QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate pedagogie

Cresterea productiilor vocale – cum il invatam pe copil sa vorbeasca








CRESTEREA PRODUCTIILOR VOCALE – CUM IL INVATAM PE COPIL SA VORBEASCA

 

            Nota : Autorul a ales sa nu foloseasca simbolurile fonetice pentru a desemna sunete deoarece audienta la care se face apel consta in primul rand din parinti sau profesonisti din alte domenii . S-a facut o incercare de a scrie cuvintele si sunetele folosind asociatiile sunet – simbol care sunt invatate in general prin intermediul foneticii . Se intelege ca s-ar putea sa-i fie greu cititorului sa determine descrierea vorbirii pe care a intentionat autorul si el isi cere scuze pentru acest lucru !

            Multi copii cu autism nu sunt capabili sa vorbeasca . Oricum , autismul nu este „cauza” acestei inabilitati . Daca ar fi asa , atunci toti copiii cu autism ar trebui sa nu poata vorbi . Autismul este o eticheta diagnostica bazata pe un manunchi de comportamente prezentate , unul dintre care are greutati cu comunicarea . Natura aceste dificultati difera de la copil la copil .



            Nimeni nu stie exact de ce unii copii cu Autism pot sa vorbeasca iar altii nu . Temple Grandin relateaza ca ea isi aminteste ca atunci cand oamenii ii vorbeau cand era mica , toate sunetele „se contopeau intr-o gramada fara noima / inteles” . Aceste tipuri de relatari ar putea indica o Dereglare de Procesare Auditorie Centrala. Unii copii care intampina greutatile in a produce vorbirea , demonstreaza de asemenea greutati si in imitarea secventelor de miscari cu mainile sau cu alte parti ale corpului . Aceasta ar putea fi sugestiva pentru Dispraxie sau dificultati de a combina miscarile motorii . Mai putin frecvent intalnim copii care prezinta un tonus muscular slab in obraji si limba . Acesti copii ar putea afisa caracteristici care se potrivesc cu diagnosticul de Disartria . In cele din urma , multi copii care se dezvolta obisnuit produc vorbirea cu anumite „reguli” de producere a sunetelor sau procese care sunt supra – generalizate . De exemplu , ei „opresc” toate secventele de inceput sau „anuleaza” toate sunetele finale . Acest tip de tulburare de vorbire este cunoscut ca Tulburare de Proces Fonologic si se poate intalni si la copii cu autism . Aceste etichitorii de diagnostic pot descrie conditii / situatii care co-exista cu autismul.

            Problema consta in faptul ca este greu , daca nu chiar imposibila , sa determinam „cauza” acestei dificultati de vorbire inainte ca copilul sa inceapa sa vorbeasca . De cealalta parte , nu conteaza care este „cauza” deoarece nu putem sa patrundem in creier ca sa „reparam” cauza oricum . Putem oricum , sa folosim metode de invatare pentru a spori productiile vocale si pentru a-l invata pe copil sa produca miscarile motorii care sunt necesare pentru producerea limbajului .

            O data ce un copil incepe sa vorbeasca , productiile sale de vorbire pot fi analizate pentru a ne oferi mai multe informatii privind tipul de tulburare manifestat . Acesta reprezinta un lucru foarte important care trebuie facut deoarece o mare parte a cercetarilor au fost facute pe baza strategiilor de predare si de sugerare care sunt cele mai eficiente pentru diferite tipuri de tulburari de vorbire

            Unii copii cu autism sunt aproape complet tacuti . Altii produc sunete dar intr-o maniera repetitiva cu nici un inteles real sau functie atasata de ele . Totusi unii par ca ar vrea sa vorbeasca , dar cuvintele lor sunt greu sau imposibil de inteles . Comportamenele specifice manifestate de fiecare copil si felul in care copilul raspunde la anumite strategii de predare si imboldire ar trebui sa sufereze care este cea mai buna metoda de abordare a dificultatii lui de vorbire .

            Cel mai critic lucru pe care trebuie sa-l faceti este acela de a-l invata pe copilul care nu este capabil sa comunice prin vorbire vocala alte modalitati de a cere lucrurile pe care le vrea . Unii parinti si-au exprimat ingrijoararea ca lucrul acesta il va impiedica pe copil sa incerce sa vorbeasca , dar o mare parte a cercetarilor arata exact contrariul . De fapt . in cele mai multe cazuri este borba despre contrariu . O data ce copilul invata „valoarea” comunicarii prin semne sau imagini si daca acele semne sau imagini au fost asociate constant cu faptul ca copilul a obtinut acele lucruri pe care le-a vrut ( incurajare /  intarire ) , vom oberva mai multe productii vocale si incercari de a produce cuvinte . Metodele de predare pentru aceste modalitati de solicitare (cerere) au fost prezentate anterior .

Prezinta copilul meu Apraxie ?

 

            S-a sugerat ca multi copii cu Autism prezinta dificultati in combinarea miscarilor sau manifesta „tulburari de planificare motorie” . Din nou acesta este o etichetare de diagnostic care este folosita pentru a descrie dificultati in producerea unei serii de miscari semnificative intr-o anumita ordine . De obicei nu exista o slabire a muschilor sau alta deterioare motorie senzoriala care sa cauzeze dificultatea copilului de a produce o miscare . Unii sugereaza ca acest termen este prea mult folosit pentru a descrie dificultatile de vorbire pe care le manifesta multi copii cu Autism . Asa cum s-a sugerat mai inainte , exista mai multe tipuri de greutati in vorbire la marea majoritate a populatiei , lucru care se regaseste si la copiii cu austism .

