QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate pedagogie

Construirea propozitiilor



CONSTRUIREA PROPOZITIILOR


Cand ar trebui sa incepem sa lucram la propozitii?

Raspunsul la aceasta intrebare depinde in functie de fiecare copil, dar, in general, combinatiile de doua cuvinte ar trebui tintite de indata ce copilul are cel putin 50 de "cuvinte" pe care le foloseste pentru a solicita (cere) si care pot fi identificate receptiv si etichetate (pipaite) fara nici un imbold. Decizia asupra momentului si a modului in care cuvintele se combina in propozitii si fraze trebuie sa ia in considerare capacitatile curente ale copilui. De exemplu, cat de multe cuvinte poate imita copilul cu succes? Imita (tip ecou) copilul in mod spontan propozitii lungi? Este copilul capabil sa solicie cu cuvinte singur fara nici un imbold? Repeta copilul doua sau mai multe cuvinte fara imboldire?



Asa cum s-a mai discutat, unii copii cu autism nu prezinta deloc greutati in folosirea propozitiilor intregi intr-o maniera de tip ecou sau imitativa. Acesti copii s-ar putea sa foloseasca propozitiile intr-o maniera "taie si lipeste", dar au grutati in combinarea cuvintelor in propozitii intr-o maniera flexibila. Pentru acesti copii, este foarte important sa le impatiti propozitiile pentru a fi siguri ca ei folosesc fiecare "bucata" pentru o varietate de functii si apoi sa construiti inapoi combinatiile de cuvinte avand grija sa continuati din cand in cand, sa puneti intrebari care necesita rapsunsul dintr-un singur cuvant. De exemplu, chiar daca un copil este capabil sa spuna "Vad o soseta mica rozie pe jos"; atunci cand el intra in contact cu aceasta propozitie, este de asemenea important ca el sa fie capabil sa raspunda la "Ce este asta?" (soseta) "Ce culoare are?" (rozie), "Unde este soseta?" (pe jos), "Ce marime are soseta?" (mica). Mai mult, ar fi impotant sa fiti siguri ca copilul este capabil sa foloseasca aceeasi forma de propozitie pentru a eticheta (pipaie) diferite marimi si culori de sosete pe care le vede pe jos sau in alte locuri.

Alti copii pot fi capabili sa foloseasca cuvinte independente pentru a solicita si eticheta articole fara nici un imbold, dar intampina mari greutati in combinarea cuvintelor. Poate exista o intrerupere in articularea cuvintelor atunci cand copilul incearca sa foloseasca cuvinte cu mai multe silabe si/ sau cand doua sau mai multe cuvinte sunt combiante. Pentru acesti copii, va fi important sa mariti usor lungimea propozitiilor lor, pe masura ce copilul va avea mai multe greutati in producerea corecta a cuvintelor, pe masura ce creste complexitatea afirmatiilor.

Asa cum se intampla in cazul intregii predari daca copilul manifesta comportamente de evadare sau se opreste spontan din a solicita si a eticheta lucruri, priviti la greutatea sarcinilor si indreptati-le ca atare. Nu dorim sa pierdem progresul prin incercarea de a combian cuvintele prea devreme!


Ar trebui copiii sa fie invatati sa foloseasca toate "cuvintele mici" cum ar fi "un", "l"-ul (articolul hotarat) pentru a produce propozitii corecte din punct de vedere gramatical sau este in regula sa invete modul "telegrafic" sau "de copii" de a combina cuvintele?

Aceasta este o intrebare care se pune adesea si exista un anumit dezacord intre profesionisti in ceea ce priveste raspunsul corect. Probabil ca cel mai bine este ca decizia sa fie bazata pe nevoile si istoria de invatare a fiecarui copil, cat si pe varsta copilului.

Copiii care se dezvolta normal incep de obicei sa formeze propozitii pentru prima data care sunt gresite din punct de vedere gramatical si treptat invata sa produca terminatii de cuvinte si propozitii corecte. Problema consta in aceea ca o data ce unii copii cu autism au invatat o "regula" sau un anumit mod de a spune ceva, de obicei este foarte greu sa-l schimbe! Pentru acesti copii, va fi important sa-i invatati forme gramaticale corecte sau forme adecvate situatiei chiar de la bun inceput. "Regula degetului" este aceea ca daca copilul este capabil sa imite forma corecta cu usurinta, predati-o, dar nu accentuati terminatiile cuvantului cu pretul de a constru afirmatii mai lungi.

