Artefactele imaginii ecografice

Artefactele imaginii ecografice

Calitatea examenului ecografic depinde de experienta specialistului in domeniu, dar si de corecta utilizare a posibilitatilor de reglare a aparatului in cursul examinarii.

Ecografia prezinta numeroase artefacte, adica reprezentarea pe imagine a unor elemente ce nu corespund realitatii organului examinat.

Unele artefacte sunt nedorite, deoarece degradeaza calitatea imaginii si o fac mai dificil de interpretat acestea rezulta :

dintr-o incorecta reglare a aparatului

dintr-o deficienta de examinare (de exemplu utilizarea unei sonde de frecventa neadecvata)

sunt datorate unei insuficiente pregatiri a animalului.

Cand se vorbeste despre artefacte ale imaginii ecografice, se iau in considerare urmatoarele posibilitati:

>  imagini ale unor structuri care, de fapt, nu exista

>  lipsa de imagine a unei structuri reale

>  localizarea spatiala eronata a unei structuri

>  ecogenitatea eronata (prea mica sau prea mare) a unei structuri

>  forma sau dimensiuni eronate ale unui organ.

Artefactele de reverberatie

Reverberatia este un fenomen care apare atunci cand fasciculul de ultrasunete loveste o interfata foarte ecogena. In aceasta situatie, fasciculul incident este reflectat in totalitate. Acest fenomen se intampla in cazul interfetei tesut moale/ aer, care se intalneste la examinarea unei structuri digestive ce contine gaze sau in cazul aerului ce ramane intre sonda si piele, atunci cand nu s-a folosit suficient gel de contact.

Acest artifact se datoreaza miscariloe de " du-te-vino" ale ultrasunetelor intre sonda si interfata ecogena, miscari care genereaza tot atatea ecouri, dintre care numai primul corespunde interfetei reale.

Artefactul- Coada de cometa

Este un caz particular de artefact de reverberatie, legat de existnta unei structuri foarte ecogene, dar de dimensiuni mici, cel mai adesea fiind vorba de mici bule de gaz prinse intre faldurile mucoasei gastrice sau intestinale.

Conul de " umbra acustica"

Este o imagine hipo- sau anecogena situate dedesubtul  unei structuri ce atenueaza mult ultrasunetele. Acest artifact se produce in special la interfata dintre 2 medii de impedanta acustica f diferita, spre exemplu interfata tesut moale/ aer sau tesut moale/ os. Acest tip de interfata este asociat unui procent mare de reflexive a ultrasunetelor, deci vor fi transmise zonelor subiacente foarte putine ultrasunete, astfel incat ecoul generat de aceste structuri profunde va fi f slab sau nul

"Umbra acustica" de margine

Apare la marginea structurilor rotunde, in interiorul carora viteza ultrasunetelor este diferita de viteza lor initiala. Atunci cand ultrasunetele ating tangential marginea structurii in cauza, fasciculul este deviat convergent sau divergent, in functie de accelerarea sau, dimpotriva, incetinirea lor in ce de-al doilea mediu

Asadar, zona situate dedesubtul punctului de deviatie, reprezentat de marginea structurii rotunde, nu va primi ultrasunete si astfel nu va genera ecouri. Imaginea obtinuta prezinta un con de umbra cu originea la nivelul marginii structurii respective.

Imaginea in oglinda

Se produce la nivelul interfetelor rotunjite si f reflectogene, cum ar fi interfata hepato-frenica (diafragm). Atunci cand ultrasunetele traverseaza ficatul, o prima serie de ecouri va genera imaginea reala a ficatului. La interfata diafragm/pulmon, ultrasunetele nu sunt reflectate intotdeauna perpendicular, din cauza curburii diafragmatice. Aceste ultrasunete nu se vor intoarce direct la sonda, ci vor patrunde in parenchimul hepatic unde vor genera o noua serie de ecouri care vor reface drumul in sens invers, trecand pe la nivelul interfetei diafragmatice, de unde vor fi din nou reflectate spre sonda

Artefactele generate de grosimea sectiunii

Imaginea ecografica reprezinta o sectiune, configurata prin alaturarea unei multitudini de puncte cu intensitati luminoase diferite. Planul astfel constituit nu este de fapt un plan, in sensul geometric al termenului, deoarece are si o anumita grosime, de aceea , structuri diferite, dar foarte apropiate si situate la aceeasi profunzime, vor fi reprezentate pe ecran in acelasi loc, desi suprapuse.

In cazul vezicii urinare atunci cand planul de sectiune se afla aproape de marginea acesteia, imagini provenite din ecouri extravezicale se suprapun peste continutul vezical, in mod normal anecogen. Se observa ecouri de intensitate redusa, situate in partea dorsala a lumenului vezical, ecouri ce pot fi confundate cu un sediment (" pseudo-sediment")