            Asa cum s-a manifestat anterior , nu este posibil sa diagnosticam aproxia inainte ca un copil sa inceapa sa vorbeasca . Putem totusi sa deducem ca aceasta ar putea sa fie problema daca copilul prezinta dificultati semnificative in producerea altor miscari motorii . Nu toti copiii care manifesta mai tarziu apraxia de vorbire prezinta aceeasi greutate / dificultate in alte parti ale corpului asa incat nu putem generaliza . Daca ne uitam la antecedentele copilului diagnosticat mai tarziu cu apraxie , de multe ori vedem limite in numarul de sunete sau in variertatea sunetelor produse in timpul jocului vocal / cu voce . Din nou acesta ar putea sa fie un indicator timpuriu dar nu constituie o dovada suficienta pentru a sprijini un diagnostic de apraxie la un copil ne-vocal , care nu vorbeste deoarece si alte situatii pot avea ca rezultat aceleasi comportamente prezentate .

            Un patologist in vorbire poate dignostica apraxia daca , atunci cand copilul incepe sa vorbeasca , produce de obicei greseli nepotrivite , manifesta deformari de vocale , prezinta comportamente de „balbaiala” sau de zbatere , si / sau arata o dificultate ridicata in producerea limbajului in exprimari mai lungi si mai complexe .

            Ce inseamna toti acesti termeni ? Apraxia orala , Apraxia / Dispraxia de vorbire / de limbaj , Apraxia / Dispraxia verbala reprezinta termeni folositi pentru a diagnostica aceasta dificultate atunci cand ea este legata de producerea de limbaj . De cate ori litera  „a” este atasata unui termen medical , de obicei inseamna  „fara” si de cate ori este folosit termenul „dis” inseamna „ pierdere partiala sau dezordonata” . Asadar , „Apraxia” ar trebui folosit pentru a descrie o inabilitate / incapacitate de a produce miscari semnificative / cu un scop si „Dispraxia” ar trebui folosit pentru a descrie o dificultate / greutate in producerea miscarilor semnificative . Totusi , cei mai multi profesionisti continua sa foloseasca acesti termeni , schimbandu-i intre ei . Este foarte obisnuit in literatura de specialitate sa vedem Dispraxia folosit de catre terapeutrii profesionali atunci cand descrie starea (din) membre si „Apraxia” folosit de catre patologistii de vorbire / de limbaj (SLP) pentru a descrie starea care este legata de productia vorbirii .

            Apraxia Orala este adeseori folosita pentru a descrie starea cand ea este manifestata doar in miscari ale musculaturii orale (Buze , limba , velum) . Unii copii prezinta caracteristici ale apraxiei atunci cand incearca sa vorbeasca dar nu si atunci cand ei imita doar miscari fara limbaj / vorba . Acesti copii sunt deseori descrisi ca manifestand „Apraxia de limbaj”

            O data ce copiii care au fost diagnosticati anterior cu aproxia incep sa comunice , deseori este obisnuit sa vedem la unii dintre ei greutati in alte aspecte ale limbii care necesita succesiune , cum ar fi combinarea cuvintelor in propozitii sau descrierea unei succesiuni de evenimente intr-o activitate . Unii profesionisti folosesc termenul „Apraxia verbala” pentru a descrie aceasta dificultate .

            Din nou , multi profesionisti folosesc acesti termeni cu posibilitatea de a-i schimba intre ei sau pentru diferite scopuri , altele decat cele descrise aici , asa incat cel mai bine este sa intrebati direct pe profesionistul implicat atunci cand un anume termen este folosit .

           

De ce este important sa recunoastem comportamente potrivite cu diagnostilul de Apraxie ?

 

            Este important sa tineti minte ca copiii pot comunica ( manifesta comportament verbal ) prin productii vocale , gesturi , semne sau imagini si toate aceste feluri diferite de comportament verbal nevesita unele serii de miscari . Numarul miscarilor motorii si complexitatea miscarilor motorii necesare variaza cu fiecare tip . Miscarile sunt tot comportamente si le putem preda ca atare . Daca vrem sa-l invatam pe un copil sa indeplineasca o serie de miscari motorii cu mainile , bratele , degetele , etc . , atunci am determina „un punct de pornire / plecare ” sau o miscare pe care copilul o poate produce in mod curent sau carte poate fi usor invatata . Atunci vom folosi ori inlantuirea inapoi ori inlantuirea inainte pentru a invata fiecare din miscarile necesare . Vom oferi orice forma de imbold (imitare /  modelare, imbolduri fizice ,  imbolduri verbale , imbolduri vizuale , etc . ) care sunt necesare pentru a ne asigura ca copilul este capabil sa produca fiecare din miscarile din secventa . O data ce copilul a invatat sa produca fiecare miscare , vom oferi oportunitati multiple pentru ca copilul sa exerseze miscarile in succesiunea / ordinea corecta , in timp ce vom folosi tot mai putine imbolduri necesare pentru o productie exacta .