Pe de alta parte, daca un copil intampina dificultati majore in combinarea cuvintelor in propozitii si prezinta mai multe greutati de articulare atunci cand lungimea si complexitatea cuvintelor si a propozitiilor creste, ar fi in beneficiul lui daca l-ati invata mai multe tipuri de propozitii "telegrafice". Scopul nostru este de a-l invata pe copil sa comunice cat mai mult posibil. "Cuvintele mici" care au un inteles prea mic sau deloc, intr-o propozitie, pot fi inlaturate ca copilul sa fie capabil sa comunice idei mai complexe. De exemplu, sa presupunem ca un copil nu este capabil sa imite mai mult de 4 silabe. Daca el incearca orice expresie/ propozitie mai lunga de 4 silabe, pronuntia lui devine de neinteles. Pentru acest copil, daca il invatam sa spuna "citeste cainele mare rosu" pentru a solicita cartea Clifford poate sa aiba mai mult succes decat daca incercam sa-l invatam sa ceara aceeasi carte spunand "Eu vreau sa citesc cartea Cliffor" deoarece "Eu vreau" are o "valoare comunicativa" prea mica si adauga prea mult la lungimea ei iar "Clifford" este un cuvant greu din cauza amestecului "cl". Ideea este, uitati-va la ce este mai important, ca copilul sa fie capabil sa comunice cu dumneavoastra si invatati-l un fel prin care sa va spuna bazat pe capacitatile lui curente. Daca un raspuns trebuie sa fie consolidat in mod consecvent, el este probabil prea greu pentru copil in acest moment si este probabil ca copilul nu va folosi acest raspuns in mod functional. Retineti, noi dorim ca copilul sa ne abordeze tota ziua, spunandu-ne ceea ce vrea!


In ce ordine ar trebui sa fie invatate combinatiile de cuvinte?


Acestea reprezinta o alta arie in care exista un oarecare dezacord intre profesionisti. Dr. Partington si Dr. Sundberg recomanda sa fie urmarit un continuum de dezvoltare si sugereaza urmatoarea ordine:

- Substantiv + Substantiv (doua pipairi stapanite impreuna - minge, masina)

- Substantiv + Verb (minge rostogolindu-se) observati ca combinatiile Verb + Substantiv sunt date ca exemple in manual.

- Adjectiv + Substantiv (mare minge, mic camion)

- Verb + Adjectiv + Substantiv (saritoare minge rosie)

(nu toate acestea se preteaza la limba romana; ele trebuiesc adaptate)

Pe de alta parte, Dr. Carbone sugereaza urmatoarea ordine care sa fie folosita atunci cand predati etichetarile:

- Substantiv + Substantiv (minge si pantof)

- Verbe

- Fraze/ Constructii purtatoare + substantive (Este o minge)

- Substantive + Verbe (minge rostogolindu-se)

- Adjective

- Pipairi de articole cand i se spune trasatura, functia, clasa

- Pipairi de trasatura, functie, clasa cand i se spune articolul

- Adjectiv + Substantiv + Verb (alb urs alergand)

- Pipairi de trasatura

- Pipairi cu constructii purtatoare, proprietati si verb (Este o rosie minge care se rostogoleste)

- Pipairi cu constructii purtatoare, proprietati si verb (2 proprietati) (Este o mica, rosie minge care se rostogoleste)

In descrierea succesiunii care sa fie folosita pentru a preda solicitarile, Dr. Carbone sugereaza urmatoarea:

- Solicitari de articole, activitati si actiuni prin cuvinte independente

- Cereri de alte actiuni

- Cereri cu constructii purtatoare

- Alte cereri de a opri o activitate si de a fi ajutat

- Alte cereri de atentie

- Cereri de informatii (pune intrebarile cine, ce, unde, cand, cum, care, al cui, de ce)

- Cereri de evenimente viitoare

- Cereri folosind adjective, prepozitii, adverbe, pronume

In cele din urma, atunci cand ne uitam la modul in care copiii care se dezvolta normal invata sa combine cuvintele (Bloom si Lahey, 1978, Brown, 1973) vedem ca copiii incep intai sa combine o serie de cuvinte independente izolate fara a respecta o anumita ordine. Aceste cuvinte izolate pot sa apara cu sau fara jargon co-existent. De exemplu, un copil ar putea sa spuna "mami" (uitandu-se la mami) "cutu" (aratand catelul) pentru a solicita atentia mamei catre un caine. Pauzele dintre cuvinte, accentul egal si modelele de intonatie care coboara separa cele 2 cuvinte ca constructii individuale. Cand copiii incep sa combine cuvinte, ei fac de obicei acest lucru intr-o maniera care indica relatia dintre cuvinte. De exemplu, cand "substantivul" completeaza actiunea, substantivul vine inaintea verbului. (Exemplu: mami sta, cutu musca) Cand substantivul este lucrul asupra caruia se exercita actiunea, de obicei el urmeaza verbul (exemplu: loveste mingea, bea sucul, etc). Urmatoarele combinatii sau relatii semantice sunt de obicei primele care sunt folosite de catre copiii care se dezvolta normal:

- Agent + actiune = substantiv + verb (mami impinge)

- Actiune + obiect = verb + substantiv (mananca banana)

- Agent + obiect = substantiv + substantiv (baiatul (loveste) mingea)

- Actiune + pozitie = actiune + substantiv (de sarit pat)

- Entitate + pozitie = substantiv + substantiv (mami bucatarie)

- Posesor + posesie = substantiv + substantiv (pantofii mamei, pantofii tatei)

- Entitate + atribut = adjectiv + substantiv (rosie masina, cana sparta)

- Demonstrativ + entitate = pronume + substantiv (prajitura de acolo, aceasta papusa).

Mai mult, cercetarile felului in care invata limbajul copiii care se dezvolta normal demonstreaza ca atunci cand copiii incep sa achizitioneze propozitii mai lungi, de obicei ei fie combina combinatii de cuvinte invatate mai inainte sau dezvolta una cum ar fi "tati arunca" si "arunca mingea" fiind combinate in "tati arunca mingea" sau invata intai "mare minge", "arunca mingea" si apoi le combina "arunca mingea mare".

Asa cum stim, copiii autisti nu se dezvolta de obicei conform unui continuum "tipic", oricum, daca ne uitam la literatura de dezvoltare in combinatii cu functiile specifice (operanti verbali) ale limbajului nu pot oferi cele mai bune informatii de care avem nevoie pentru a stabili cum si ce anume sa predam in legatura cu combinatiile de cuvinte.

Daca acceptam ca solicitarea (cererea) reprezinta singurul operant verbal (functia limbajului) care intalneste direct nevoile copilului, ea pare sa urmeze faptului ca cererea ar trebui sa fie folosita pentru a preda cele mai multe combinatii de cuvinte, la fel cum este folosita pentru a preda "primele cuvinte". Copilul ar trebui sa fie intai invatat sa clarifice solicitarile folosind combiantii din 2 cuvinte si apoi aceste cereri (solicitari) ar trebui sa fie transferate la etichetari (pipairi) din 2 cuvinte. Ordinea cuvintelor care a fost invatata (adica substantiv + verb, adjectiv + substantiv, etc./ va depinde de solicitarea pe care o face copilul si de "gramatica" corecta a combinatiei cand este transferata la o etichetare. De exemplu, in loc de a cere (solicita) numai o cana, copilul ar putea fi invatat sa solicite una din doua cani disponibile care ar necesita folosirea unui adjectiv pentru a clarifica solicitarea. Pentru predarea initiala, instructorul ar putea spune fiecare optiune intr-o maniera interogativa "Cana rosie? Cana albastra?". Sau, instructorul ar putea astepta ca copilul sa se intinda spre o anumita cana, sa dea un imbold de tip ecou solicitarii si apoi sa renunte la imboldul de tip ecou. In cele din urma, raspunsul poate fi transferat la SD, "Care anume (cana) o vrei?".

Cand transferam la pipaire, instructorul va spune numai "Spune-mi despre asta". Sau, "Descrie asta", imediat dupa ce copilul a folosit o combinatie de 2 cuvinte pentru a obtine acelasi raspuns din 2 cuvinte ca o pipaire. Mai tarziu, instructorul va repeta SD-ul pentru raspunsul de pipaire (SD= "Descrie asta" in prezenta canii albastre) pentru a-l separa mai departe de procesul de transfer.

Daca un copil solicita o anumita actiune din partea unei anumite persoane, cum ar fi "mamei merge", tinta transferului de pipaire ar fi "mamei mergand" (substantiv + verb). Pe de cealalta parte, daca copilul solicita ca asupra unui articol sa se exercite actiunea, cum ar fi "deschide sucul", transferul la pipaire ar fi "Ce faci?" R="Deschid sucul" (verb + substantiv). In oricare dintre cazuri, ar trebui sa fie dat un imbold da tip ecou, avand in vedere faptul ca forma verbului se schimba.

Folosind motivele de mai sus pentru alegerea tintelor rezulta intr-o mai putina concentrare asupra anumitor combinatii care sa fie invatate intr-o maniera succesiva si in schimb se concentreaza pe o varietate larga de diferite combinatii de cuvinte, in functie de obiectele si de actiunile care il intereseaza pe copil. Substantivele, verbele, adjectivele, prepozitiile si adverbele pot fi toate alese in combinatie cu fiecare.



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }