QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate medicina

Antibiotice antibacteriene








ANTIBIOTICE ANTIBACTERIENE

PENICILINELE

Penicilinele sunt antibiotice naturale sau semisintetice avand la baza un nucleu  comun, acidul-6-aminopenicilanic. Acesta este format dintr-un inel tiazolidinic si un inel beta-lactamic, de aici provenind si denumirea de antibiotice beta-lactamice.



Mecanismul actiunii este bactericid de tip degenerativ, penicilinele fiind active doar in  faza de proliferare a germenilor.

La nivel molecular mecanismele de actiune posibile sunt:

  • Legarea de proteinele membranare PBP (penicilin binding proteins), care servesc drept receptori specifici pentru beta-lactamine. Aceste proteine variaza in cadrul diferitelor grupuri de bacterii, dar contin in structura lor transpeptidaze care intervin in formarea peretelui bacterian.
  • Legarea covalenta a penicilinelor de transpeptidazele care asigura soliditatea peretelui bacterian.
  • Activarea unor enzime autolitice: autolizine, --hidrolaze.

Intr-o  prima etapa actionarea receptorilor  -produce impiedicarea formarii peretelui celulelor bacteriene,ca urmare a inhibarii procesului final, de consolidare a polimerului  peptidoglicanic rezultind actiune bactericida a antibioticelor  active in faza de multiplicare.

Rezistenta bacteriana la peniciline poate fi:

a)     Naturala: imprimata de caracteristicile microorganismelor.

Ex: bacilii gram negativi poseda o membrana fosfolipidica suplimentara situata la suprafata exterioara a peretelui celular prin care penicilinele naturale nu pot patrunde pentru a se lega de receptorii specifici PBP. Penicilinele cu spectru larg (ampicilina, amoxicilina), penicilinele antipseudomonas (carbenicilina) au molecula hidrofila si pot fi active pe aceste microorganisme.

b)     Dobandita, care apare prin mai multe mecanisme:

Ř     Prin secretie de beta-lactamaze (penicilinaze), enzime care desfac legatura amidica din inelul beta-lactamic, inactivand astfel antibioticul;

Ex: Stafilococul auriu secreta extracelular o penicilinaza care inactiveaza benzilpenicilina.

Ř     Prin modificarea receptorilor membranari specific

Ex: pneumococii rezistenti la peniciline prezinta proteine receptoare modificate care nu mai pot lega antibioticul.

Casificare:

Peniciline naturale:

1. Injectabile

-cristalizate: benzilpenicilina;

-saruri cu actiune retard: procain-benzilpenicilina, benzatin-benzilpenicilina.

2. Orale: fenoximetilpenicilina, feneticilina.

Peniciline de semisinteza, care dupa spectrul antimicrobian se clasifica in:

a)     peniciline antistafilococice: oxacilina, cloxacilina, dicloxacilina, flucloxacilina, nafcilina;

      b)    peniciline cu spectru larg (aminopeniciline) :

-substante active ca atare: ampicilina, amoxicilina, epicilina, ciclacilina;

-prodroguri: pivampicilina, bacampicilina, talampicilina;

      c)   peniciline active fata de Pseudomonas:

-        carboxipeniciline: carbenicilina, ticarcilina;

-        ureidopenicilinee: piperacilina, azlocilina;

      d)   peniciline active fata de enterobacteriacee ( amidinopeniciline) ;

       -   mecilinam, pivmecilinam, temocilina.

          In functie de  Spectrul  antimicrobian:

  1. Penicilinele naturale (benzilpenicilina, fenoximetilpenicilina) au spectru relativ ingust care cuprinde:

-coci G+ , mai putin stafilococul penicilinazosecretor;

-Coci G-;

-bacili G+;

-spirochete: treponema si leptospira;

-actinomicete.

  1. Penicilinele antistafilococice: au spectru asemanator penicilinelor naturale cu urmatoarele exceptii:

-sunt active pe stafilococi penicilinazosecretori;

-activitatea pe ceilalti germeni este mai slaba comparativ cu benzilpenicilina.