            De exemplu , daca dorim sa-l invatam pe un copil sa inoate , fiecare miscare va trebui sa fie invatata .  Vom incepe ori de la inceputul seriei de miscari , predand una , apoi pe urmatoarea in combinatie cu prima , etc ( inlantuirea inainte ) sau , am putea incepe de la sfarsitul seriei de miscari , miscandu-ne inapoi pentru a o invata pe fiecare in combinatiile cu cealalta ( inlantuire inapoi ) .

            Aceleasi principii se aplica atunci cand il invatam pe copil sa produca o serie de miscari cu gura . Cuvintele vorbite variaza ca numar si complexitatea miscarilor care sunt necesare pentru producerea lor . Nu-l vom invata pe un copil sa inoate prin modelarea intregii „miscari” ( un brat inainte iar celalat inapoi si capul intors , apoi capul in apa in timp celalalt brat se misca inainte etc ) si apoi sa –i cerem sa o imite . De ce nu ? Pentru ca astfel copilul nu va invata sa inoate niciodata !  Cel mai probabil el va produce , de fiecare data secvente de miscari in mod incorect . Uneori aceste miscari nu vor fi cele bune si alte ori s-ar putea sa lipseasca unele dintre miscarile cele mai importante . Uneori copilul ar putea adauga o miscare nu trebuie inclusa .

            In esenta , asta ar fi ceea ce am face daca i-am cere unui copil cu comportamente legate de disgnosticul de apraxie sa imite un cuvant complet daca el nu este capabil sa produca miscarile care sunt necesare pentru a produce suntele in succesiunea corecta , necesara pentru a pronunta cuvantul .

Aceasta inseamna ca nu ar trebui sa folosesc cuvinte complete / intregi atunci cand vobesc cu copilul meu ?

 

            In nici un caz . Este important sa asociati cuvintele cu consolidarea , indiferent de sistemul augmentativ pe care il folositi cu copilul dumneavoastra . De exemplu , daca folositi PECS , spuneti numele articolului pe care copilul il cere (consolidare)atat inainte de a-i da articolul ,  cat si dupa ce copilul primeste articolul pentru „a asocia” cuvantul cu consolidarea si pentru consolidare automata .



            Autorul ne sfatuieste sa folosim cuvinte individuale in locul frazelor pentru toti invataceii timpurii / de inceput . De exemplu , in loc sa spunem „Vrei o prajitura?”. „OK , uite o prajitura pentru tine .” , atunci cand copilul solicita ( cere ) o prajitura prin semne , adultul ar trebui sa spuna doar „prajitura” inainte de a-i da prajitura si din nou dupa ce copilul o primeste . Dorim ca atunci cand auzim „prajitura” (stimul vocal) sa fie asociat cu prajitura ( consolidare ) .

Ce ar trebui sa fac daca copilul scoate doar cateva sunete?

 

            De fiecare data cand copilul face / scoate vreun sunet , urmati-l imediat cu una din consolidarile cele mai puternice ale copilului ( consolidare automata ) . Incepeti sa asociati sunete si cuvinte cu jucariile sau activitatile preferate ale copilului. De exemplu , daca copilul ii place sa se joace cu mingea , spuneti „ m , m , m ” in timp ce bateti mingea de pamant si inainte de a o da copilului . Daca copilului ii place muzica , cantati-i sau puneti-i sa asculte cantece care contin unele sunete izolate , cum ar fi „Old McDonald” ( Batranul McDonald ) sau „Cantecul Alfabetului” de pe caseta Sunetele ca Distractie  produsa de Jucariile Discovery ( Discovery Toys ) . Incepeti sa omiteti ultimul sunet din fraza pentru a-l incuraja pe copil sa produca sunetul .

            Unor copii le place sa se joace cu jucarii care scot sunete si ei vor incepe deodata sa produca sunetele pe care le aud . Pentru acesti copii , s-ar putea sa fie folositoare jucarii care scot sunete . Aveti grija sa alegeti jucarii care produc sunetele izolate in mod corect si asigurati-va ca folositi productia corecta a suntelor izolate atunci cand asociati . De exemplu , pentru literele „ p , t , k , c , sh , f , h , S ” ar trebui sa fie toate produse fara nici o sonoritate si nici un sunet de vocala nu ar trebui sa fie legat de ele . Sunetele „ m , n , z ” au sonoritate dar ar trebui produse intr-o maniera continua mai degraba decat combinate cu o vocala . Patologistul dumneavoastra de vorbire / limbaj ( in romana logoped ) va poate ajuta sa invatati sa produceti sunetul corect .

            Scopul aici este de a spori numarul si varietatea sunetelor produse astfel incat sa avem un comportament pe care sa-l consolidam !

Si daca copilul este capabil sa produca sunete dar nu imita sunetele pe care le fac eu ?

 

            Incepeti sa imitati sunetele pe care le face copilul in timpul jocului . Daca copilul produce acelasi sunet dupa dumneavoastra , consolidati din plin . Dupa ce copilul imita in mod consecvent inapoi si puternic / tare , adaugati „spune” ca parte a SD-ului dumneavoastra .

