Patologia geriatrica siproblematica ingrijirii acientilorde varsta a treia

PATOLOGIA GERIATRICA SIPROBLEMATICA INGRIJIRII ACIENTILORDE VARSTA A TREIA

 Cap. I GENERALITATI

Datorita cresterii nivelului de trai, progreselor medicinii, scaderii natalitatii, in ultimele decenii s-a observat cresterea numerica a populatiei varstnice aparand odata cu aceasta probleme de natura socio-economica, probleme pe care forurile competente din diferite tari incearca sa le rezolve astfel incat persoanele varstnice sa beneficieze de o protectie sociala si medicala satisfacatoare.
Problemele batranetii, cu variatele ei aspecte si implicatii, se amplifica intruna odata cu prelungirea duratei de viata a oamenilor si cu cresterea necesitatilor medicale, economice, sociale si psihologice ale acestora.
Batranetea este etapa finala din viata fiintelor, caracterizata prin diminuarea treptata a functiilor fiziologice; varsta inaintata a unui om. Potrivit OMS, termenul de ''persoana de varsta a treia'' este mai indicat a se folosi in locul celei de persoana in varsta deoarece defineste concret sectorul de populatie care a depasit mijlocul vietii.
Gerontologia studiaza starile normale si patologige ale oamenilor varstnici, studiul batranetii sub toate aspectele, biologic, social si medical, menirea ei fiind aceea a rezolvarii fundamentale a mecanismelor proceselor de imbatrinire si a esentei lor.
In 1909, Ignaz Nascher a introdus conceptul de Geriatrie, una din ramurile medicinii, care studiaza bolile batranetii, aspecte fiziopatologice ale persoanelor in varsta precum si fenomenele responsabile de imbatranire si modalitatile de a le atenua efectele.
Geriatria este medicina unei grupe de varste si ea se constituie intr-o sinteza interdisciplinara cu scopul prevenirii, supravegherii, terapiei bolilor varstnicului si batranului precum si readaptarea lor la viata sociala.
Geriatria a cunoscut o dezvoltare remarcabila si s-a impus ca o ramura distincta a stiintelor medicale, mai ales din a doua jumatate a secolului XX, perioada ce a fost etichetata si "epoca omului batran'. La aceasta si-a adus contributia si explozia demografica, cresterea de cinci ori, in unele tari, a numarului celor de peste 65 de ani.
Geriatria a fost definita ca o medicina a "sperantei', medicului acestei discipline revenindu-i o mare responsabilitate, aceea a rezolvarii complexe si concrete a patologiei virstnicului cu numeroasele incindente si multe necunoscute.
Medicii romani, prin cercetarile lor, au adus contributii deosebite cu valoare de pionierat: Ghe. Marinescu in domeniul neurologiei, C. I. Parhon in biologia varstelor, Ana Aslan in intirzierea sau evitarea fenomenelor de imbatranire la varsta a treia.
Numarandu-se printre pionierii gerontologiei medicale mondiale, Ana Aslan s-a preocupat de gerontologia sociala, indicand masuri organizatorice privind crearea unui sistem de stimulare a activitatilor specifice varstei a treia. Dr. Ana Aslan a fost cea care a intuit si descoperit actiuni terapeutice de tip biotrofic ale procainei prin tratament delunga durata in doze mici, cu rol curativ si profilactic. Gerovitalul H3, produs biotrofic original romanesc si, in acelast timp, primul medicament creat anume sa intarzie procesul de imbatranire, a fost elaborat intre anii 1946 si 1956, de Prof. Dr. Ana Aslan si scoala sa dupa numeroase cercetari clinice si experimentale.
Acesti oameni de stiinta, au reusit ca, prin eforturile de cercetare si rezultatele recunoscute pe plan national si international, sa insufle speranta oamenilor prin conceptiile optimiste in ceea ce priveste abordarea fenomenelor complexe ale procesului de imbatranire. Atitudinea terapeutica este diferentiata in functie de patologia individuala, reactivitatea si biochimismul propriu fiecarei persoane si varsta acesteia.
Un loc deosebit il ocupa si Psihogeriatria, care are o pondere importanta in terapia varstnicului. Astfel, relevarea particularitatilor comportamentale disfunctionale si a diferitelor functii si procese psihice ce ar putea fi ameliorate prin psihoterapie, merita a fi luate in considerare de echipa de ingrijire a persoanei in varsta si de familia acesteia. Persoana in varsta este confruntata cu o etapa de viata noua si, prin urmare, cu o noua experienta, de aceea si efortul de adaptare la propriile transformari, la noul statut si rol este crescut. Structura personalitatii, educatia, cultura, mediul, anturajul, disparitia unor persoane dragi din viata, sentimentul disparitiei din constiinta altora, bolile somatice, trairea sentimentului de inutilitate, sant doar o parte din factorii ce au ca impact egoismul, anxietatea sociala, depresia, irascibilitatea, conflictualitatea, agresivitatea, labilitatea emotionala.
O clasificare curenta a persoanelor in varsta distinge:

