Procesul metalurgic al formarii punctului de sudura

Procesul metalurgic al formarii punctului de sudura

Din punct de vedere metalurgic, sudarea prin puncte consta din aducerea la

temperatura de topire, urmata de o racire, a unui volum determinat de metal situat la contactul dintre componentele care se sudeaza.

La formarea punctului de sudura se disting doua perioade:

perioada de incalzire

perioada de racire

Perioada de incalzire corespunde intregii durate de trecere a curentului de sudare prin componentele de sudat. Pe masura cresterii temperaturii in zona de contact se initiaza si se formeaza nucleul punctului de sudura, la inceput sub forma lenticulara, iar apoi sub forma elipsoidala formata din graunti cristalini comuni celor doua componente.

In jurul nucleului se formeaza o zona influentata termic. in aceasta zona temperatura variaza de la temperatura de topire a nucleului pana la temperatura materialului componentelor neafectate termic.

Zona influentata termic (ZIT) are o repartitie spatiala in jurul nucleului topit si temperaturile caracteristice sunt reprezentate in figura 18.

A - fasia centrala in care se gaseste nucleul topit, in jurul caruia temperatura este inferioara punctului de topire;

B - fasia in care temperatura este mult superioara temperaturii de transformare critica;

C - fasia in care temperatura aproape atinge temperatura critica;

D - fasia in care temperatura este inferioara temperaturii critice;

E - fasia in care temperatura este cea ambianta.

Fig. 18 Repartitia ZIT-ului in jurul nucleului topit al punctului de sudura.

Racirea (solidificarea) nucleului topit incepe din momentul intreruperii trecerii curentului de sudare. Racirea poate avea loc in doua moduri diferite:

nucleul se raceste liber, forta de strangere a electrozilor de contact fiind
eliminata la intreruperea curentului de sudare.

nucleul se raceste cu mentinerea fortei de strangere catva timp dupa
intreruperea curentului de sudare (racire sub presiune ).