            Student : „mmm”

            Instructor: „Spune <mmm>”

            Student : „mmm” ( este mai probabil ca copilul sa produca acelasi comportament intr-o situatie diferita )

            O alta modalitate de a infaptui acest lucru este ptin construirea „momentum-ului comportamental ” . Cu alte cuvinte , obtineti cateva raspunsuri imitative pe care copilul le stapaneste apoi adaugati „e”-ul . Este mai probabil ca copilul va produceun comportament „dificil” ( greu daca el este precedat de unele sarcini „usoare” . Exemplu :

            I : „Fa asta” (atinge capul )

            S: < atinge capul >

            I : „Fa asta” ( atinge gura )

            S: < atinge gura >

            I : „Fa asta  „e” . ”     

            ( Acesta va fi apoi transferat asa incat copilul va raspunde mai degraba la „spune e” decat la „Fa asta”)

            Unii copii raspund bine la folosirea imboldurilor vizuale sau tactile . De exemplu , programul „Usureaza pentru Apraxie” de la Linguibystems are / cuprinde indicatii cu degetul care pot fi asociate cu sunete izolate pentru a fi folosite pentru imboldire . Programul de „Imboldire” consta in strategii de imboldire tactile care sa fie folosite sistematic pentru a-i invata pe copii sa produca sunte specifice. Sau pot fi folosite imbolduri tactile sau vizuale mai putin „formale” . Un imbold reprezinta un comportament de invatare folosit pentru a spori probabilitatea ca copilul sa raspunda corect . Asa cum se intampla si cu alte imbolduri folosite in procesul invatarii , aceste imbolduri pot fi reduse asfel incat copilul sa poata raspunde corect fara ele . Nu se considera ca un raspuns este „stapanit” pana cand el nu este produs fara nici un imbold pe o baza consecventa .

Ce sa fac daca copilul incepe sa incerce sa spuna „prajitura” in timp ce face semn dar nu pronunta corect?

 

            Atunci cand copiii incep sa vorbeasca pentru prima data , dorim sa consolidam fiecare priductie vocala , asa ca trebuie sa consolidati incercarea . Dati-i copilului prajitura ( consolidare ) asociata cu aprobarea sociala . Continuati doar sa spuneti „prajitura” inainte si dupa ce-i dati prajitura copilului si dati-i o bucata mai mare de prajitura ( consolidare diferentiata ) ori de cate ori copilul pronunta un sunet in combinatie cu semnul .

            O data ce vocalizarile sunt legate de solicitare , incepeti sa-l invatati pe copil sa produca sunetul (in romaneste p de la , prajitura ) „k” in contextul cererei pentru prajitura ( cookie ) . Asteptati pana cand o vocala combinata cu semnul reprezinta un raspuns puternic pentru a evita stingerea neglijenta a vocalei . Totusi , aveti grija ca copilul sa auda „prajitura” inainte de a primi incurajarea / consolidarea .

Exemplu : S:< face semnul „prajitura” si spune „a” > ( in mod repetat )

                   I: „P”

                  S: „P”

                   I: „Prajitura” ( ii da copilului prajitura )

            O data ce copilul este capabil sa imite sunetul „p” in mod repetat , combinati-l cu „a” pe care el deja il foloseste in combinatie cu semnul de solicitare pentru „prajitura” . Exemplu :

            S: < face semnul „prajitura” si spune „a” > ( in mod repetat )

            I : „Pra”

            S:”pra”

            I : „prajitura” ( ii da copilului prajitura )

            Apoi , incepeti sa-l invatati pe copil sa spuna „jitura” in aceeasi maniera ca mai sus . O data ce copilul este capabil sa produca toate silabele in mod consecvent, combinati-le .

            Daca , de pe alta parte , copilul spune in mod consecvent „tura” combinat cu solicitarea pentru prajitura , ar fi mai bine sa-l invatati sa spuna „prajitura” printr-o metoda de inlantuire inapoi . In acest caz , invatati-l „tura” , apoi „praji” , apoi silabele combinate.

            Copiii prezinta variatii in usurinta cu care invata sa produca sunete in diferite parti ale cuvinteleor . De exemplu , un copil ar putea fi capabil sa pronunte sunetul „p” numai la sfarsitul unei silabe . In acest caz l-ati putea invata sa produca „tura” , apoi „jitura” , apoi „prajitura” . Ordinea si metodele de imboldire / inlantuire alese trebuie sa se bazeze pe raspunsul sau antecedentele fiecarui copil si este determinata cel mai bine de logopedul copilului . Cel mai important lucru este sa asigure succesul copilului , nu prin a-i cere sa produca sunete intr-o succesiune pe care el nu este capabil sa o produca in izolare , ci prin a creste treptat abilitatea copilului de a produce miscari in succesiunea corecta .

            O data ce este invatata o succesiune , sunt necesare mai multe reptari inainte ca raspunsul sa devina fluent . Acest lucru se poate infaptui daca ii dam copilului bucatele de prajitura pentru a permite oportunitati multiple de „exersare” sau daca ne jucam cu prajituri de jucarie pe care copilul le-ar putea solicita (cere ) pentru a-si hrani personajele preferate .

Este important ca copilul sa nu „exerseze” producerea miscarilor in mod incorect

 

            Nu este neobisnuit , chiar dupa ce un copil nu apraxia a fost consolidat din plin pentru a pronunta „prajitura” conrect , ca el sa nu fie capabil sa produca corect cuvantul de fiecare data . Ne referim uneori la acest lucru ca avand succeiunea miscarilor motorii sub „controlul volitional” ( control voit ) . Tineti minte ca una dintre „trasaturile” definitorii ale apraxiei este aceea legata de dificultatea miscarilor „cu un anumit scop” / semnificative ( sub control volitional / voit ) . Daca o persoana poate produce o miscare de cate ori vrea , putem spune despre acea miscare ca se afla sub „control volitional” sau ca este „semnificativa” cu un anumit scop .