1. intre 65 (60) - 75 ani, perioada de varstnic;
2. intre 75 - 85 (90) de ani, perioada de batran;
3. peste 85 (90) de ani, marea batranete sau perioada de longeviv.

In afara de aceasta clasificare cronologica, se foloseste si o clasificare medicala:

1. "imbatranirea fiziologica', armonioasa, in care varsta cronologica se identifica cu varsta biologica;
2. "imbatranirea nefiziologica', care poate fi:
1. prematura, cand incepe de timpuriu, sau
2. accelerata, cand ritmul de imbatranire se accelereaza la un moment dat (dupa pensionare, dupa decesuri in familie, dupa internari etc). imbatranirea nefiziologica este o imbatranire patologica , dar aceasta nu inseamna ca batranetea este o boala.

O alta clasificare a persoanelor de varsta a treia este urmatoarea:

1. batranii tineri (young-old), intre 65 si 75 de ani, care in principiu prezinta cele mai mici afectari ale functiilor si performantelor;
2. batranii medii ( middle-old ), intre 75 si 85 de ani, si
3. batranii batrani (old-old), cu varsta de peste 85 de ani. Este clar ca incidenta bolilor si dizabilitatilor creste dramatic la batranii medii si, mai ales, la batranii batrani.

Imbatranirea populatiei nu este un fenomen care sa apartina exclusiv tarilor dezvoltate. Intr-un mod diferit, dar la fel de important este afectata cea mai mare parte a populatiei planetei, de aceea trebuie sa luam in considerare trei factori cheie:

1. scaderea drastica a fertilitatii in majoritatea tarilor,
2. cresterea duratei medii de viata
3. efectele faimosului "babyboom" de dupa cel de-al doi-lea razboi mondial.

