IMUNOTERAPIA SPECIFICA

Definitie:

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii prin "imunoterapie specifica se intelege modalitatea de tratament care schimba cursul unei alergii prin modificarea istoriei naturale sau a progresiunii unei boli alergice".

Imunoterapia specifica (ITS) a fost introdusa pentru prima data in 1911 de catre Noon si Freeman pentru tratamentul rinitei alergice la polen.

Mecanismul de actiune al ITS nu este cunoscut cu exactitate nici pana in prezent. Se stie ca ITS determina sinteza unor anticorpi blocanti de tip IgG4 care se cupleaza cu alergenul si astfel se reduce legarea cu IgE specific. De asemenea ITS poate bloca Th2 si devierea raspunsului imun spre Th1, precum si secretia unor citokine.

Indicatiile imunoterapiei specifice:

pacientii a caror boala este cu certitudine IgE mediata;

sa existe o conditionare certa intre expunerea la alergen si aparitia simptomatologiei;

alergenul incriminat sa nu poata fi evitat;

pacientii sa prezinte sensibilizare la un numar redus de alergene;

pacientii la care tratamentul farmacologic corect aplicat nu a dat rezultate sau produce efecte secundare inaccepatabile;

evolutia bolii sa nu fie de lunga durata.

Afectiunile care se preteaza cel mai bine la ITS sunt:

Alergia la venin de Hymenoptere;

Rinita alergica moderata/severa;

Conjunctivita alergica moderata/severa;

Astmul bronsic persistent moderat;

Alergia la polen;

Alergia la praful de casa;

Alergia la pisica;

Alergia alimentara;

Alergia la medicamente;

Dermatita atopica;

Alergia la mucegaiuri;

Alergia la latex.

Contraindictiile ITS:

copii sub 5 ani pentru ITS subcutanata si sub 2 ani pentru ITS sublinguala;

prezenta concomitenta a unor boli  cronice severe: hepatita cronica, ciroza hepatica, boli renale, boli cardio-vasculare;

in cursul sarcini si al alaptarii;

prezenta unor boli autoimune, a unor boli maligne;

tratament cu beta-blocante (anuleaza efectul adrenalinei);

astm sever necontrolat de terapie.

Cai de administrare a ITS:

parenterala (subcutanata),

sublinguala,

orala - in curs de evaluare,

inhalatorie nazala -eficienta la adulti,

inhalatorie bronsica - nu este inca complet evaluata.

ITS subcutanata, cel mai frecvent utilizata, se administreaza doar de catre medicul specialist alergolog, intr-un serviciu dotat cu posibilitatea reanimarii, datorita posibilitatii aparitiei socului anafilactic. Dupa vaccinare pacientul se va tine sub observatie 30-60 minute.

Pentru reducerea reactiilor adverse si/sau scaderea intensitatii acestora se poate administra profilactic un antihistaminic nesedativ. ITS se face cu doze progresiv crescande de vaccin, iar tratamentul se mentine pe o perioada de 3-5 ani.

Substantele cu care se face ITS se numesc vaccinuri alergenice sau extracte alergenice. Pentru obtinerea unor rezultate bune este recomandat a se folosi preparate standardizate (cu alergen purificat, dozat). De asemenea este preferabil ca ITS sa se faca cu un singur alergen.

Reactii adverse

In cursul ITS se pot produce o serie de reactii adverse cum ar fi:

Reactii adverse locale: prurit, eritem, edem - sunt reactii normale care pot aparea si care nu pun nici un fel de probleme. Se pot trata daca intensitatea lor este suparatoare cu unguente locale antipruriginoase.

Reactii locale de sindrom cand apare simptomatologie nazala, respiratorie. Sunt reactii mai severe care necesita tratament specific si reducerea dozelor la urmatoarea administrare de vaccin. Daca se mentin la administrarile ulterioare pot determina intreruperea ITS.

Sistemice: socul anafilactic este forma cea mai severa care poate aparea in cursul ITS. Tratamentul acestuia reprezinta o urgenta. Se va administra adrenalina, montarea garoului la nivelul bratului, reechilibrare hidroelecrolitica, administrare parenterala de antihistaminic si cortizon.