            Acest lucru nu este cazul de multe ori cu copiii cu apraxia . De exemplu , un copil poate sa fie auzit spunand „prajitura” in timp ce sare pe o minge sau in timp ce alearga in jurul casei ( cel mai probabil datorita unei consolidari automate trecute combinata cu un antecedent puternic de consolidare pentru pronuntarea „prajitura” ), dar atunci cand este intrebat „Ce vrei?” avand prajitura chiar in fata lui si o dorinta puternica ( OS ) pentru prajitura , el sa nu poata fi totusi capabil sa produca cuvantul „prajitura” . Este obisnuit sa vedem o lupta sau incercari bajbaite in gura lui , sau ar putea spune „brajitura , trajitura ” sau alte serii de sunete fara nici o legatura . Unii ar putea sugera ca copilul nu dorste de fapt prajitura ( nu are OS puternica ) asa incat el nu raspunde corect , dar probabil ca nu se intampla asa atunci cand copilul incepe sa faca crize ( revine la un comportament din aceeasi clasa de raspuns ) pentru a primi prajitura . O alta explicatie ar putea fi aceea ca raspunsul nu este inca „puternic” si necesita mai mult contact cu soliciatarea .

            Daca , in aceste confitii , instructorul ii cere copilului sa repete „prajitura” pana la de 3 ori , si consolideaza cele mai bune apraximari , copilul ar putea intr-adevar „sa exerseze” miscarile motorii necesare pentru a spune „prajitura” in mod incorect de 3 ori . Apoi , una dintre aceste incercari tot ar fi consolidata . Asa cum se intampla si atunci cand predam oricare alta capacitate, cu cat un copil „exerseaza” mai mult un raspuns incorect , cu atat mai mult va dura sa-l invatam raspunsul corect.

            In schimb , este recomandat sa „impartim” cuvantul la orice nivel pe care copilul este capabil sa-l produca corect . Exemplu :

            S: „ga” ( in timp ce se intinde spre prajitura )

            I : „Spune < pra >”

            S:”Pra ( copilul spune silaba corect asa ca nu este necesar sa apelam la izolare )

            I : „Spune prajitura”

            S: „Prajibura” ( copilul este incapabil sa repete toate silabele )

            I : „Spune <jitura>”

            S: „Jitura”

            I : „Spune pra  ji  tura” ( usoara separare intre silabe )

            S: „Pra ji tu ra”

            I : „Prajitura” ( ii da copilului prajitura )

            Puterea OS-ului si antecedentele de invatare ale copilului reprezinta considerente importante in a determina cate procese ar trebui sa incercati inainte de consolidare . Este important sa mentineti succesul copilului . Daca cumva copilul arata o descrestere a solicitarilor sau daca revine la comportamente pe care le folosea inainte pentru a primi articolelel dorite ( crize etc ) , probabil ca asteptarile sunt prea mari iar invatarea ar trebui revizuita ca atare . 

            Se recomanda ca semnele sau PECS-ul sa continue sa fie consolidate chiar si dupa ce copilul incepe sa foloseasca solicitari ( cereri ) vocale . Oricarei persoane din viata copilului ii va lua ceva timp pana va intelege solicitarile lui vocale si dorim sa fim siguri ca copilul continua sa aiba o modalitate de comunicare atunci cand el nu este inteles de ceilalti .

Inseamna ca nu ar trebui niciodata sa consolidez incercarile copilului de a spune cuvinte decat daca el le pronunta corect ?

 

             Nu . Exista multe cuvinte care necesita atat de multe miscari complexe incat s-ar putea sa dureze pana cand copilul va fi capabil sa le pronunte corect . In schimb, echipele pot si ar trebui sa hotarasca care aproximari vor fi acceptate . logopedul dumneavoastra va putea sa va ajute sa stabiliti aproximari tinta potrivite pentru copilul dumneavoastra , dar urmatoarele cuprind cateva repere generale pe care sa le aveti in vedere .

          1. Este mai usor sa adaugati miscari la o succesiune decat sa le indepartati . Asa ca evitai sa consolidati orice aproximari in care sunetele sunt adaugate . De exemplu , daca un copil este incapabil sa spuna „verde” dar poate spune „velde” , acesta ar fi o aproximare tinta mai buna decat „berde” .

2. Sunetele produse in aceeasi locatie ( loc ) maresc / sporesc inteligibilitatea

asa ca alegeti aproximari tinta cu sunete produse in acelasi loc de cate ori este posibil . De exemplu , daca un copil nu este capabil sa spuna „popcorn” , dar poate spune „boburi” , aceasta ar fi o aproximare tinta mai buna decat „cocuri” .