  1. Penicilinele cu spectru larg, aminopenicilinele (ampicilina, amoxicilina) au spectru asemanator benzilpenicilinei, dar cuprind in plus bacili G- (exceptie Pseudomonas la care majoritatea tulpinilor au devenit rezistente).
  2. Penicilinele active pe Pseudomonas -   cuprinde   spectrul  antimicrobian:

-bacterii G+: coci si bacili;

-Bacili G-, inclusiv majoritatea tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa.

  1. Penicilinele active fata de enterobacteriacee – au spectru antimicrobian ingust care cuprinde numai acest tip de bacterii.

Farmacotoxicologie:

Reactile adverse provocate de peniciline sunt:

 a )  Reactii alergice. Penicilinele au un potential alergizant foarte mare, frecventa reactiilor alergice fiind de 1-10% din bolnavii tratati cu peniciline.

Manifestarile alergice cele mai frecvente sunt urticarie si eritem cutanat (aproximativ 60% din totalul manifestarilor alergice). Reactii alergice mai rare sunt: eruptii purpurice, buloase, sindrom Stevens-Johnson, boala serului, nefrita interstitiala; cea mai grava reactie alergica este socul anafilactic si are frecventa de aproximativ 0,02-10% din cazuri (evolutia este letala).

Capacitatea antigenica a penicilinelor este datorata atat moleculelor de antibiotic, dar mai ales a unor metaboliti care functioneaza ca haptene (antigene incomplete) si se leaga complet de proteine, formand antigene complete.

Acesti metaboliti sunt:

-        peniciloilamida (prin desfacerea inelului beta-lactamic se formeaza radicalul peniciloil),peniciloilpolilizina  considerat ’’determinant antigenic major’’- este implicata cel mai frecvent in sensibilizare;

-         acid penicilanic, acid peniciloic considerati ‘’determinanti minori’’, care determina mai rar sensibilizare.

b)       Reactii adverse toxice:

-        convulsii la doze mari;

-        hepatita (oxacilina);

-        nefrita (meticilina);

-        hemoragii (carbenicilina, datorita efectului antiagregant plachetar);

-        granulocitopenie (meticilina, nafcilina).

Convulsille sunt favorizate de leziuni SNC si de hiponatriemie. La administrare i.v. de doze mari de benzilpenicilina potasica,  efectul toxic  poate fi datorat si de cationul de potasiu si mai ales in prezenta unei insuficiente renale.

c)       Efect iritant local:

-la adminstrare i.v. poate apare flebita locala;

La administrare i.m apar dureri la locul injectarii.

 d )  Reactiia Herxheimer- apare in primele zile de tratament al sifilisului, cu penicilina.

Manifestarile sunt: febra, frison, mialgii, artralgii, reactivarea leziunilor sifilitice. Evolutia poate fi letala. Aceste efecte apar ca urmare a distrugerii unui numar mare de treponeme si a eliberarii unor cantitati mai de endotoxine.

Pentru evitarea acestei reactii se recomanda inceperea tratamentului cu cantitati mai mici de antibiotic.

 e)  Favorizarea suprainfectiilor, dupa administrarea orala a penicilinelor cu spectru larg, ca urmare a modificarii florei intestinale. Se pot dezvolta microorganisme rezistente: stafilococi, Candida, Pseudomonas .

Peniciline naturale

Benzilpenicilina (penicilina G)

Este inactivata de acidul clorhidric din stomac, biodisponibilitatea orala fiind foarte redusa. Dupa administrare i.m. ca sare sodica sau potasica se absoarbe rapid, realizand concentratii plasmatice maxime in 15-30 minute.



Concentratiile sanguine active se mentin 6 ore. T1/2 este de 30min-1 ora. Legarea de proteinele plasmatice este medie, 50-60%. Are distributie buna in tesuturi, mai putin in SNC si tesuturile nevascularizate (cornee, tesuturi necrozate). In meningite poate realiza in LCR, concentratii de 5-10% din concentratia plasmatica (la doze tarapeutice mari acestea pot fi eficace). Traverseaza placenta. Trece in laptele matern.

