Boala hidatica (hidatidoza)

Boala hidatica (hidatidoza)

Dintre bolile transmisibile de la animal la om hidatidoza este relativ frecventa. Chistul hidatic cu diverse localizari reprezinta stadiul de dezvoltare veziculara a larvei de Taenia echinococcus. Parazitul este un vierme plathelmint din clasa cestodelor. In stare adulta masoara 8-12 mm. Este constituit din scolex cu carlige de fixare si un gat subtire din care se formeaza pe rand proglotele. Ultima din cele 3-4 proglote este mai mare si contine la maturitate 4-800 de embrioni. Viermele are o dubla existenta parazitara. In stare adulta traieste in intestinul unor carnivore (caine, pisica, lup, vulpe). Forma larvara chistica (hidatida) poate ajunge la dimensiuni foarte mari. Se dezvolta in viscerele unor mamifere ierbivore si la om.

Calea de infestatie este complexa. Ouale de parazit sunt eliminate din intestinul animalului parazitat (caine). Ele se imprastie in mediul inconjurator de unde sunt ingerate de animale domestice (mai ales oile). Omul se infesteaza prin contactul direct cu cainele parazitat pe blana caruia exista oua. Infestarea se face mult mai rar pe cale respiratorie sau prin consum de legume nespalate. In toate cazurile lipsa de igiena sta la baza infestatiei. Cainele la randul sau se infesteaza accidental prin consumul viscerelor de anumite animale ierbivore purtatoare de chist hidatic. Contactul permanent al cainilor si ierbivorelor intretine ciclul mare al echinococului. Populatiile din mediul rural, mai ales cele cu indeletniciri pastorale sunt cele mai expuse.

In intestinul gazdei intermediare (om, animal ierbivor), membrana cuticulara a embrionului este digerata si este pus in libertate embrionul hexacant. Acesta cu ajutorul carligelor sale se fixeaza pe mucoasa intestinala, apoi modificandu-si forma o traverseaza pana ajunge intr-o venula. De aici este vehiculat ca un embol la organul sau tesutul in care se fixeaza. Din intestin in mod normal parazitul ajunge in vena porta si este obligat sa strabata ficatul. In peste 60% din cazuri embrionul se opreste in filtrul hepatic. Urmatoarea bariera este reprezentata de circulatia pulmonara unde chistul se fixeaza in aproape 30% din cazuri. Foarte rar (5-10%) embrionul hexacant scapa in circulatia generala si se poate localiza oriunde (rinichi, splina, creier, os, muschi, ochi, etc.).

Anatomie patologica. Oprit undeva intr-un capilar embrionul hexacant se dezvolta sub forma unei vezicule. La exterior vezicula are o membrana cuticulara elastica alb-galbuie. In interior exista o alta membrana alba granulara denumita membrana proligera (germinativa). Membrana proligera contribuie la elaborarea membranei externe cuticulare, iar spe interior da nastere prin inmugurire unor vezicule proligere. In centrul acestor vezicule fiice se dezvolta scolecsi. Intr-un chist hidatic numarul veziculelor fiice endogene poate depasi cifra de 1000. Cu timpul veziculele fiice se desprind de pe membrana proligera si plutesc in lichidul din interiorul chistului. Unele vezicule se rup si elibereaza scolecsi in numar foarte mare. Rareori veziculele fiice se dezvolta exogen si formeaza chisturi multiple.

Chistul hidatic contine lichid clar, incolor, comparat cu ,,apa de stanca". Lichidul se poate infecta daca cuticula se fisureaza. In unele cazuri chistul se poate rupe. Revarsarea lichidului impreuna cu scolecsii difuzeaza parazitoza in organism. Este complicatia grava numita echinococoza secundara. Fenomenul este cunoscut ca ,,ciclul mic echinococic asexuat" . Parazitul fixat dupa o saptamana de evolutie se prezinta ca un mic chist. Dupa 5 luni ajunge la 5 mm diametru. Chistul devine fertil cand ajunge la dimensiunea unui ou de porumbel. Chistul creste lent si poate ajunge la dimensiuni impresionante. La exterior chistul produce compresiunea tesuturilor. In vecinatatea membranei cuticulare exista un strat de tesut conjunctiv de reactie bogat in celule eozinofile (perichistul). Chistul poate uneori sa involueze si atunci inceteaza de a mai fi fertil, iar dimensiunile sale se reduc si se calcifica. Mai frecvent insa chistul se infecteaza.

Cele mai frecvente localizari ale chistului hidatic sunt cea hepatica si pulmonara.