            3. Evitati sa accentuati consoanele finale prea devreme . Cand consoanele finale sunt accentuate in vorbire , este obisnuit sa adaugati un pic dintr-un sunet de vocala sau „schema” la sfarsitul cuvantului . Aceasta rezulta adesea in faptul ca copiii adauga silabe intregi la sfarsitul cuvintelor , ceea ce reduce gradul de inteligibilitate . Este preferat sa continuati cu silabe deschise ( nici un sunet de sfarsit) sau sa construiti modele de silabe cu consoane si vocale ( cv ) inainte de a lucra la sunetele finale . De exemplu , daca copilul este capabil sa spuna „cai” pentru „caine” , silaba deschisa ar fi mai usor de inteles decat „caineu” , care rezulta din supraaccentuarea pe sunetul final . Este preferabil sa-l invatam pe copil „catelus” inainte de a-l invata o noua succesiune de miscari care contin sunetul tinta decat sa incercam sa-l invatam modelul CVC care are ca rezultat „caineu” . Autorul de obicei incepe sa-l invete pe copil sa produca modelul vocala + consoana (VC) dupa ce copilul este capabil sa repete consoane surde in izolare pentru a evita aceasta tendinta de a adauga sunetul „schema” . De exemplu , unele dintre primele modele VC care sa fie invatate cuprind „eat” ( a manca ) si „up” (sus) . Primele modele consoana + vocala + consoana care sunt invatate de obicei cuprind cuvinte in care sunetele continuante sunt la sfarsit , cum ar fi „mam” ( mama ) sau „bus” ( autobuz ) pentru a reduce tendinta de a adauga un „schema” sau o vocala la sfarsit.

            4. Daca copilul nu este capabil sa produca sunetele „ l , r , w ” , vocalele pot fi substituite cu putin efect asupra inteligibilitatii . De exemplu , daca copilul nu este capabil sa produca sunetul final „l” , „buboo” ( oo ca in „boot” ) ar fi o aproximare tinta acceptabila.

            5. Silabele dublate ( repetarea aceleasi silabe de 2 ori ) sunt mai usor de produs decat 2 silabe diferite . Asadar , daca copilul nu poate sa spuna „cookie” , „kuku” ar fi o aproximare tinta acceptabila .

            6. Producerea sunetelor consoana surde si miscarea spre un sunet de vocala adauga complexitatea unei miscari din succesiune . Asa , sa spuna „ bye ” reprezinta un raspuns mai usor decat „pie” . Pentru a spune „pie” , copilul trebuie sa aiba vocea joasa , sa-si apropie buzele , sa dea drumu la aer , apoi sa-si intoarca vocea inapoi pentru sunetul vocala . Pentru a spune „ bye ” , pasul care necesita invazia vocii la timpul corect / in momentul corect este indepartat din moment ce vocea este ridicata de la inceput . Toate celelalte miscari sunt la fel . Asadar , in mod obisnuit este mai usor sa producem cuvinte care cuprind sunete sonore decat surde „dop” ar contrui o aproximare acceptabila pentru „top”  din moment ce singura greseala consta in sonoritate .

            7. Trecerea de la sunetele nazale ( m , n , ng ) spre sunetele orale ( toate celelalte sunete) necesita o miscare adaugata a cerului gurii moale ( omuletul ) pentru a directiona aerul din nas inspre gura . Asadar , pronuntia „mama” necesita mai multe miscari decat pronuntia „dada” asa incat constituie un raspuns mult mai dificil pentru un copil cu apraxie  . In timp ce aceasta reprezinta o informatie folositoare atunci cand stabilim greutatea sarcinilor alese , nu este recomandat ca aproximarile tinta sa fie alese in legatura cu productiile orale de sunete nazale deoarece gradul de inteligibilitate este compromis prea mult . De exemplu , nu este recomandat ca „baba” sa fie invatat in loc de „mama” chiar daca singura diferenta este in scurgerea nazala versus scurgerea orala a aerului .

            8. De obicei este mult mai greu sa producem miscari care merg dinspre partea din fata a gurii spre partea din spate , asa cum sunt cele necesare pentru a produce „kite” (zmeu) sau „dog” (caine) . Asadar , aceste tipuri de cuvinte ar trebui sa fie evitate sa fie folosite drept tinte timpurii .

            9. Unele vocale necesita mai mult de o miscare pentru a fi produse ( diftongi ). Cele mai multe „vocale lungi”  „ a , i , o , u ” la fel si „ou” ca in „house” ( casa ) si sunetele sonore „r” necesita mai mult de o miscare si aceste miscari nu au nici un punct „de contact” in care o parte a gurii atinge alta . Ca rezultat , este mult mai greu de obicei sa predam aceste sunete decat vocalele scurte sau consoanele care au „un punct de contact” . Acest lucru ar trebui sa fie avut in vedere atunci cand alegeti tintele .

            10. Cand ii invatati pe copii sa spuna cuvinte , tineti minte ca nu producem deseori cuvintele fonetic asa cum sunt ele scrise . De exemplu , cuvantul „bottle” este de obicei produs cu sunetul „d” mai degraba decat cu sunetul „t” in mijloc si exista putina miscare intre „d”-ul si „t”-ul care rezulta , si la care ne referim uneori ca fiind „dark L” ( L-ul intunecat ) . Daca-l invatam pe copil sa spuna „bottle” cu producerea unui „t” in mijloc si a unui „ul” la sfarsit rezultatul ar suna foarte neobisnuit , dandu-i copilului o pronuntie „robotica” sau neobisnuita . Autorul a examinat copii care au fost invatati sa produca cuvintele in acceasta maniera decat sa ia in considerare schimbarile normale care apar la sunete ca rezultat al co-articularii ( producerea diferita a sunetelor depinzand de celelalte sunete din cuvinte). Acest lucru ar trebui evitat cat mai mult posibil .