Eliminarea se face renal, predominant prin secretie tubulara (80%) si filtrare glomerulara (20%). Concentratia urinara este de 50-100 de ori mai mare decat cea plasmatica. Secretia tubulara activa poate fi interferata de acizii organici: probenecidul ii scade eliminarea, crescandu-I nivelul plasmatic.

Eliminarea este redusa la nou-nascuti si la batrani. In insuficienta renala creste T1/2, ajungand in anurie la 10 ore.

Epurarea hepatica este redusa, metabolitii fiind inactivi terapeutic. Cantitati mici se elimina biliar.

Spectru:

-coci G+: streptococi, pneumococi, stafilococi  nesecretori de penicilinaze;

-coci G-: gonococi, meningococi;

-bacili G+: bacil difteric, bacil carbunos, clostridii anerobe;

-spirochete: treponema;

-actinomicete.

Mecanismul de actiune este de tip bactericid degenerativ.

Rezistenta se instaleaza prin sinteza de beta-lactamaze produse de catre cocii gram pozitivi (Staphilococcus aureus, Staphilococus epidermidis); o parte din tulpinile de gonococi initial sensibile au devenit rezistente.

Reactii adverse:

-convulsii mai ales la administrare intrarahidiana;

-sensibilzare dupa administrare repetata, in contact cu tegumentele sau mucoasele;

-reactii alergice: soc anafilactic, boala serului, astm  bronsic, edem angioneurotic, dermatite  de contact;

-reactia Herxheimer,;

-anemie hemolitica in cazul folosirii de doze mari timp indelungat;

-nefrita interstitiala si necroza tubulara la administrare in perfuzie i.v., in doze mari;

-Locale: dureri la locul injectarii i.m., infiltratii nodulare, abcese, flegmoane (solutii nesterile); tromboflebite dupa perfuzii i.v., prelungite.

Indicatii:

Este antibiotic de electie in:

-        infectii cu pneumococ: pneumonii, meningite, septicemii;

-        infectii cu streptococ hemolitic: angine, erizipel, scarlatina, otita, mastoidita, septicemii;

-        endocardita lenta cu streptococ viridans, endocardita enterococica;

-        infectii cu meningococ: meningita;

-        actinomicoza;

-     gangrena gazoasa, tetanos, difterie;

-        lues;

-        profilactic in reumatismul poliarticular acut, plagi zdrobite (tetanos, gangrena gazoasa),pregatire preoperatorie (chirurgie pulmonara, ORL ).

Posologie:

Se administreaza cel mai recvent i.m. profund sau i.v. in perfuzie. Solutia se prepara extempore in ser fiziologic steril. Administrarea se face la   4 -  6ore.

Nu se acociaza cu alte medicamente in aceeasi seringa.

Adult: 1-2 milioane U.I./zi pana la 2-20 mil U.I./zi in infectii grave.

Nou-nascut: 60.000 U.I./kg/zi sau 1 milion U.I./kg/zi in 2 prize (la 12 ore).

Copii: 25.000-50.000 U.I./kg/zi.

Pentru administrare intrapleual sau intrapericardic 50.000-200.000 UI.

Intrarahidian: 10.000 UI odata pe zi.

Peniciline injectabile cu efect retard

Procainbenzilpenicilina (Efitard)

Este o sare cristalina a benzilpenicilinei cu procaina care se foloseste in suspensie apoasa.

Administrata i.m. se absoarbe lent de la locul injectiei, pe masura dizolvarii, fiind un preparat cu actiune retard.

Doza: 30 000 UI administrata i.m.. Concetratiile active se mentin 24 ore.

Reactiile adverse sunt cele ale benzilpenicilinei la care se adauga si riscul alergizant al procainei.

Indicatii:

-Faringite streptococice si scarlatina: 600 000 UI o data/zi timp de 10 zile;

-uretrita gonococica necomplicata: i.m. 4,8 milioane UI/zi;

-Sifilis recent 1 200 000 UI/zi timp de 10 zile.

