului, E.D.P., Bucuresti, 1993.

,,Omul nu este om decat prin vorbire,

( . ) dar pentru a fi inventat vorbirea ,

trebuia sa fi fost om inainte."

Humboldt