Alt fenomen care poate altera piramida populatiei este emigratia - fenomen legat direct de globalizarea economica si de interdependenta si eterogenitatea economiilor.
Viteza de tranzitie demografica este foarte diferita in tarile dezvoltate. In Franta, de exemplu, ar trebui sa treaca mai mult de 115 ani pentru ca numarul persoanelor varstnice (+ 65 ani) sa creasca de la 7 % la 14 %; in timp ce in China numarul persoanelor varstnice se va dubla in mai putin de 27 de ani.
Fara indoiala ca cei care cunosc in profunzime acest fenomen al diversitatii populatiei in tarile dezvoltate isi vor da seama ca problema imbatranirii nu mai este doar o problema economica (costul pensiilor), ci va afecta in mod direct viitorul demografic al acestor tari.
Europa si Japonia sunt blocuri unde fenomenul este mai dezvoltat, in timp ce in Statele Unite situatia este foarte diferita.
Unul dintre motivele fundamentale ale diferentei intre Europa si Statele Unite consta in politica referitoare la emigrare. In timp ce in Europa continua sa predomine politici foarte restrictive, economia americana continua sa recurga masiv la emigranti. Prezenta acestora explica in mare parte importanta crestere demografica a tarii.
Alt factor de diversitate de care trebuie sa tinem cont este situatia femeilor fata de barbati, ca fenomen. Probabil exista un substrat biologic care sa determine prelungirea vietii femeilor, desi este foarte posibil ca aceasta sa fie determinata si de factorii culturali si sociali.
In Europa speranta de viata a femeilor este in mod obisnuit mai mare cu 6 ani decat cea a barbatilor. In grupul de varsta de 60 de ani si peste, sunt cu 50 % mai multe femei decat barbati, iar dintre persoanele care traiesc singure si au peste 75 de ani mai mult de 70 % sunt femei.
Preocuparea pentru interesele varstnicului revenea pana nu demult medicului, care si el era pregatit in mare parte pentru medicina generala vizand adultul. Astazi, viziunea ecosistemica grupeaza o echipa pluridisciplinara care trebuie sa vina in intampinarea cererilor persoanelor de varsta a treia, ea fiind necesar sa cuprinda medicul, asistenta medicala, psihologul, asistentul social, sociologul.
Anul 1999 a fost declarat anul international al persoanelor de varsta a treia in incercarea de a sensibiliza comunitatea asupra valorii acestei categorii de varsta in lume.
In ultimul deceniu am fost martorii unei continue fluctuatii a populatiei peste 65 de ani, dar cu o crestere semnificativa a populatiei peste 75 de ani - fenomen denumit imbatranire. Acest lucru ar trebui sa fie imbucurator daca ne gandim ca ar trebui sa insemne cresterea calitatii vietii si a serviciilor medicale. Realitatea este insa ca o proportie remarcabila are nevoie de servicii sociale care ori nu exista, ori nu sunt suficiente din punct de vedere cantitativ sau calitativ.
Populatia varstnica a globului a crescut de la 200 de milioane in 1935 la peste 600 de milioane in anii '90, pe fondul modificarii proportiei acestora in totalul populatiei, ajungandu-se la 17 % in tarile avansate economic, comparativ cu numai 7 % in regiunile mai slab dezvoltate. Cel mai "varstnic' continent este Europa, pentru care varsta medie a populatiei a fost de 75 de ani, mentinandu-se de 1,3-1,4 ori mai ridicata decat cea din restul lumii, iar cel mai "tanar' continent este Africa.
Conform recensamantului populatiei din anul 2002, populatia Romaniei se inscrie in tendintele globale privind structurile populatiei varstnice. Populatia de 60 de ani si peste, reprezinta 17 % din totalul populatiei de aproximativ 23 de milioane, iar cea de 65 de ani si peste 14 %. Un rol important in modificarea raportului de varsta il are si scaderea drastica a fertilitatii si natalitatii infantile.
Avand in vedere ca atat ingrijirea varstnicului, cat mai ales calitatea acestei ingrijiri sunt parti integrante ale politicii de bunastare si de sanatate a fiecarei tari, ar trebui ca in acest context profesionistii chemati a se ocupa de aceasta categorie de varsta sa constientizeze faptul ca nu sunt suficiente doar cunostintele, ci ca acestea ar trebui sa fie dublate de o formatie caritabila, umanista, asociata cu sentimente de respect si afectiune, ca nu este suficient sa hranim batranul sau sa-i punem o perfuzie daca uitam sa empatizam cu el. Nu trebuie sa uitam ca empatizand cu varstnicul empatizam chiar cu viitorul nostru individual.
Privita in ansamblul sau, persoana varstnica este o persoana de cele mai multe ori multiplu dezavantajata prin scaderea resurselor fizice, care nu inseamna intotdeauna boala, prin scaderea resurselor financiare sau prin prezenta unui handicap mintal. Perioada de tranzitie din Romania a descalificat varstnicul din lupta sa pentru o existenta decenta, multi dintre ei traiesc sub pragul de saracie, multi renunta la facilitatile confortului (caldura, apa, energie) din cauza veniturilor mici, multi "intaresc' randurile institutiilor de ocrotire sociala si ale cantinelor sociale. Durata medie de viata in Romania a scazut, iar pensia, chiar indexata, nu acopera taxele si impozitele impovaratoare; in plus, batranii traiesc sentimentul frustrant al faptului ca, dat fiind numarul lor in crestere in raport cu populatia activa, ei sunt "intretinutii celor care azi lucreaza', sintagma atat de vehiculata in mass-media si mediile politice din Romania. Aceasta face ca varstnicul sa-si resimta povara nu doar economic, ci si medical; el este un mare consumator de fonduri, avand de obicei o pluripatologie si fiind totodata un "necotizant' al tagmei medicale pana mai ieri, spre deosebire de momentul actual, cand a devenit o persoana dorita pe lista medicului de familie, numai in situatia in care este pensionar si doar datorita platii cu regularitate a asigurarilor de sanatate si punctajului obtinut de medici.
Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Rezolutia 46/91 care include Principiile Organzatiei Natiunilor Unite in favoarea persoanelor varstnice, pentru a putea oferi mai multi ani de viata celor care ne-au dat viata. Aceste principii sunt:
Demnitatea
Persoanele varstnice trebuie sa poata trai in demnitate si in siguranta, libere de exploatare si neafectate de rele tratamente fizice sau mentale. Trebuie sa primeasca un tratament demn, indiferent de varsta, sex, apartenanta etnica, incapacitate sau alte conditii si sa fie valorizate independent de contributia lor economica.
Independenta
Persoanele varstnice:

1. au dreptul sa locuiasca in propriul domiciliu atat timp cat este posibil;
2. trebuie sa beneficieze de posibilitatea de a trai intr-un mediu sigur;
3. trebuie sa aiba acces la programe educative si de formare adecvata;
4. trebuie sa aiba posibilitatea de a decide cand si unde isi pot desfasura activitatea;
5. trebuie sa aiba venituri si sprijin din partea familiei astfel incat sa le fie garantata autoindependenta.

Autorealizarea
Persoanele varstnice trebuie sa poata beneficia de oportunitati pentru a-si dezvolta plenar potentialul; trebuie sa aiba acces la resursele educative, spirituale si recreative ale societatii pentru a-si putea dezvolta propriul proiect de viata.
Participarea
Persoanele varstnice trebuie:

1. sa fie permanent integrate in societate,
2. sa participe activ la formularea si aplicarea politicilor care le afecteaza in mod direct bunastarea si sa isi poata impartasi cunostintele si abilitatile persoanelor mai tinere;
3. sa poata cauta si beneficia de oportunitati pentru a presta servicii in favoarea comunitatii si sa participe la actiuni de voluntariat in pozitii apropiate de interesele si capacitatile lor;
4. sa poata forma miscari sau asociatii.

Ingrijirea
Persoanele varstnice trebuie:

1. sa aiba posibilitatea de a dispune de ingrijirea familiei si societatii, in conformitate cu sistemul de valori al fiecarei comunitati;
2. trebuie sa aiba acces la serviciile de sanatate care sa-i ajute sa mentina sau sa-si recupereze un nivel optim de bunastare fizica, mentala si emotionala astfel incat sa previna aparitia bolilor;
3. sa aiba acces la servicii sociale si juridice care sa le asigure cel mai ridicat nivel de autonomie, protectie si ingrijire ;
4. sa aiba acces la medii de ingrijire institutionala care sa le ofere protectie, reabilitare, si stimulare sociala si mentala;
5. sa se poata bucura de drepturile omului si de libertatile fundamentale cand locuiesc in azile sau alte tipuri de institutii rezidentiale respectandu-li-se demnitatea, credinta, nevoile si intimitatea, precum si dreptul de a participa la functionarea Centrului si de a lua decizii referitoare la ingrijire si la calitatea vietii sale.

O alta problema a persoanelor varstnice este Comunicarea, respectiv transmiterea de informatii sau mesaje, care prezinta anumite specificitati in cazul lucrului cu acestia. Acestea se datoreaza particularitatilor fiziologice, psihologice si sociale ale indivizilor apartinand categoriei populationale de care ne ocupam.
Particularitatile care influenteaza comunicarea cu varstnicii tin de:

1. functiile auzului si vederii, care scad;
2. scaderea vitezei de vorbire si a volumului vocii, datorata in principal descresterii performantelor aparatului respirator; acest impediment, in multe cazuri prezent chiar si in repaus, se va accentua notabil in conditiile prestarii de efort fizic;
3. capacitatea de comunicare, de a da raspunsuri, sau de a prelua mesajul transmis, tine in cazul varstnicilor si de scaderea vitezei de reactie in general. Aceasta scadere a vitezei de reactie influenteaza inclusiv memoria ( in special memoria de scurta durata), si face sa scada viteza de vorbire;
4. expresia si expresivitatea faciala, care se reduc ca spectru si care are nu numai niste explicatii ce tin de starea psihica (mai abatuta, mai depresiva) caracteristica acestei varste, ci si de niste modificari anatomo-histologice. Astfel, potrivit unor cercetari relativ recente, fata morocanoasa / suparata / manioasa a batranilor, s-ar datora si scaderii semnificative a grasimilor din fibrele ce intra in alcatuirea muschilor fetei;
5. problemele cu somnul si particularitatile acestuia.