Benzatinbenzilpenicilina (Moldamin)

Este o sare a benzilpenicilinei cu dibenzil-etilen-diamina, cu caracer retard, utilizata ca suspensie apoasa. Realizeaza niveluri plasmatice prelungite, dar joase, frecvent variabile, acestea fiind eficace doar pe germeni sensibili.

Spectrul antibacterian este identic cu cel al benzilpenicilinei (activitatea este redusa datorita concentratiilor plasmatice reduse).

Local produce la locul injectarii i.m. durere, noduli, induratii (mai ales la copii care au masa musculara redusa si la administrarea in acelasi loc).

Contraindicatii:     

-infectii cu germeni putin sensibili;

-infectii grave care necesita niveluri plasmatice ridicate de benzilpenicilina;

-antecedente alergice; -copii sub 3 ani sau mai mari daca au masa musculara redusa.

Indicatii:

-faringita streptococica si scarlatina 1.200.000 UI  intr-o  singura  injectie;

-pentru profilaxia infectiei streptococice la bolnavii cu reumatism poliarticular acut 1,2 milioane o data pe saptamana;

-prevenirea  recidivelor  infectiilor streptococice-  conform programelor nationale-

-sifilis, 2,4 milioane UI i.m. la intervale de 4-5 zile.

Peniciline orale

Fenoximetilpenicilina (Penicilina V)

Se administreaza oral sub forma de sare de potasiu sub forma de comprimate sau ca sare a benzatinei sub forma de sirop.

Este relativ stabila la actiunea sucului gastric, avand o  biodisponibilitate  orala  de 50%. Alimentele ii scad absorbtia, datorita legarii de proteinele alimentare. Este preferabil ca administrarea sa se faca pe stomacul gol. Legarea de proteinele plasmatic se face in proportie de 80%. T1/2 este de 45 minute.

Spectrul antmicrobian este similar penicilinei G, dar concentratii  plasmatice reduse permit administrarea ei doar in infectii usoare si medii cu germeni foarte sensilbili.

Este indicata in infectii usoare: faringite, otite, sinuzite mai ales la copii si pentru profilaxie.

Administrarea se face la 6 ore. 5 mil UI/zi.

Efecte secundare: greturi, diaree.

Peniciline antistafilococice

Sunt rezistente la actiunea beta-lactamazelor, fiind active fata de stafilococul penicilinazo secretor.

Clasificare:

-Meticilina (capul de serie, scoasa in prezent din uz datorta nefrotoxicitatii mari);

-nafcilina;

Izoxalilpeniciline: oxacilina, cloxacilina, dicloxacilina, flucloxacilina.

Mecanismul de actiune este e tip bactericid degenerativ.

Spectrul antimicrobian este asemanator benzilpenicilinei, cu urmatoarele deosebiri:

-        sunt active fata de stafilococi secretori de beta-lactamaza, deoarece au in molecula catene laterale voluminoase rezistente la actiunea hidrolitica a acestor enzime. Actiunea asupra stafilococului auriu este sinergica cu cea a aminoglicozidelor;

-        pe ceilalti germeni activitatea antimicrobiana este mai slaba. Staphilococus aureus si Staphilococcus epidermitis au dezvoltat rezistenta la meticilina (acesti germeni sunt rezistenti la toate penicilinele, cefalosporinele, streptomicina, tetracicline).




Penicilinele antistafilococice sunt indicate exclusiv in tratamentul cu acesti germeni.

Reactii adverse:

-        tulburari digestive: greata, voma, diaree (mai ales pentru preparatele orale), rar enterocolita pseudomembranoasa;

-        hepatice: cresterea transaminazelor, icter colestatic;

-        sange: leucopenie;

-        renale: nefrita alergica sau toxica;

-        SNC: convulsii la doze foarte mari si in prezenta insuficientei renale;

-        Reactii alergice (riscul de soc anafilactic este foarte mic).

Oxacilina

Biodisponibilitatea  dupa administrare orala este de aproximativ 33% datorita absorbtiei intestinale reduse. Legarea de proteinele plasmatice este mai mare de 90%. Are difuziune buna in tesuturi. T1/2 este scurt.

Epurarea se face prin metabolizare (45%) sau renal (46%).

Spectrul antimicrobian este specific penicilinelor antistafilococice, fiind indicata in infectii ale pielii, aparatului respirator, septicemii.

Se administreaza oral cu 1 ora inainte de mancare sau parenteral.

Doze: 500mg-1g odata in 4-6 prize.

Copii: 50-100mg/kg/zi

Parenteral: 2-12 g/zi fractionat la 4-6 ore.

Indicatii : in infectii cu stafilococ   penicilorezistenti,, localizate la nivelul pielii, aparatului respirator, osteomielita, septicemie.

Contraidicatii: alergie la peniciline sau in infectii sensibile la penicilina G.,insuficienta hepatica.

Cloxacilina

Are  biodisponibilitate  orala mai mare comparativ cu oxacilina (43%). Epurarea se face predominant renal sau prin metabolizare. Se leaga de proteinele  plasmatice 75-80%.

Se administreaza  oral  sau i.m., ca sare sodica in infectii stafilococice.

Adulti si copii  peste 14 ani  : 250-500 mg la 6ore.

Copii, cu greutate mai mica de 20 kg: 50 mg/kg/zi.

Dicloxacilina

Biodisponibilitatea  dupa administare  orala este de 50-85 %. Nivelurile plasmatice eficace se mentin 6 ore. Epurarea este predominant renala.

Adulti si copii  peste 14 ani : 250-500 mg la 6 ore.

Copii (sub 25 kg): 25mg/ kg/zi.

Nafcilina

Absorbtia este incompleta si inegala din intestin. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 90%.

Epurarea se face prin metabolizare hepatica si in masura mai mica renal.

Este cea mai eficienta penicilina fata de stafilococul auriu penicilinazo- pozitiv.

Peniciline cu spectru larg

Clasificarea aminopenicilinelor:

-        substante active ca atare: ampicilina, amoxicilina;

-        prodroguri: pivampicilina, bacampicilina, talampicilina, hetacilina.

Spectru antimicrobian:

-        coci gram pozitivi (cu exceptia stafilococului penicilinazo pozitiv) si coci gram negativi;

-        bacili gram negativi.

Cocii gram pozitiv prezinta o sensibiliate mai mica decat la benzilpenicilina.

O mare parte din bacilii gram negativ, initial sensibili la ampicilina au devenit rezistenti:Klepsiella, Enterobacter, Serratia, Proteus vulgaris, Pseudomonas.

Partial rezistenti sunt unele tulpini de enterobacteriacee: E. coli, Proteus mirabilis, Salmonella, Schigella.

Sunt active dupa administrare orala, nefiind distruse de acidul clorhidric din stomac.

Ampicilina

Este rezistenta  la actiunea acidului clorhidric din stomac, iar absorbtia se realizeaza din intestin. Biodisponibilitatea  este redusa cu 30% daca se administreaza pe stomacul plin. Se administreaza cu 30-60  minute inainte de mancare sau cu  2 ore dupa mancare.

Are distributie mare in tesuturi, realizand concentratii mari in lichidele biologice. Trece in LCR in concentratii mici (difuziunea este mai buna in meningite, cand realizeaza concentratii mai mari, de aproximativ 40-70% mari decat cele plasmatice).

Se elimina predominant renal, in forma activa (82%). O parte se elimina prin bila si prin scaun. T1/2 este de 90 minute si creste in insuficienta renala si hepatica.

Indicatii:

-        meningite bacteriene la copii, provocate de Haemophilus influenzae, pneumococ sau meningococ;

-        sinuzite, otita medie, bronsite cronice acutizate cu Haemophilus influenzae, pneumococ, streptococ piogen;

-        uretrita gonococica;

-        infectii urinare cu germeni sensibili: colibacili sau Proteus mirabilis;

-        infectii biliare cu colibacili sensibili;

-        listerioza;

-        medicatie de alternativa in febra tifoida si paratifoida;

-        gastroenterita salmonelozica neinvaziva.

