Arsuri chimice

ARSURI CHIMICE

Arsurile chimice sunt leziuni ale pielii, mucoasei sau tesuturilor subiacente dupa contactul cu substante iritante, toxice sau necrozante celulare.

Etiopatogenie

Agentii ce produc arsuri chimice sunt:

- acizi tari ( HCl, sulfuric, azotic, fosforic ) sau slabi ( acetic, oxalic );

- baze tari ( hidroxidul de sodiu si potasiu ) sau slabe (hidroxid de calciu );

- fosforul metalic;

- peroxizi: peroxidul de hidrogen ( perhidrol );

- substante iritante: vezicante ( yperita, fosgen ce se folosec in compozitia armei chimice ).

Circumstante de producere:

- accidente de munca ( marea lor majoritate ) casnice sau terapeutice ( injectii subcutanate cu substante hipertone );

- in timp de razboi prin folosirea armei chimice.

Mecanismul de actiune consta in combinarea agentului chimic cu albuminele organismului care are drept rezultate:

- degajare termica cu aparitia de leziuni ca si in cele prin combustie;

- necroze tisulare produse prin dezhidratare, iritare caustica, citotoxicitate;

- sensibilizarea pielii in special a melanoforelor.    

Fiziopatologie

Leziunile produse sunt in raport cu:

- concentratia substantei din solutie;

- penetrabilitatea substantei;

- actiunea toxica sistemica: fosforul determina necroza hepatica, acidul fosforic produce insuficienta renala, acidul fluorhidric induce hipocalcemie;

- modul de actiune al substantei chimice;

- durata cu cat este mai mare cu atat efectul este mai grav.

Clinica

Arsurile chimice produc atat semne locale cat si generale.

Semnele locale sunt in functie de agentul vulnerant. Durerea poate aparea de la inceput si cu intensitate mare, in cazul acizilor tari sau tardiv si de intensitate slaba in arsurile cu baze.

Aspectul leziunii este diferit in functie de agentul cauzant:

- mumificarea tesuturilor cu necroze si escare groase (acizi tari); escare de culoare galbuie in leziunile cu acid clorhidric; cenusii in leziunile cu acid sulfuric si portocalii rosiatice in arsurile cu acid azotic;

- leziuni torpide progresive cu aspect de supuratie ( acizi slabi );

- aspectul de deshidratare si arsura ce progreseaza rapid cu resorbtia in circulatie a agentului chimic;

- vezicule, flictene, edem (substante vezicante).

Semnel generale asemanatoare cu cele din arsurile termice. Pot aparea in plus:

- sufocare prin spasm bronsic urmare a inhalarii de vapori degajati de substantele chimice;

- leziuni organice la distanta (hepatita toxica, nefroza) produse in urma absortiei in circulatia sangvina.

Tratament

Trebuie sa fie rapid si cat mai complet. Tratamentul profilactic vizeaza:

- respectarea normelor de protectie a muncii;

- masca de gaze si pelerine protectoare in spatiu unde se degaja gaze toxice sau in caz de atac cu arme chimice.

Tratamentul general vizeaza:

- calmarea durerii prin administrare de analgetice majore ( mialgin );

- tratarea sau combaterea socului, a insuficientei respiratorii, a alterarii functiei hepatice sau renale. In caz de insuficienta renala acuta se recurge la dializa.

Tratamentul local are cea mai mare importanta:

- primul ajutor consta in indepartarea agentului chimic si spalare cu jet de apa a zonei interesate pentru a diminua concentratia substantei vulnerante;

- la spital se continua spalarea cu jet de apa pe suprafata mare si durata indelungata;

- in arsuri cu var nestins se inlatura mai intai praful de pe corp si apoi se fac spalaturi abundente cu apa;

- in arsuri cu acid clorhidric se fac infiltratii cu calciu gluconic diluat;

- in arsuri cu fosfor se spala regiunea cu solutie de sulfatde cupru 1% si se fac excizii cu grefare imediata;

- zona arsa se protejeaza cu pansamente sterile, imbibate in solutii antiseptice;

- excizia zonei de necroza urmata de grefare imediata se face de urgenta in arsurile provocate de anhidre, fosfor si aniline mai ales in zonele functionale.