Copilul meu nu pare sa-si miste prea mult gura atunci cand vorbeste . El nu mananca prea multe feluri diferite de mancare si nu suporta ca nimeni sa-i atinga gura . Ce ar trebui sa fac?



 

             Asa cum stim , copiii cu autism raspund de multe ori diferit la senzatii fata de ceilalti oameni ( raspunsuri atipice la stimulii din mediul inconjurator ) . Unii copii sunt atat de sensibili la atingere incat ei pot simti atingerea propriei limbi , dinti , buze , atingandu-se intre ele ca fiind neplacuta ! Pentru acesti copii , este important sa-i desensibilizam la atingere . Va fi dificil sa –l invatam pe un astfel de copil sa spuna „mama” daca el nu suporta sa-si apropie buzele !

            Desensibilizarea ar trebui facuta foarte incet . Aplicarea atingerii pe alte parti ale corpului care pot fi mai putin sensibile ar trebui condusa / dirijata pentru prima data avand atingerea asociata cu consolidarile stabilite . De exemplu , daca unui copil ii place sa se uite in carti , atingeti-l in timpul acestei activitati . Daca ii place sa se uite la video , strangeti-l in brate si atingeti-l atunci cand va uitati la video cu el .

            De obicei apasarea folosind podul palmei este preferabila si mult mai bine tolerata decat atingerile usoare . Din moment ce o mana inmanusata va fi folosita in cele din urma pentru a desensibiliza gura , o mana inmanusata este introdusa in momentul in care copilul este apt sa tolereze atingerea cu mana goala . Pe manusa este desenata o fata care este identificata ca fiind „Domnul Gadilici” asa incat el sa poata fi indepartat si aruncat , mai degraba decat sa avem mana terapeutului asociata cu orice aversitate pe care copilul o poate simti .

            Obrajii si musculatura orala externa sunt desensibilizati primii . O data ce copilul este capabil sa tolereze sa-si aiba obrajii si buzele masate , mici lovituri pot fi introduse in gura . Acest lucru trebuie facut incet si cu grija . Cel mai bine este ca parintii sa indeplineasca primele proceduri de desensibilizare sub indrumarea unui logoped , din moment ce parintele este asociat mai mult cu consolidarea .

            O data ce este „inauntru” , logopedul poate folosi o mare varietate de texturi si arome in diferite parti ale gurii ca parte din metodele de desensibilizare . Pentru copiii care mananca numai anumite texturi de alimente , mestecarea diferitelor texturi poate fi adaugata la procedurile de desensibilizare .

 

Copilul meu poate vorbi dar vorbeste atat de repede incat nu il pot intelege si de obicei vorbeste foarte moale . Ce pot face sa-l ajut ?

 

            Multi copii cu apraxie au tendinta de a avea un ritm rapid de vorbire care le reduce inteligibilitatea . Vocalele sunt distorsionate si scurtate . O data ce un copil este capabil sa produca multe sunete consoana , vocalele ar trebui sa devina tinta . Acestea sunt deseori greu de tintit deoarece ele nu au nici un punct „de contact” si in schimb depind de pozitionarea limbii cat si de gradul de deschidere a gurii . Folosirea blocurilor pentru muscat sau bete de grosimi diferite pot si folositoare uneori pentru a imboldi gradul corect de deschidere a gurii .  

            Pentru copiii care vorbesc repede , trebuie modelat un ritm domol . Ritmul poate fi incetinat prin cresterea duratei ( intinderea ) sunetelor vocala . Tineti minte ca atunci cand invatam orice noua succesiune de miscari , avem tendinta sa le producem mult mai incet la inceput . O data ce este stapanita succesiunea de miscari , putem „inviora pasul” , atingand ritmuri mai normale .

            Greutatile de volum pot fi adresate prin folosirea imitatiei si / sau imboldului vizual . Daca un copil are un ecou puternic ( imita cu usurinta ) , invatati-l sa imite volume variate cu sunete izolate iar apoi cuvinte . Uneori o casa scarii desenata sau o scara folosite ca imbold pot fi de ajutor . Asezati o jucarie sau un simbol pe treptele de jos in timp ce modelati un volum scazut si pe o treapta de mai sus in timp ce modelati un volum mai ridicat . Intai invatatti-l pe copil sa diferentieze si sa produca volume la puncte mai ridicate si mai joase . De cate ori predati o capacitate noua , este uneori folositor sa incepeti la un nivel de diferentiere cat mai mare . Apoi , pe masura ce copilul este apt sa le diferentieze , treceti la diferentieri mai subtile spre centrul contimuru-lui .

Copilul este capabil sa spuna multe cuvinte destul de clar dar atunci cand incerc sa-l invat sa foloseasca propozitii pentru a cere lucruri , el nu mai este capabil sa pronunte cuvintele . Ce s-a intamplat ?