Doze:

Adulti:2-4 g/zi la 6 ore.

Copii: 100-200 mg/kg/zi in 3-4 prize.

Poate favoriza diareea la sugari sau suprainfectia cu Candida.

Ampicilina+sulbactam (Unasyn)

Sulbactamul este un inhibitor de beta-lactamaza, care are eficacitate antibacteriana redusa daca s-ar utiliza singur. Asociat cu ampicilina largeste spectrul antimicrobian al acesteia si asupra germenilor producatori de beta-lactamaze, asocierea fiind activa pe:

-        coci gram pozitiv, inclusiv stafilococi rezistenti la peniciline,

-        coci gram negativ, inclusiv gonococi rezistenti la ampicilina;

-        bacili gram negativ: H. influenzae, E. coli, Klepsiella pneumoniae, Proteus mirabilis si vulgaris, Bacterioides fragilis, producatori de betalactamaze.

Sunt rezistente la  toate enterobacteriaceele care produc beta-lactamaze: Enterobacter. Serratia, Pseudomonas si unele tulpini de stafilococi.

Indicatii:

-        infectii ale tractului respirator;

-        infectii gonococice, avort septic;

-        infectii gastrointestinale;

-        infectii ale pielii si tesuturilor moi;



-        infectii osteorticulare.

Asocierea ampicilina/sulbactam se face in raport 2/1.

Doze: un comprimat a 375mg la 6ore.

Amoxicilina

Are  biodisponibilitatea  orala mai mare (96%) comparativ cu ampicilina. Absorbtia nu este influentata de alimente.

Are difuziune mai buna in tesuturi, inclusiv in secretiile bronsice. Eficacitatea se mentine si dupa ce procesul inflamator scade. T1/2 mediu este de 1,7 ore. Eliminarea se face renal, 86% in forma activa.

Se administreaza oral, i.m., i.v.:

  • Adult: 250-500 mg la 8 ore in functie de gravitatea infectiei.
  • Copii: 125 mg la 8 ore
  • Copii sub 2 ani: 6,25 mg la 8 ore
  • In enterocolite: 1-2 g /zi.
  • Gonoree: 3 g/zi in doza unica.
  • In otita medie la copii (2-10ani) 750mg de 2 ori pe zi, timp de 2 zile.

Amoxicilina+ acid clavulanic (Augmentin, Amoksiklav)

Farmacocinetica amoxicilinei si a acidului clavulanic sunt asemanatoare, astfel incat asocierea poseda aceleasi proprietati ca si amoxicilina.

Acidul clavulanic este un inhibitor de beta lactamaza si in asociere cu amoxicilina ii largeste spectrul antimicrobian al acestuia.

Spectrul antimicrobian al asocierii si indicatiile terapeutice sunt aceleasi cu ale asocierii ampicilina-sulbactam.

Asocierea amoxicilina-clavulanat de potasiu se face in raport de 2/1 sau 4/1.

Peniciline cu spectru larg, active pe Pseudomonas

Clasificare:

-        carboxipeniciline: carbenicilina, ticarcilina;

-        ureidopeniciline: mezlocilina, azlocilina, peperacilina.

Spectrul antimicrobian cuprinde:

-        bacterii gram-pozitive (bacili si coci); sunt active pe acesti germeni la concentratii mai mari comparativ cu benzilpenicilina.

-        Bacili gram-negativ, inclusiv Pseudomonas.

Sunt indicate in infectii cu pseudomonas singure sau in asociere cu aminoglicozide sau ciprofloxacina.

Carbenicilina

            Nu se absoarbe dupa administrare orala, de aceea se administreaza i.m. sau i.v.. legarea de proteinele plasmatice este medie. Are difuziune buna in tesuturi, dar nu trece in LCR prin meningele neinflamat (in meningite poate atinge concentratii de 30-50% comparativ cu cele plasmatice). Realizeaza concentratii mai mari decat cele plasmatice in bila.

Reactii adverse:

-        reactii alergice, in special eruptii cutanate;

-        accidente hemoragice, la doze mari si la bolnavii cu insuficienta renala, deoarece are actiune antiagreganta plachetara si prelungeste timpul de sangerare.

