ALVIA (Salvia officinalis)

  ALVIA (Salvia officinalis)

Incadrare sistematica:

Regnul: Plantae

Increngatura:Magnobiophyta

Clasa: Magnoliopsida

Ordinul: Lamiales

Familia: Lamiaceae

Genul: Salvia

Specia: Salvia officinalis

[Hodisan si Pop,

Descriere: Are tulpina dreapta, inalta pana la cm, cu baza lignificata si mult ramificata avand aspect tufos de subarbust. Atat tulpina, cat si ramurile sunt acoperite cu peri albi. Frunzele, opuse, sunt oval-lanceolate si fin dintate pe margini. Florile, reunite in inflorescente spiciforme, au caliciul tubulos de culoare verde, violacee, corola bilabiata, dublu mai lunga decat caliciul, cu labiul superior drept, iar cel inferior mai lung, trilobat, cu lobul mijlociu proeminent si aplicat in jos, este colorata in albastru-violaceu, mai rar alba; androceul este alcatuit din piese din care numai cele doua anterioare sunt fertile (staminele propriu zise) iar cele posterioare fiind transformate in staminade.

Locuri de crestere: Este o planta erbacee, perena. Vegeteaza bine pe soluri fertile, permeabile, adanci, bogate in calcar, avand un sistem radicular puternic. La noi se cultiva ca planta medicinala si ornamentala Se preteaza pentru cultivarea in parcuri si gradini. Infloreste in lunile iunie si iulie [Mocanu si Raducanu,

Parti utilizabile: Frunze si ramuri tinere inainte de inflorire.

Recoltare: Frunzele si lastarii tineri se recolteaza inainte de inflorire, deci din mai pana in iunie, se usuca la soare, se faramiteaza, se curata de peri si se pastreaza in recipiente de sticla sau tabla, bine inchise [Fischer,

Principii active: Ulei volatil format din: tuiona, tuiol sau absintol, si β-pinene, acetat de linalil, canfor, borneol, acetat de bornil, cineol, sescviterpene, tanin, acidul ursolic, acid oleanolic, un principiu amar-pricosalvina, sitosteroli, acizii: fumaric, clorogenic, nicotinic, cafeic, etc; saponozide, rezine si oleo-rezine, substante estrogene, vitamina B1 si C, azotat de potasiu, etc [Mocanu si Raducanu,

Actiune farmacologica: Coleretica, carminativa, antiseptica, antispastica, astringenta, antisudorala si usor hipogliceminanta [Constantinescu si Hatieganu,

Utilizari terapeutice Ceaiul din frunze de salvie are actiune antisudorifica, recomandandu-se pentru a opri transpiratia nocturna a tuberculosilor. Se foloseste cu bune rezultate in inflamatiile gastro-intestinale, urmate de flatulenta (balonari).

In bolile ficatului mareste secretia bilei. Aduce ameliorare in menstruatii neregulate, diabet zaharat, circulatia defectuoasa a sangelui, stari de nervozitate. Se mai utilizeaza in: bronsite cronice, dischinezii biliare, reumatism, varice si vaginit atrofica. Extern, fiind un bun antiseptic, salvia se foloseste singura sau amestecata cu musetel si capsule de mac, in abcese dentare si amigdalite sub forma de gargara. Ceaiul de salvie, la care se adauga radacina de cerentel, grabeste vindecarea in gingivite sangerande, abcese dentare si afte bucale. Ajuta de asemenea la vindecarea ranilor cu puroi si ulceratii ale pielii. Infuzia de salvie, sub forma de comprese, combate seboreea fetei. In unele zone ale tarii (Moldova) ceaiul din frunze se foloseste pentru intarirea ochilor (vederii) si a auzului, iar compresele pentru dezumflarea nasului Mocanu si Raducanu,