 

            O caracteristica comuna la copiii cu apraxia este aceea ca abilitatea lor de a produce succesiuni de miscari stapanite / invatate este redusa mult atunci cand lungimea sau complexitatea a ceea ce spun creste. Autorul sugereaza ca este mult mai valoros pentru copil ca el sa fie capabil sa spuna propozitii mai scurte intr-o maniera care sa fie inteleasa de ceilalti decat sa produca propozitii mai lungi . Atunci cand cresteti lungimea declaratiei , faceti-o in asa fel incat sa adaugati valoare declaratiei . De exemplu , ar fi mult mai functional pentru un copil ca el sa fie capabil sa solicite o „prajitura mare” atunci cand i se da sansa de a alege intre o prajitura mare si una mica , decat sa fie capabil sa ceara folosind „Vreau o prajitura” . In afara faptului ca ar fi mai functional , „prajitura mare” ar fi mai scurt si mai putin complex , asadar ar fi mai usor pentru copil de produs .

            Atunci cand s-au adaugat „frazele purtatoare” cum ar fi „ Vreau ” , „Da-mi” sau „Pot sa am” iar copilul nu mai este capabil sa produca cuvinte pe care le stapanea inainte , se recomanda renuntarea la aceste fraze purtatoare iar in loc sa existe o concentrare pe adaugarea mai multor obiecte / actiuni (consolidari ) la lista cu lucrurile pe care copilul le poate solicita in mod spontan si / sau cresterea combinatiilor dintre 2 cuvinte care sa-i permita copilului sa-si specifice solicitarile mult mai clar .

Copilul meu nu manifesta comportamente legate de diagnosticul de apraxie dar multe dintre cuvintele lui sunt greu de inteles . Ce ar trebui sa fac ?

            Asa cum s-a mai spus , copiii cu autism pot manifesta multe tipuri diferite de tulburari de vorbire care sunt intalnite si la restul populatiei . In legatura cu aceasta , este „potrivit” din punct de vedere al dezvoltarii ca copii sa aiba greutati in producerea anumitor sunete , desprinzand de varsta si de nivelul lor de dezvoltare . Logopedul dumneavostra va poate sfatui daca sunetele pe care copilul dumneavoastra nu este capabil sa le produca sunt potrivite din punct de vedere al dezvoltarii . Daca da, modelati doar productia corecta dupa copil dar nu incercati sa-l „invatati” pe copil sa le produca corect  in acest moment . De exemplu , „J” este unul dintre sunetele care se dezvolta mai tarziu la copiii care se dezvolta in mod obisnuit asa ca , daca copilul dumneavoastra de 3 ani spune „duice” in loc de „juice” , repetati doar „juice” dupa aproximarea lui si inainte de a-i da sucul ( juice ) . Este foarte probabil ca aceasta „consolidare automata” inerenta atunci cand aude productia corecta a cuvantului chiar inainte de consolidare va avea ca rezultat productiile corecte atunci cand copilul creste .

            Dificultatile minore de articulare pot fi deseori schimbate treptat in productii mult mai exacte ( modelate ) atunci cand aopilul solicita ( cere ) . Acest lucru poate fi infaptuit daca ii prezentam copilului un model pentru ca copilul sa-l imite ( imbod de tip ecou ) .

Exemplu : S: „la”

                  I : „Spune lapte”

                  S: „Lapte”

            Se recomanda sa nu fie facute mai mult de 3 incercari pentru a imbunatati productiile si ca cea mai buna aproximare sa fie consolidata . ( Copilul primeste laptele atunci cand spune bine cuvantul ) .

Copilul meu saliveaza deseori si limbajul lui suna „neclar” .

 

            Acestea sunt de obicei coracteristicele copiilor cu musculatura orala slaba . Daca logopedul a stabilit ca acesta este cazul , el / ea ar putea sugera exercitii care sa fie combinate cu terapia pentru a mari puterea si mobilitatea musculaturii orale . Exercitiile de intarire si mobilitate pot fi de asemenea folositoare pentru copiii care manifesta o miscare scazuta sau limitata a musculaturii orale atunci cand vorbesc , chiar daca puterea muschilor pare adecvata .

            Exercitiile orale , atat cele pasive ( logopedul executa miscarea ) cat si cele active ( copilul indeplineste miscarea , suflatul in horn , fluieratul , etc . ) s-au deovedit de multe ori folositoare pentru copiii cu dificultati de vorbire desi nu exista nici o dovada empirica care sa le dovedeasca eficacitatea . Aceste exercitii pot fi folosite ca imbolduri pentru a-i ajuta pe copii sa invete cum sa produca anumite miscari , dar ele nu ar tebui sa fie singurele activitati implicate in tratament . De exemplu , daca un copil nu este capabil sa-si rotunjeasca buzele , el ar putea fi invatat sa-si miste gura in felul acesta in timp ce sufla baloane sau fluiera cu o deschidere rotunda . Miscarile produse ar trebui sa devina productii de sunete transferate cat mai curand posibil .

            In general , este important sa retineti ca vorbirea trebuie sa fie distractiva ! Producerea vorbirii poate sa fie foarte grea pentru unii copii , dar ea devine mai putin dificila daca aceia care lucreaza cu copilul inteleg caracteristicile tulburarii sale si stiu cum sa foloseasca imboldurile in mod eficient pentru a „construi” raspunsuri pe care copilul sa le poata produce cu usurinta . Un logoped care are experienta in lucrul cu copii cu autism reprezinta o parte importanta si necesara a „echipei” .

 


loading...



{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:





loading...



Cauta referat