Insuficienta respiratorie

INSUFICIENTA RESPIRATORIE

Procesul de mentinere a hemostazei oxigenului si bioxidului de carbon, prin asigurarea unor schimburi de gaze adecvate la nivelul membranei alveolo-capilare, se numeste "respiratie externa". Tulburarea acestui proces duce la insuficienta respiratorie sau "pulmonara".

Deci, insuficienta respiratorie se defineste ca sindromul care rezulta din incapacitatea aparatului respirator de a-si indeplini functia sa principala care consta in asigurarea schimburilor gazoase adecvate intre aerul alveolar si capilarele pulmonare, in repaus si la efort. Schimburile de gaze de la nivelul tesuturilor ("respiratie interna") nu privesc acest sindrom.

Insuficienta respiratorie are 2 componente

-o componenta umorala (de laborator), caracterizata prin scaderea presiunii arteriale partiale a oxigenului (PaO₂) sub 60 nnHg, cu sau fara cresterea presiunii arteriale partiale a bioxidului de carbon (PaCO₂) peste 46mHg.

-o componenta clinca cu semne clinice care reflecta suferinta tisulara secundara  hipoxemiei si/sau hipercapniei.

Hipoxemia este elementul esential al sindromului de insuficienta respiratorie, cu o patogenie foarte complexa.

Hipercapnia apare, in special, datorita sindromului hipoventilatiei alveolare.

Diferite boli extrapulmonare sau pulmonare produc hipoxemie si/sau hipercapnie. Dupa timpul necesar instalarii hipoxemiei si hipercapniei putem vorbi de insuficienta respiratorie acuta si cronica.