Legi cadru in Romania referitoare la persoanele varstnice

Cadrul de organizare, functionare si finantare a sistemului de asistenta sociala  este determinat de Legea nr. 705/2001. In sensul acesteia, "Asistenta sociala, componenta a sistemului de protectie sociala, reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul, autoritatile publice ale administratiei locale si societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane" si are ca obiectiv " protejarea persoanelor care, datorita unor motive de natura economica, fizica, psihica sau sociala, nu au posibilitatea sa isi asigure nevoile sociale, sa isi dezvolte propriile capacitati si competente pentru integrare sociala".
Ordonanta nr. 68/2004 vine sa defineasca si sa clarifice statutul serviciilor sociale, ca "ansamblu complex de masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale, individuale, familiale sau de grup" si sunt "asigurate de catre autoritatile administratiei publice locale, precum si de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private".
Legea nr. 195/2001 privind voluntariatul, lege care promoveaza si faciliteaza participarea cetatenilor, in spiritul solidaritatii civice, la diverse actiuni organizate de persoane juridice de drept public si de drept privat.
In anul 2000, in baza Legii nr. 16 se infiinteaza Consiliului National al Persoanelor Varstnice, in scopul institutionalizarii dialogului social dintre persoanele varstnice si autoritatile publice, pentru protectia drepturilor si libertatilor acestora.
Grila Nationala de Evaluare a Persoanelor Varstnice, prin Hotararea nr. 886/2000 la propunerea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a Ministerului Sanatatii ofera informatii cu privire la nevoile indiviaduale ale persoanelor varstnice aflate in situatia de pierdere totala sau partiala a autonomiei, care pot fi de natura medicala, sociomedicala, psihoafectiva.
De asemenea, serviciile de ingrijire la domiciliu sunt specificate si in Ordinul nr. 318/2003, privind organizarea si functionarea ingrijirilor la domiciliu, precum si autorizarea persoanelor juridice si fizice care acorda aceste servicii.
Prin Hotararea nr. 499/ 2004, se stabileste infiintarea, organizarea si functionarea comitetelor consultative de dialog civic pentru problemele persoanelor varstnice, in cadrul prefecturilor.

Rolul si pozitia medicului si asistentei medicale fata de bolnavul varstnic

  Rolul cadrelor medicale in ingrijirea persoanei de varsta a treia implica multa munca, rabdare, tact, intelegere, responsabilitate, deoarece persoana de varsta a treia prin patologia ei este diferita de cea tanara. Medicul si asistenta medicala trebuie :

1. sa convinga pacientul si apartinatorii ca simptomele prezente sunt firesti si tin de varsta;
2. se prescrie terapii neagresive, dietoterapie, calmante;
3. sa prescrie aparate auditive, ochelari ;
4. sa cercetateze aspectele psihosociale ale varstnicului (pensionare, raporturile cu familia, solidaritatea familiala, daca este tolerat de familie).

Nu intotdeauna suferinta poate fi rezolvata cu medicamente. Corpul medico-sanitar, chemat, prin specificul profesiei, sa ingrijeasca aceasta categorie de populatie, trebuie sa ofere batranilor bolnavi dar si celor respinsi de propria familie sau de societate, un sprijin nu numai profesional dar si moral.
Pacientul in varsta reactioneaza cu totul altfel decat un adult tanar in  sensul ca pacientul batran are mai multe boli asociate, ia cel putin doua tipuri diferite de medicamente, in multe cazuri sufera de diabet si de obezitate, deci, medicul trebuie sa fie in stare sa prevada si sa monitorizeze interactiunea medicatiei, evolutia bolilor coexistente. Plus ca foarte multi batrani sufera de depresie, ceea ce le agraveaza toate bolile cronice.
Din pacate, batranii nostri sunt o clasa defavorizata, nu numai din punct de vedere financiar, dar si emotional, psihologic. Inutilitatea in societate, lipsa familiilor sau a caldurii din sanul familiei, lipsa generala a afectiunii ii marcheaza fantastic. E pacat ca noi, cei inca tineri, uitam ca oamenii acestia au un nivel intelectual si profesional adeseori remarcabil. Cu toate astea, ne bucuram cand reusim sa le luam posturile si ne debarasam de ei ca de niste obiecte vechi, fara sa mai aruncam nici o privire in urma.
Modalitatea prin care o natiune se ocupa de batranii ei e unul dintre cele mai importante semne de civilizatie si pana la urma, trebuie sa se inteleaga ca, in afara afectiunilor de natura strict fizica, problema cea mai mare o reprezinta solitudinea, care duce la alienare si dezintegrare fizica.