-        Hepatice: cresterea transaminazelor serice, hepatita;

-        Renale: nefrita interstitiala;

-        Convulsii, la doze mari;

-        Tulburari electrolitice: cresterea Na+ deoarece 1 g de antibiotic contine 1,7 mEq Na si hipopotasemie (se elimina cantitati mari de K+ datorita anionilorcarbenicilinei care nu se reasorb tubular).

Este indicata in:

-        infectii cu Pseudomonas: pneumonie, infectii respiratorii, meningite, abcese cerebrale, arsuri infectate, infectii cutante, infectii urinare.

-        Se utilizeaza  in infectii urinare, genitale cu Entrobacter, E. coli, Proteus indol-pozitiv, Proteus mirabilis.

-        Este activa pe bacterioides fragilis, Clostridium tetani.

Se administreaza i.m. sau i.v. 1g la 6 ore.

La copii: 100 mg/kg/zi

Exista si preparate cu administrare orala: carindacilina (esterul indanilic al carbenicilinei) si carfecilina (esterul fenilic al carbenicilinei).

Carindacilina –este rezervata pentru tratamentul oral- al infectiilor urinare cu Streptococus fecalis,Pseudomonas, Proteus , Enterobacter- numita si  penicilina pentru Proteus si Pseudomonas.

Azlocilina

Se administreaza parenteral. Eliminarea se face predominant renal, dar si biliar.

Este indicata in infectii grave cu Pseudomonas: infectii pulmonare, urinare, septicemii, la bolnavii neutropenici imunodeprimati.  Se asociaza frecvent cu aminoglicozide.Se adm .2-5 g la 8 ore.

Ticarcilina

Are propietati asemanatoare carbenicilinei fiind indicata in:

-        septicemii, infectii ale pielii si tesuturilor moi produse de Pseudomonas;

-        infectii urinare cu bacili gram negativ, inclusiv Enterococ;

-        infectii respiratorii, intraabdominale si pelvine, infectii ale pielii si tesuturilor moi produse de anaerobi.

se asociaza cu acidul clavulanic (Timentin) pentru largirea spectrului si asupra germenilor secretori de beta-lactamaze.

 

 

Piperacilina

Are spectru asemanator carbenicilinei, cu avantajul ca este mai activa pe Pseudomonas, Enterococi si Klepsiella.

Se poate asocia cu tazobactam (inhibitor de beta-lactamaza)

Se administreaza i.v. lent.

Peniciline active pe enterobacteriacee

Mecilinam

Spectrul antibacterian este ingust si cuprinde in special bacterii gram-negative, enterobacteriacee.

Nu se absoarbe dupa administrare orala. Se administreaza i.m. sau i.v., realizand concentratii plasmatice maxime la aproximativ 30 minute dupa administrare se elimina renal, realizand concentratii active in urina.

Sunt rezistenti: Proteus indol-pozitiv, Serratia, Pseudomonas aeruginosa, Bacterioides.

La concentratii obisnuite efectul este bacteriostatic, dar la concentratiile mari realizate in urina este bactericid. Actioneaza prin legarea pe un receptor specific PBP2, impiedicand procesul de alungire al bacteriilor, care devin sferice. Efectul este sinergic cu al altor betalactamine care actioneaza pe alti receptori membranari bacterieni.

Este indicat in infectii urinare cu germeni sensibili.

Se administreaza i.m. sau in perfuzie i.v., in doza de 5-10 mg/kg la 6-8 ore, timp de 7-10 zile.

 Pivmecilinam

Este esterul pivoloiloximetil al mecilinamului care se absoarbe din intestin si prin hidroliza elibereaza in organism mecilinam.

Se administreaza oral: 200-400 mg de 3-4 ori pe zi in infectii urinare.

Temocilina

Nu se absoarbe dupa administrare orala.

Administrata i.m. sau i.v are distributie buna in tesuturi inclusiv LCR, epurarea se face renal in forma activa.

Doze: 1-2 g la 12 ore.




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat