Examenul ecografic al splinei

Examenul ecografic al splinei

Elemente de ecoanatomie si ecostructura a splinei : la caine splina apare ca o structura omogene de aspect tringhiular , situata caudo-ventral de stomac sau ficat , dar cranio-lateral de rinichiul stang .

Rotunjirea extremitatilor insotita de o deplasare caudala , ventrala sau mediaal a organului sunt smenele ecografice subiective ale splenomegaliei .

Vasele sangvine pot fi usor identificate in regiunea hilului splinei sau in parenchim . Capsula splenica constituita din fibre elastice si fibre musculare netede , in ecografie apare ca un contur hiperecogen .

Splina este localizata pe partea stanga , caudal sau lateral de stomac . Extremitatea dorsala ( capul splinei ) este abordabila sub unghiul ultimelor coaste , in timp ce extremitatea ventrala( corpul si coada ) se intinde pe peretele stang al abdomenului .

Splina are un aspect relativ triunghiular si o ecostructura omogena , avand o ecogewnitate superiora ficatului si cortexului renal , cu o capsula fina hiperecogena .

Vena splenica poate fi identificata sub forma unei structuri anecogene care intra in splina in portiunea sa mediala .

Diagnosticul ecografic in afectiunile splinei :

Afectiunile splinei :

• Splenomegalii
• Splenite
• Procese tumorale

Examenul ecografic permite aprecierea dimensiunilor , conturului , topografiei , omogenitatii structurale , ecostructurii si ecodensitatii organului.

Leziunile difuze ale splinei :

splenomegalia este o crestere in volum nespecifica si este indusa de afectiunile sistemice sau de focar .

Modificarile ecogenitatii parenchimului splenic pot fi induse de procese congestive , inflamatorii si tumorale .

Dpdv ecografic splenomegalia este insotita de congestie evidenta , ectazie vasculara .

*torsiunea splinei : apare datorita mobilitatii axului mezenteric , ce permite realizarea unor miscari de rotatie ; este insotita de splenomegalie , aspect hipoecogen cu lacune anecogene si linii hipereecogene la nivelul parenchimului . Ea mai poate fi insotita si de tromboze vasculare intraparenchimatioase sau la nivelul hilului ; se poate identifica prezenta de lichid ascitic in proximitatea splinei .

*congestia pasiva : se manifesta dpdv ecografic sub forma unei splenomegalii cu ecostructura omogena si cu dilatarea sistemului venos splenic .

*splenitele : au o incidenta redusa si se produc obisnuit pe cale metastazica de la nivelul unor procese inflamatorii cu alta localizare sau prin contiguitate cu peritoneul infectat .

*tumorile splenice difuze : limfomul sau mastocitoza  pot produce si modificari focale sau mutifocale hipoecogene la nivel splenic . Limfosarcomul este asociat dpdv ecografic cu splenomegalie .

Leziunile focale ale splinei :

*Hematoamele splenice : au localizare subcapsulara si pot fi spontane sau traumatice . De cele mai multe ori hematoamele sunt insotite de modificari de contur . Hematoamele traumatice subcapsulare  se prezinta sub forma unei mase lichidce periferice fixe . Cele intrasplenice apar sub forma unor plaje anecogene , hipoecogene sau chiar hiperecogene , in functie de evolutie si de timpul swcurs de la producere .

*chisturile splenice : se prezinta sub forma unor formatiuni lichide , neregulate , cu aspect anecogen ce rezulta prin resorbtia unui centru necrotic sau unui hematom .

*abcesele : sunt secundare traumatismelor , infarctelor splenice sau emboliei septice . Dpdv ecografic : leziuni hipoecogene cu contur regulat sau anfractuos , cu continut variat , relativ omogen.

*infarctele splenice: sunt consecutive septicemiei sau emboliei septice cu origine endocardica . Se prezinta sub forma unei leziuni distincte cu margini putin vizibile , cu aspect triunghiular sau ovoidal care ulterior abcedeaza , chistizeaza sau se fibrozeaza .

*tumorile splenice :

Tumorile benigne :  -limfoamele care se prezinta sub forma de noduli bine delimitati , in general hiporeflectivi , mai rar hiperreflectivi sau micsti .

- hemangioamele .

Tumorile maligne : cele mai frecvente sunt limfocarcoamele si hemangiosarcoamele dar pot fi intalnite si alte leziuni sarcomatoase , cu alta origine primara : fibrosarcoame , gleiomiosarcoame , liposarcoame , rabdomiosarcoame , osteosarcoame .

limfosarcoamele pot sa aiba un caracter infiltrativ fara modificari evidente de ecostructura , dar frecvent se pot prezenta sub forma unor focare hipoecogene care nu modifica conturul organului .

hemangiomiosarcoamele : caracteristica ecografica a acestor tumori este heterogenitatea crescuta , cu existenta constanta a " cavitatilor " hipo sau anecogene marginite de zone hiperecogene , leziuni ce pot deforma conturul organului .