Proiect marketing analiza rentabilitatii la s.c. sere s.a.

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

DOMENIUL/PROGRAMUL DE STUDIU

FORMA DE INVATAMANT: ZI

ANALIZA RENTABILITATII LA

S.C. SERE S.A.

INTRODUCERE

Aprovizionarea populatiei cu legume proaspete in tot timpul anului si crearea de disponibilitati la export constituie obiective majore ale sectorului legumicol din tara noastra. In ultimul timp cerintele in ceea ce priveste consumul de legume produse in sere au devenit din ce in ce mai mari in perioada rece a anului. Pornind de la aceste considerente, in tara noastra s-a creat un important sector de sere industriale incalzite, acoperite cu sticla si sere-solar, acoperite cu material plastic fara incalzire, organizate in intreprinderi sau ferme de productie.

Serele fiind constructii cu climat artificial, cu instalatii automatizate si mijloace mecanizate pentru desfasurarea procesului tehnologic, executate cu investitii considerabile, se impune sa fie folosite cu deosebita eficienta si maximum de rentabilitate. Acest obiectiv se poate atinge numai prin aplicarea celor mai noi tehnologii, metode de conducere si organizare a muncii, precum si a utilizarii unei analize permanente asupra activitatii economice. Stabilirea unor solutii optime in investitii si in desfasurarea procesului tehnologic cu toate verigile lui, in vederea ridicarii randamentului la unitatea de suprafata, constituind de asemenea un element indispensabil in conducerea stiintifica a unei intreprinderi sau ferme de sere.

Reducerea cheltuielilor materiale de productie, rotatia judicioasa a culturilor si folosirea intensiva a terenului, profilarea si specializarea mai buna a productiei, iata alte aspecte ce trebuie sa faca obiectul unor analize stiintifice, bazate pe cele mai noi metode de calcul si interpretare.

Optimizarea planurilor de productie si financiare curente si de perspectiva, a rotatiei culturilor si folosirea terenului din sere, a masurilor agrotehnice etc. reprezinta forma cea mai moderna de analiza economica in actiune, cu efecte imediate in stabilirea de solutii eficiente pentru productie. De mare utilitate sunt calculele de optimizare in stabilirea structurii culturilor, in imbinarea judicioasa a diferitelor sectoare ale intreprinderii. Consumul de energie termica, electricitate, volumul transporturilor, programul de udari, planul de producere a rasadului si plantari sunt alte aspecte importante care se impun a fi optimizate.

Nu se poate concepe cresterea eficientei economice si ridicarea pe trepte superioare a rentabilitatii culturilor fara acordarea unei atentii deosebite problemelor de marketing, studiul pietei, conditionarii si valorificarii superioare a legumelor produse in sere.

In aceste conditii lucrarea de fata incearca sa infatiseze un punct de vedere unitar asupra analizei economice intr-o intreprindere de sere.

Toate componentele unei analize stiintifice au rolul sa concure la obtinerea unei rentabilitati ridicate a intreprinderii si a plantelor cultivate, precum si la conducerea si organizarea in conditii cat mai bune a procesului de productie.

Lucrarea este structurata in trei capitole, si anume :

In primul capitol am urmarit cateva aspecte referitoare la prezent si perspectiva la S.C. Sere S.A..

In capitolul al doilea este realizata o analiza a rentabilitatii la S.C. Sere S.A..

Ultima parte a lucarii, capitolul trei este rezervata concluziilor si propunerilor si cuprinde cateva elemente de sinteza a lucrarii mele.

La realizarea lucrarii am folosit ca bibliografie atat carti in limba romana si literatura universala, cat si site - uri unde am gasit informatii necesare redactarii lucrarii.

CAPITOLUL I. PREZENT SI PERSPECTIVA LA S.C. "SERE" S.A.

Scurt istoric. Obiect de activitate

Denumirea societatii este: S.C. Sere S.A.

Societatea comerciala Sere S.A. este persoana juridica romana, avand forma juridica de societate pe actiuni. Sediul societatii este in localitatea Vadul Pasii, sat Scurtesti, judetul Buzau. Societatea poate avea sucursale, filiale, agentii situate si in alte localitati din tara si din strainatate.

Durata societatii este nelimitata, cu incepere de la data inmatricularii in Registrul Comertului.

Capitalul social este de 548 450 000 lei, putand fi marit sau micsorat pe baza hotararii Adunarii Generale a Actionarilor in conditiile si cu respectarea procedurii prevazute de lege.

Societatea a luat fiinta in anul 1995 ca urmare a divizarii S.C. Sere Solarii Buzau S.A.

Suprafata detinuta in folosinta este de 27,5 ha, din care:

- 24 ha teren arabil pe raza comunei Vadul Pasii;

- 3,5 ha teren incinta.

De asemenea, detine in proprietate exclusiva spatiile in care isi desfasoara activitatea, nu are spatii in chirie si nu activeaza in spatii inchiriate de la alte societati.

Obiect de activitate:

cultura vegetala (inclusiv material saditor si seminte);

cresterea animalelor;

activitati mixte;

servicii auxiliare pentru mecanizarea agriculturii;

activitati intermediare de comert en-gross;

comertul en-gross al produselor agricole brute si al animalelor vii;

comertul en-gross al produselor alimentare, al bauturilor si al tutunului;

comertul en-gross al bunurilor de consum, altele decat cele alimentare;

comertul en-detaille neefectuat prin magazine;

comertul en-detaille cu fructe si legume;

activitatea de import-export;

activitatea de transporturi terestre;

prelucrarea si conservarea legumelor si fructelor.

Activitatea se desfasoara la sediul societatii, in piete, targuri si oboare, precum si in alte spatii proprii si inchiriate in orice localitati din tara.

1.2. Structura organizatorica

Structura organizatorica este formata din totalitatea subdiviziunilor de productie, de servire, ajutatoare si functionale, a posturilor si a organelor de management. Astfel, organizarea structurala arata modul de constituire si de grupare a acestora, legaturile dintre ele stabilite pe niveluri ierarhice. Se imparte in:

a) structura organizatorica de productie, care se concretizeaza in numarul si felul subdiviziunilor de productie, de servire si ajutatoare si amplasarea lor teritoriala, precum si prin relatiile de cooperare dintre ele in activitatea desfasurata de unitate;

b) structura manageriala, ce consta in ansamblul subdiviziunilor functionale, al posturilor de management participativ, cat si al relatiilor dintre ele.

Delimitarea domeniului de activitate al fiecarei subdiviziuni genereaza relatii de cooperare intre acestea cu grad diferit.

Structura organizatorica se afla in relatie cu mediul ambiant in care functioneaza societatea, putand fi considerata ca un sistem deschis. Componentele mediului ambiant, schimbarile care apar, pot produce modificari ale structurii, solicitand adaptarea la noi cerinte a elementelor asteia.

Organizarea cunoaste, prin urmare, in orice unitate economica un anumit dinamism, fiind supusa reinnoirilor periodice.

Structura este, in acelasi timp, si rodul optiunilor strategice ale managerilor si a conceptiilor acestora cu privire la organizarea unei societati care sa duca la atingerea unor obiective de productie si economice. Ea este redata prin intermediul organigramei.

In principiu, structura unei societati comerciale agricole se realizeaza prin imbinarea, in numite proportii, a fermelor si a sectoarelor. Toate acestea se afla in subordinea organelor de management participativ, care presupun existenta unui grup de manageri si specialisti, reprezentanti ai proprietarilor care sa asigure organizarea, gestionarea si conducerea activitatii. Astfel, avem de-a face cu Adunarea Generala a Actionarilor (AGA) si Consiliul de Administratie (CA).

ORGANIGRAMA

S.C. Sere S.A.

A G A

C A

AGA este organul de conducere al unitatii, care decide asupra activitatii acesteia si asigura politica ei economica si comerciala.

AGA are urmatoarele atributii principale, diferentiate potrivit legii intre adunarea ordinara si cea extraordinara:

aproba structura organizatorica a unitatii si numarul de posturi, precum si normativul de constituire a compartimentelor functionale si de productie;

alege membrii Consiliului de Administratie si ai Comisiei de cenzori, inclusiv cenzorii supleanti;

alege directorul general, care este si presedintele Consiliului de Administratie, ii stabileste remunerarea;

stabileste bugetul de venituri si cheltuieli si dupa caz programul de activitate pe exercitiul economico - financiar;

examineaza, aproba sau modifica bilantul si contul de profit si pierdere, dupa analizarea raportului Consiliului de Administratie si al Comisiei de cenzori, aproba repartizarea profitului potrivit legii;

hotaraste cu privire la gajarea, inchirierea, locatia gestiunii si vanzarea de active, la contractare de imprumuturi;

hotaraste infiintarea de filiale, sucursale, agentii precum si desfiintarea acestora;

hotaraste marirea sau micsorarea capitalului social, modificarea numarul de actiuni si a valorii acesteia;

hotaraste adoptarea sau modificarea statutului precum si modificarea formei juridice a unitatii;

hotaraste divizarea, fuzionarea, dislocarea si lichidarea unitatii;

analizeaza rapoartele Consiliului de Administratie asupra stadiului si perspectivei unitatii cu referire la profit si dividende;

hotaraste cu privire la actionarea in justitie a membrilor Consiliului de Administratie si a cenzorilor pentru pagubele produse unitatii;

hotaraste in alte probleme ale unitatii care nu sunt date in competenta altor organe ale acesteia.

AGA se convoaca de presedintele Consiliului de Administratie sau de alt administrator, pe baza imputernicirii date de presedinte.

Adunarile generale au loc de cel putin o data pe an, la 2 luni de la incheierea exercitiului economico - financiar, pentru examinarea bilantului si a contului de profit si pierderi pe anul precedent si pentru stabilirea programului de activitati si a bugetului pe anul in curs.

Adunarile generale extraordinare se convoaca la cerea actionarilor, reprezentand cel putin 1/3 din capitalul social, la cerea Comisiei de cenzori, precum si in cazul in care capitalul social s-a diminuat mai mult de 10 %.

Hotararile adunarilor generale se iau prin vot deschis, actionarii votand de regula prin ridicarea mainii.

Votul secret este folosit pentru alegerea membrilor Consiliului de Administratie si a cenzorilor, pentru revocarea si pentru luarea hotararilor referitoare la raspunderea administratorilor.

Societatea este administrata de un Consiliu de Administratie compus din 1 administrator, ales de Adunarea Generala a Actionarilor pe o perioada de 4 ani, cu posibilitatea de a fi reales pe noi perioade de 4 ani, care poate avea calitatea de actionar.

Consiliul de Administratie este condus de un presedinte, componenta acestui consiliu stabilindu-se de Adunarea Generala a Actionarilor.

La prima sedinta, Consiliul de Administratie alege, dintre membrii sai un presedinte. Intrunirile se tin la sediul societatii ori de cate ori este nevoie la convocarea presedintelui. Presedintele numeste un secretar, fie dintre membrii consiliului, fie din afara acestuia.

In relatiile cu tertii, unitatea este reprezentata de catre presedintele Consiliului de Administratie.

Consiliul de Administratie are, in principal, urmatoarele atributii:

angajeaza si concediaza personalul si stabileste drepturile si obligatiile acestuia;

stabileste indatoririle si responsabilitatile personalului din unitate pe compartimente;

aproba operatiunile de cumparare si vanzare de bunuri;

aproba incheierea de contracte de inchirieri;

stabileste tactica si strategia de marketing;

aproba incheierea sau rezilierea de contracte;

rezolva orice alte probleme stabilite de Adunarea Generala a Actionarilor.

Gestiunea unitatii este controlata de actionari si Comisia de cenzori, formata din 3 membri, care sunt alesi de Adunarea Generala a Actionarilor.

Comisia de cenzori se intruneste la sediul unitatii si ia decizii in unanimitate. Daca nu se realizeaza unanimitatea raportul cu divergente se inainteaza Adunarii Generale.

Atributiile si modul de functionare a Comisiei de cenzori se completeaza cu dispozitiile legale in acest domeniu.

Cenzorii si cenzorii supleanti se numesc pe o perioada de maxim 3 ani si pot fi realesi.

Cenzorii vor depune o garantie reprezentand 1/3 din garantia administratorului.

Exercitiul economico - financiar incepe la 01 ianuarie si se incheie la 31 decembrie ale fiecarui an. Primul exercitiu incepe la data inmatricularii unitatii in Registrul Comertului.

Personalul de conducere al societatii este numit de Adunarea Generala a Actionarilor. Restul personalului este angajat de catre Consiliul de Administratie sau de catre directorul general al societatii comerciale.

Societatea va tine evidenta contabila, in lei, va intocmi anual bilantul si contul de rezultate avand in vedere normele metodologice elaborate de Ministerul Finantelor.

Societatea va putea fi transformata in alta forma de societate prin hotararea Adunarii Generale a Actionarilor.

Urmatoarele situatii duc la dizolvarea societatii:

imposibilitatea realizarii obiectivului social;

falimentul;

pierderea unei jumatati din capitalul social, dupa ce s-a consumat fondul de rezerva, daca Adunarea Generala a Actionarilor nu decide completarea capitalului sau reducerea lui la suma ramasa;

numarul de actionari va fi redus sub 5, mai mult de 6 luni;

in orice alta situatie, pe baza hotararea Adunarii Generale a Actionarilor, luata in unanimitate.

In caz de dizolvare unitatea va fi lichidata. Lichidarea unitatii si repartitia activului se face in conditiile prevazute de lege.

1.3. Potentialul tehnico- productiv

Potentialul tehnico - productiv al societatii comerciale este format din terenuri amenajate integral. Folosirea eficienta a acestui potential este axul central al masurilor de restructurare a societatii comerciale. Pentru punerea lui in valoare sunt necesare investitii pentru retehnologizare si crearea de noi capacitati de prelucrare a materiilor prime agricole, precum si imbunatatirea managementului pe fluxuri tehnologice integrate.

Modul de folosinta a suprafetei arabile (24 ha) a fost urmatorul:

Tabelul 1.3.1.

- ha -

Analizand datele prezentate in tabelul de mai sus, constatam ca cea mai mare parte a suprafetei agricole este destinata culturii graului. Astfel, din suprafata totala de 24 hectare, aproximativ 80 % este cultivata cu acest produs. Ponderea cea mai mare s-a inregistrat in anul 2010, cand din totalul suprafetei cultivate, 85,42 % (20,5 ha) a fost utilizata pentru obtinerea productiei de grau. In urmatorii ani, suprafata cultivata cu grau a scazut cu 10,8 %, ajungand sa fie de 18,5 ha.

Suprafata cultivata cu cartofi a avut o evolutie fluctuanta de-a lungul celor trei ani de studiu, de la 1,5 ha in anul 2010 scazand la 0,3 ha (cu 80 %) in 2011 pentru ca in urmatorul an sa creasca la 0,7 ha, cu 133 %. Scaderea inregistrata in 2011, de 1,2 ha, s-a datorat pierderilor inregistrate la acest produs in anul precedent.

In ceea ce priveste tomatelor, suprafata cultivata a fost relativ constanta, exceptie facand anul 2010, cand aceasta a fost de doar 0,6 ha, adica 2,5 % din totalul suprafetei. In ceilalti ani de studiu (2011 si 2012), suprafata folosita pentru cultura tomatelor a fost de aproximativ 6,25 % din totalul terenului agricol adica, 1,4 ha in 2011 si 1,6 ha in urmatorul an. Aceasta constanta a fost determinata de rezultatele pozitive (profit in toti cei trei ani luati in calcul) aduse de aceasta cultura unitatii.

Ca urmare a profitului mare obtinut la cultura verzei in anul 2010 conducerea unitatii a decis marirea suprafetei cultivate cu acest produs, de la 0,9 ha la 2,9 ha in anul urmator (cu 222 % mai mult). Aceasta decizie s-a dovedit a fi neinspirata, in conditiile in care in 2011 cultura a fost calamitata. Prin urmare, suprafata cultivata cu produsul "varza" a fost micsorata in urmatorul an cu 37,9 %, ajungand sa fie de 1,8 ha.

In privinta suprafetei cultivate cu alte produse, aceasta a avut un trend crescator de-a lungul celor trei ani. In aceste conditii, de la 0,5 ha in 2010, suprafata a crescut mai intai la 0,9 ha (cu 80 %) urmatorul an, pentru ca in 2012 sa ajunga la 1,4 ha ca urmare a unei majorari de 55,5 %.

Pentru prezentarea capacitatii de productie si a gradului de utilizare a acesteia se vor expune in lucrare urmatoarele date, grupate in tabelul de mai jos:  

Tabelul 1.3.2.

- kg/ha -

Analizand gradul de utilizare al capacitatii de productie la fiecare cultura in parte, se observa urmatoarele:

- la cultura graului in anul 2010, productia realizata a fost cu mult sub capacitatea biologica, respectiv 2050 kg/ha, in loc de 5700 kg/ha cat ar fi trebuit sa fie productia medie a hibrizilor utilizati. Deci, gradul de utilizare a capacitatii biologice a fost de doar 35,96 %. Situatia s-a redresat in urmatorii ani, productia crescand la 5135 kg/ha in 2011 (cu un grad de utilizare a capacitatii de productie de 90 %) si la 5370 kg/ha in ultimul an, an in care s-a realizat cel mai inalt grad si anume 94,2 %;

- o situatie nefavorabila se observa la produsul "cartofi" unde, in toti cei trei ani luati in calcul, productiile obtinute sunt cu mult mai mici decat capacitatea biologica. De fapt, la aceasta cultura sau inregistrat cele mai mari pierderi. In primii doi ani (2010 si 2011) gradul de utilizare al capacitatii de productie a fost de aproximativ 51 % - cu o productie medie de 16600 kg, respectiv 16000 kg - pentru ca in urmatorul an sa creasca la 75,9 %, productia realizata fiind de 24286 kg/ha;

- opusa culturii cartofului, cea de tomate a adus profit unitatii pe intreaga perioada analizata, realizandu-se productii apropiate de capacitatea biologica a soiurilor folosite. Ca situatie nefavorabila, se poate retine insa tendinta de scadere a productiei, care a ajuns de la 43300 kg/ha in anul 2010 la 42143 kilograme la hectar in anul urmator si la 38750 kg/ha in 2012. Prin urmare, gradul de utilizare a capacitatii biologice a scazut de la 86,6 % in primul an la 84,2 % in 2011, pentru ca in ultimul an sa ajunga la 77,5 %.

- in ceea ce priveste cultura verzei, productia obtinuta a avut o evolutie fluctuanta, cu un maxim in 2010 (44400 kg/ha) si un minim urmatorul an (doar 20000 kg/ha). O situatie acceptabila

s-a inregistrat in anul 2011, cand productia a crescut pana la 38000 kilograme la hectar. Concomitent, a oscilat si gradul de utilizare a capacitatii de productie, care a avut urmatoarele valori: 85,4 % in 2010, 38,5 % urmatorul an si 73,1% in anul 2012.

- categoria "alte produse", a avut o tendinta de scadere a productiei medii la hectar si implicit a gradului de utilizare a capacitatii de productie. In aceste conditii, rezultatele obtinute au fost urmatoarele: o utilizare a capacitatii productive de 87,7 % in primul an, 85,2 % un an mai tarziu si 74,3 % in 2012.

Suprafata agricola este reprezentata in proportie de 15 % de terenuri arabile irigate. Acest important potential funciar are o capacitate productiva ridicata, peste 53 %, fiind cuprins in categoriile I - II de fertilitate.

1.4. Situatia activitatii de productie

Performanta si functionarea unei unitati depind de calitatea gestiunii economice in conditiile unei inzestrari optime si a unei rationalizari functionale a muncii si productiei. Parametri conceptului de performanta pot fi larg abordati si exprima calitatea actului managerial. In literatura de specialitate se utilizeaza cu sens similar notiunile de performanta si eficienta economica. Performanta economica a unitatii are o sfera larga de cuprindere, in esenta reflectand raportul dintre efecte (venituri) si eforturi (cheltuieli).

Un fapt important in asigurarea competitivitatii unei unitati pe piata il reprezinta gradul sporit al calitatii produselor care fac obiectul activitatii unitatii.

Din evolutia productiei se constata o mentinere a structurii si gamei de produse a unitatii, urmarindu-se realizarea unor venituri care sa permita autofinantarea.

Unitatea si-a orientat productia in functie de cerere, urmarind o dimensionare cat mai buna a profitului realizat.

Studiind datele din tabelul 1.3.2., se constata ca S.C. Sere S.A. are o structura de productie simpla, si anume:

productia graului;

productia cartofului;

productia legumicola (tomate, varza, alte legume);

desfacerile se realizeaza prin intermediari sau direct de la sediul unitatii, neexistand o retea proprie de magazine (de distributie).

In anul 2012, din totalul suprafetei agricole, cea mai mare parte a fost destinata culturii graului (77,1 %), urmand in ordine cultura legumicola (20 % din suprafata agricola totala) si cultura cartofului (2,9 %). In ceea ce priveste productia legumicola, aceasta a avut urmatoarea structura: tomatele au detinut 33,3 % din suprafata cultivata cu legume, varza 37,5 % iar celelalte produse au fost cultivate pe o suprafata reprezentand 29,2 % din terenul destinat culturii legumelor.

Productia fizica a culturilor prezentate mai sus a inregistrat urmatoarea evolutie:

Evolutia productiei fizice pe culture:

Tabelul 1.4.1.

tone -

Productiile realizate au avut o tendinta generala de crestere, exceptie facand cultura cartofului, a carui productie, dupa ce a scazut in 2011 (cu 80 %), a crescut un an mai tarziu (cu 240 %). Aparent o situatie favorabila, aceasta crestere a cantitatilor de produse nu a fost rezultatul maririi productiei medii la hectar, ci a influentei suprafetelor cultivate.

Singura cultura la care la care cantitatile obtinute au concordat cu sporirea productiilor la hectar a fost cea de grau. Astfel, in anul 2011 s-a inregistrat o crestere a productiei totale de 126 % (53 t) fata de 2010, iar in 2012 productia a fost mai mare cu 3 tone (3,16 %) fata de anul precedent.

Sporul foarte mare al productiei totale obtinut la tomate, in anul 2011 fata de 2010 (127 %), a fost rezultatul maririi suprafetei cultivate cu 57,1 %.

In anul 2012, suprafata cultivata ramanand relativ constanta, sporul de productie inregistrat a fost de doar 3 tone (5,08 %).

La produsul "varza", productia totala a ajuns de la 40 t in anul 2010 la 69 t in 2012, ca urmare a cresterii cu 18 t (45 %) in 2011 respectiv cu 11 t (19 %) in ultimul an.

Celelalte produse cultivate de S.C. Sere S.A. au avut o evolutie ascendenta, majorandu-se cu: 10 tone (76,9 %) in 2011 fata de anul precedent si cu 6 tone in 2012, respectiv 26,1 %.

Efectele obtinute din vanzarea productiei realizate sunt prezentate prin intermediul urmatorului tabel:

Tbelul 1.4.2.

- mii lei -

Pe baza datelor din tabelul 1.4.2, se desprind urmatoarele concluzii:

veniturile realizate de cultura graului au avut o evolutie ascendenta, atat in valori absolute, cat si ca pondere in totalul productiei valorice vandute. In anul 2010, de pe o suprafata de 20,5 ha, unitatea a incasat 32130 mii lei, ceea ce reprezinta 17,3 % din total. Anul urmator veniturile au crescut cu 40900 mii lei (127 %), acestea cifrandu-se la 73030 mii lei. In 2012, indicatorul atinge cea mai ridicata valoare din cadrul perioadei analizate (200900 mii lei), situand cultura de grau pe primul loc ca venituri obtinute pe culturi (38,5 %);

cultura cartofului a adus, in 2010, 33625 mii lei de pe o suprafata de1,5 ha, pentru ca anul urmator, aceste venituri sa scada cu 21110 mii lei, in conditiile in care si suprafata cultivata s-a redus la 0,3 ha. In 2012, suprafata a crescut la 0,7 ha, veniturile realizate in aceasta situatie atingand cifra de 46512 mii lei, ceea ce reprezinta o pondere de 8,9 % din total;

la produsul "tomate", se constata o evolutie oscilanta a ponderii indicatorului studiat, acesta marindu-se in 2011 fata de 2010, iar in ultimul an atingand valoarea minima, desi, in marime absoluta, veniturile au fost cele mai mari din cadrul perioadei. De mentionat, ca in 2011, comercializarea tomatelor a adus unitatii cele mai mari venituri dintre produsele vandute, respectiv 95934 mii lei, reprezentand 34,2 % ca pondere;

evolutia ponderii veniturilor obtinute de unitate prin vanzarea produsului "varza" a inregistrat un evident trend descrescator, cu o amplitudine accentuata in anii 2011 si 2012. Cu toate acestea, incasarile au avut o dinamica oscilatorie: 46360 mii lei in primul an, 25752 mii lei in 2011 (cu 44 % mai putin) si 36570 mii lei in ultimul an (cu 42 % mai mult decat in anul precedent);

la celelalte produse cultivate de unitate, s-au obtinut venituri din ce in ce mai mari, atingandu-se in anul 2012 o valoare de 115130 mii lei. Astfel, de la 18759 mii lei, venituri inregistrate in 2010, s-a ajuns la 73168 mii lei urmatorul an (reprezentand o crestere de 290 %), pentru ca in 2012 sa se inregistreze o crestere a valorii acestora de 57,35 %.

1.5. Eficienta utilizarii resurselor umane

Personalul muncitor existent in cadrul unei societati reprezinta elementul activ, care realizeaza in mod constient unitatea elementelor structurii economice in scopul obtinerii unei eficiente maxime, elementul uman fiind factorul decisiv al cresterii economice in unitate.

In procesul de productie, personalul muncitor participa in sens cantitativ, sub forma de numar si timp de munca, si calitativ, pe baza pregatirii si calificarii profesionale.

Situatia deosebita pe care o are personalul muncitor in structura economica de productie, face ce elementul uman sa fie supus unui numar insemnat de influente din partea unor factori obiectivi si subiectivi care-i vor determina volumul, structura interna, contributia sa la rezultatele de productie, precum si gama activitatii economice si sociale create de formarea sa, respectiv a elementului uman, refacerea si perfectionarea lui.

Personalul muncitor are o structura interna care depinde de dotarea tehnica a unitatii, de nivelul proceselor tehnologice.

Datele privind evolutia si structura personalului la S.C. Sere S.A. sunt prezentate in urmatorul tabel:

Tabelul 1.5.1.

Ponderea cea mai mare din totalul personalului este detinuta de colaboratori, persoane la a caror servicii unitatea apeleaza doar in campaniile agricole. Numarul lor a inregistrat o evolutie fluctuanta, in cei trei ani luati in calcul, scazand mai intai la 20 de persoane in 2011 (cu 7 persoane mai putin decat in anul 2010), pentru ca apoi (in anul 2012) sa creasca cu 5 persoane, ajungandu-se la un numar de colaboratori de 25. De fapt, unitatea stabileste numarul acestora in functie de structura de productie.

Structura personalului TESA a ramas nemodificata de-a lungul celor trei ani, fiind urmatoarea:

1 manager;

1 inginer agronom;

1 inginer mecanic;

1 contabil;

1 operator-programator;

1 gestionar .

In ceea ce priveste personalul permanent al unitatii (angajat cu carte de munca), numarul acestuia a avut un trend descrescator in perioada analizata, reducandu-se de la 25 persoane in 2010, la 24 de persoane ( cu 4 %) un an mai tarziu si la 21 persoane (cu 12,5 %) in anul 2012.

Pentru evidentierea eficientei folosirii resurselor umane vor fi prezentate in lucrare nivelul si dinamica productivitatii muncii.

Productivitatea muncii este definita in literatura de specialitate ca fiind forta productiva a muncii, adica capacitatea fortei de munca de a produce, intr-o anumita perioada de timp, un anumit volum de bunuri sau servicii, o anumita valoare.Pentru calculul productivitatii vom folosi urmatoarea formula:

W =, unde:

- W - productivitatea muncii;

- CA - cifra de afaceri;

- N_p - numar mediu de salariati.

Tabelul 1.5.2.

- mii lei -

Studiind datele prezentate in tabelul de mai sus, constatam ca productivitatea muncii a avut o evolutie ascendenta in perioada analizata, crescand cu 78,4 % in 2011 fata de anul precedent si cu 78,2 % urmatorul an. Aceste majorari au fost determinate, in principal, de cresterea inregistrata de cifra de afaceri, in conditiile in care numarul mediu de salariati a avut o evolutie oscilanta.

Trebuie specificat ca, un factor important care si-a pus amprenta asupra evolutiei productivitatii muncii a fost inflatia (datorita cresterii nivelului acesteia), insa nu numai. Astfel, se retine ca situatie pozitiva, contributia adusa de unitate la majorarea nivelului indicatorului studiat (sporirea ponderii produselor cu un pret de vanzare mai ridicat, cresterea productiilor medii la hectar, incheierea unor contracte ferme, cresterea duratei medii a zilei de munca etc.).

In conditiile unei economii stabile, aceasta crestere ar fi fost ideala pentru orice unitate economica, numai ca in situatia actuala nu reprezinta o crestere spectaculoasa.

1.6. Situatia patrimoniala a S.C. Sere S.A.

Patrimoniul reprezinta totalitatea bunurilor materiale, a resurselor financiare si a creantelor unitatilor economice, iar pe de alta parte totalitatea modalitatilor (surselor) de acoperire a bunurilor, creantelor si resurselor financiare.

Din aceasta prezentare a notiunii de patrimoniu se desprind doua aspecte:

a)    in notiunea de patrimoniu sunt cuprinse atat elementele care reprezinta modul de existenta a resurselor unitatii economice, cat si elementele care reflecta modul de formare a acestor resurse (capital propriu, rezerve, datorii). De aici se desprinde concluzia ca patrimoniul are dubla reprezentare: din punct de vedere economic (forma de existenta) si din punct de vedere;

b)    notiunea de patrimoniu este o notiune dinamica, ce poate fi reprezentata la un moment dat prin intermediul contabilitatii, reprezentare care are rolul de informatie financiar-contabila, necesara analizarii situatiei economice la un moment dat.

Bilantul contabil sintetizeaza starea patrimoniala a unitatii la un moment dat si descrie separat elementele de activ si pasi

Structura si dinamica mijloacelor economice ale S.C. Sere S.A.

Tabelul 1.6.1.

mii lei -

Valoarea activului societatii s-a majorat de la an la an, respectiv cu 21 % in 2011 comparativ cu 2010 si cu 30 % in 2012 fata de anul precedent.

Aprofundand aceasta evolutie pe elemente componente, se constata faptul ca majorarea se datoreaza exclusiv dinamicii valorii activelor circulante, care au crescut mai intai cu 108 %, pentru ca in ultima parte a perioadei sa creasca cu un procent comparabil (89,8 %). Structural, acest element este compus, in principal, din stocuri si alte active circulante (in cadrul carora ponderea cea mai mare este detinuta de creante), primele avand greutate majoritara in toti anii - e drept, aceasta avand un trend descrescator - astfel: 92,3 % in primul an, 59,7 % in 2011 si 57,7 % in ultimul an.

   

Din punct de vedere structural, in primul an al perioadei analizate, ponderea principala in cadrul activului total o detineau activele imobilizate (77,9 %). Aceasta pondere a inregistrat o evolutie descrescatoare, ajungand la 44,6 % in 2012, fapt explicat, in parte, si de dinamica acestui indicator, analizata mai sus.

Marea amploare a cresterii valorii activelor circulante a determinat marirea ponderii acestora in activul total in perioada analizata, care a ajuns, in anul 2012, sa o depaseasca pe cea a imobilizarilor. Astfel, in primul an, ponderea acestui element era de 22,1 % in total activ, anul urmator a crescut cu 15,9 %, in ultimul an ajungand la 55,4 %. Aceasta evolutie, pe langa influenta multiplicarii, in unitati fizice, a componentelor activelor circulante, a fost determinata, in principal, de actiunea inflatiei.

Structura si dinamica surselor de finantare ale S.C. Sere S.A.

Tabelul 1.6.2.

- mii lei -

Pasivul bilantier este constituit din elemente ce reprezinta totalitatea surselor de acoperire a bunurilor, creantelor si resurselor financiare, si anume: capitalul social, fonduri, rezultatul financiar, creditele, furnizorii neachitati si alte datorii.

Capitalurile proprii ale unitatii au avut o evolutie ascendenta in cei trei ani analizati, crescand cu 0,91 % in 2011 fata de anul precedent si cu 1,3 % in ultimul an al perioadei. Aceasta crestere, s-a datorat nivelurilor din ce in ce mai mari inregistrate la indicatorii "rezerve" si "alte fonduri", niveluri care au atins urmatoarele valori:

rezervele au crescut de la 634000 lei in 2010 la 1246000 lei un an mai tarziu (o majorare cu 96,5 %), pentru ca in 2012 sa atinga valoarea de 1850000 lei (o crestere de 48,5 %);

indicatorul "alte fonduri", de la o valoare de 7794 mii lei in 2010, a ajuns sa fie de 18935 mii lei in anul 2012.

Comparativ cu capitalurile proprii, datoriile unitatii s-au marit alarmant, ajungand sa fie in anul 2012 de 355190 mii lei, fata de 30830 mii lei, valoare inregistrata in primul an al perioadei; cea mai mare crestere inregistrandu-se in 2011, cu 384 % mai mult decat anul precedent.

Referitor la ponderile detinute de capitalul propriu si datorii in totalul pasivelor, se constata ca acestea au avut o dinamica opusa. Astfel, pondera capitalului propriu s-a micsorat an de an, in timp ce valoarea avuta de datorii in totalul pasivelor a crescut. Mai precis, ponderea indicatorilor prezentati a fost urmatoarea: in primul an, capitalul propriu 94,8 % iar datoriile 5,2 %, in 2011 datoriile au crescut la 21 % in defavoarea capitalului propriu, care a avut o pondere de 79 %, pentru ca ultimul an sa prezinte o situatie mult mai echilibrata (capital 61,6 % - datorii 38,4 %).

Un indicator important, care poate fi scos in evidenta de pasivul bilantului, il reprezinta capitalul permanent al unitatii. Acesta, reprezinta capitalul total existent la un moment dat in unitate, fiind alcatuit din capital propriu si credite pe termen mediu si lung. Intrucat S.C. Sere S.A. nu a apelat la astfel de credite in perioada analizata, capitalul permanent are aceeasi valoare cu cea a capitalul propriu (556878 mii lei in 2010, 561957 mii lei un an mai tarziu si 569235 mii lei in ultimul an al perioadei analizate).De mentionat, este faptul ca valoarea acestui indicator a crescut foarte putin, datorita mentinerii la un nivel constant, pe parcursul celor trei ani luati in calcul, a capitalului social - care detine ponderea majoritara in totalul capitalului propriu (aproximativ 97 %).

Diferenta intre activ si datoriile din pasiv reprezinta situatia neta sau patrimoniul net al unitatii. Acest indicator se mai poate intalni si sub denumirea de "avere a actionarilor" sau "activul neangajat in datorii".

Evolutia patrimoniului net

Tabelul 1.6.3.

- mii lei -

In urma analizarii datele prezentate in tabelul de mai sus, se constata ca nivelul patrimoniului net a avut un trend crescator in perioada studiata. Acest lucru a fost posibil datorita mentinerii unui nivel relativ constant al raportului total activ/datorii.

Situatia neta a aratat o gestiune economica buna si o sporire a "bogatiei" unitatii, de la an la an, dupa cum urmeaza: o crestere cu 0,91 % in anul 2011 fata de precedentul, pentru ca in ultimul an din perioada majorarea sa fie de 1,29 %. Cu toate ca sporurile inregistrate au fost mici, este de remarcat faptul ca, unitatea a reusit sa pastreze intacta averea actionarilor, neapeland la credite bancare pe termen mediu si lung.

1.7. Principalii indicatori de productie si de rezultate ai S.C. Sere S.A. pe anul 2012

Acesti indicatori au fost stabiliti in urma elaborarii programului de productie al unitatii. Acesta are rolul de a orienta activitatea de productie pe o perioada de 1 an. In el sunt concretizate, in urma unei fundamentari riguroase, principalele obiective de productie pentru intervalul de timp amintit.

Elaborarea si aplicarea lui presupune, de fapt, si actiuni foarte precise in domeniul productiei (structura culturilor, fixarea nivelului randamentelor), ceea ce vine in intampinarea atingerii obiectivelor din planul strategic. Astfel de actiuni sunt posibile deoarece programul este rodul propriilor preocupari ale unitatii, ale sistemului de management al acesteia - consecinta a autonomiei depline a unitatilor private si foarte largi in cazul celorlalte (ceea ce a facut sa dispara planificarea centralizata, putandu-se manifesta numai cea la nivel microeconomic), obiectivele si masurile intreprinse fiind corelate cu conditiile de care se dispune, de la cele naturale si economice, pana la cele de ordin social.

Avand in vedere faptul ca elaborarea programului si transpunerea lui in viata este, in exclusivitate, atribut al unitatii, aceasta urmeaza - fiind strict in interesul sau - sa-i asigure si fundamentarea necesara. Este vorba de a intreprinde o serie de masuri prealabile definitivarii obiectivelor de productie, care decurg din strategia unitatii. Se asigura, in acest fel, premisele elaborarii unui program in concordanta cu realitatea, cu potentialul unitatii, imprimand, totodata, componentelor sale elasticitatea necesara (atat cat permit ramurile agricole) adaptarii la cerintele noi din perioada la care se refera.

Tabelul 1.7.1.

Productiile medii prezentate in tabelul de mai sus au fost determinate cu ajutorul unei metode statistico-matematice respectiv metodei mediilor mobile. S-a recurs la aceasta metoda deoarece seria cronologica a productiei medii (observata pe ultimii 10 ani) prezinta o evolutie oscilanta.

In vederea stabilirii structurii culturilor s-a optat pentru metoda programarii liniare, ceea ce a necesitat estimarea costurilor unitare, a cheltuielilor de productie la hectar si a pretului de vanzare pe produse pentru determinarea profitului la hectar pe culturi. Functia obiectiv a modelului de programare liniara a fost maximizarea profitului brut.

Restrictiile au constat in:

utilizarea eficienta si in intregime a suprafetei detinute;

incadrarea in disponibilitatile estimate (forta de munca, resurse materiale si financiare);

restrictii de nenegativitate;

restrictii cu caracter special, dictate de rigorile asolamentului sau de previziunile de marketing.

CAPITOLUL II. ANALIZA RENTABILITATII LA

S.C. SERE S.A.

2.1. Scurte consideratii teoretico- metodologice

Rentabilitatea atesta capacitatea unei unitati economice de a obtine profit, adica de a-si   acoperi cheltuielile din veniturile proprii si totodata de a realiza si un venit net sub forma profitului.

In conditiile economiei de piata, rentabilitatea constituie o conditie sine qua non a insasi existentei unitatilor economice, scopul activitatii acestora fiind subordonat profitului. De aceea, rentabilitatea devine un instrument de fundamentare al tuturor deciziilor care privesc atat gestiunea interna a unitatilor economice, cat si relatiile cu partenerii de afaceri, dobandind in consecinta si calitatea de a fi un criteriu esential de apreciere a eficientei economice.[1]

Se impune insa precizarea ca notiunea de eficienta economica nu este identica cu notiunea de rentabilitate. Notiunea de eficienta economica are o sfera mult mai larga decat notiunea de rentabilitate, intrucat vizeaza toate laturile eficientei economice, respectiv intregul sistem de indicatori care reflecta diversele forme specifice ale eficientei economice - sistem grupat in subsisteme intre care figureaza si subsistemul indicatorilor rentabilitatii. Prin urmare, intre cele doua notiuni exista un raport "ca de la intreg la parte a acestui intreg".

Cu toate acestea, in comparatie cu oricare subsistem al indicatorilor eficientei economice, subsistemul indicatorilor rentabilitatii se caracterizeaza printr-un grad superior de sintetizare, de reflectare a rezultatelor economico-financiare, avand, tocmai datorita acestui fapt, valente cognitive deosebite. Astfel, rentabilitatea oglindeste eficienta economica finala a intregii activitati economico-financiare, constituind o adevarata chintesenta a tuturor laturilor eficientei economice. Adica, indicatorii eficientei economice din diversele subsisteme se constituie in factorii care, prin sau alaturi de alti factori cantitativi, de structura si calitativi, determina - prin mecanismele cunoscute - insusi cuantumul profitului si nivelul ratei rentabilitatii. Se poate atunci conchide ca analiza rentabilitatii constituie un instrument indispensabil pentru identificarea rezervelor interne de crestere a eficientei economice finale a utilizarii resurselor in unitatile economice.

In mod obisnuit, pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza doi indicatori sintetici: profitul, care reflecta marimea absoluta a rentabilitatii - fiind deci un indicator de volum al rentabilitatii, si rata rentabilitatii, care reflecta marimea relativa a rentabilitatii - fiind deci un indicator care masoara gradul in care utilizarea diverselor resurse (inclusiv a veniturilor) aduce profit. De aceea si analiza rentabilitatii va fi efectuata pe linia ambilor indicatori sintetici mentionati, cele doua aspecte reflectate (marimile absoluta si relativa ale rentabilitatii) fiind indisolubil legate intre ele, avand, prin urmare, un caracter corelativ.

Evident, exprimand gradul rentabilitatii, respectiv cuantumul profitului care revine pe unitatea de venit obtinut sau pe unitatea de resursa consumata, utilizata sau alocata, rata rentabilitatii este prin excelenta un indicator sintetic al eficientei economice finale, devenind, tocmai datorita acestui fapt, cel mai concludent indicator al dinamicii rentabilitatii, indicator comparabil in timp si spatiu, cu rol prioritar in analiza economico-financiara. In plus, daca se are in vedere formula "clasica" de calcul a ratei rentabilitatii (respectiv rata rentabilitatii cheltuielilor), dinamica ratei rentabilitatii spre deosebire de dinamica profitului, nefiind afectata in mod direct de catre variatia volumului productiei, atesta mai pregnant daca unitatea economica a reusit sau nu sa-si directioneze si sa-si proportioneze in mod judicios eforturile pentru obtinerea unui cuantum sporit al profitului - respectiv daca in aceasta privinta a adoptat o anumita strategie factoriala in cresterea rentabilitatii. Adica, daca in acest context a reusit sau nu sa puna un accent hotarator, pe de o parte, pe o structura optima a productiei, iar pe de alta parte (si in general cu precadere), pe factorii calitativi ai rentabilitatii - respectiv pe reducerea costului pe unitatea de produs, precum si pe cresterea pretului mediu de vanzare al produselor, factori care au si trebuie sa aiba un rol "cheie" in ridicarea rentabilitatii pe o treapta superioara, competitiva.

In conformitate cu sistemul actual de planificare si de evidenta economico-financiara, indicatorii rentabilitatii pot fi grupati astfel:[2]

care reflecta rentabilitatea neta a unitatii economice;

care reflecta rentabilitatea bruta unitatii economice.

Din prima grupa fac parte indicatorii:

1) profitul net, care ramane la dispozitia unitatii economice pentru a fi repartizat conform destinatiilor prevazute, calculat ca diferenta intre profitul brut si impozitul pe profit;

2) rata rentabilitatii nete, calculata ca raport intre profitul net si diversele resurse luate in considerare (inclusiv veniturile unitatii).

Din cea de-a doua grupa fac parte indicatorii:

1) profitul brut, calculat ca diferenta intre veniturile totale si cheltuielile totale ale unitatii;

2) rata rentabilitatii brute, calculata ca raport intre profitul brut si diversele resurse luate in considerare (inclusiv veniturile unitatii).

Anticipand, se poate face sublinierea ca pe baza sistemului informational actual, cea de-a doua grupa de indicatori permite efectuarea unei analize a rentabilitatii nu numai la nivelul activitatii totale a unitatii - cum e cazul cu indicatorii din prima grupa, ci si pe tipuri de activitati sau pe intreaga filiera a structurilor organizatorice, precum si pe fiecare produs.

2.2. Analiza situatiei generale a rentabilitatii

Pentru dobandirea unei imagini de ansamblu, sistemice, cu privire la situatia rentabilitatii dintr-o exploatatie agricola, se ia in considerare urmatorul sistem de indicatori:

profitul brut si rata rentabilitatii brute din activitatea totala a exploatatiei agricole;

profitul brut si rata rentabilitatii brute pe tipuri de activitati;

profitul brut si rata rentabilitatii brute pe structuri organizatorice;

profitul brut si rata rentabilitatii brute pe diverse produse.

Pe baza acestui sistem de indicatori, pot fi identificate domeniile de activitate, structurile organizatorice si produsele unde eventual s-a inregistrat o dinamica nefavorabila a rentabilitatii sau, desi favorabila, inca nu se ridica la nivelul de competitivitate cerut de piata interna si externa, fiind posibila astfel o dirijare rationala a masurilor pentru lichidarea neintarziata a cazurilor de rentabilitate scazuta sau chiar de nerentabilitate, precum si pentru ridicarea pe o treapta superioara a rentabilitatii intregii activitati economico-financiare a exploatatiei agricole in conformitate cu insesi cerintele si exigentele economiei de piata, cu ritmul cresterii economice din etapa data.[3]

Totodata, avand in vedere dinamica inregistrata de indicatorii rentabilitatii, este posibila si necesara efectuarea urmatoarelor comparatii de indici:

comparatia intre indicii aferenti profitului si indicii aferenti ratei rentabilitatii (la nivelul fiecarei trepte a sistemului de indicatori mentionati anterior: a, b, c, d si e);

comparatia intre indicele profitului net din activitatea totala si indicele profitului brut din activitatea totala;

comparatia intre indicele ratei rentabilitatii nete din activitatea totala si indicele ratei rentabilitatii brute din activitatea totala;

Avand in vedere, in primul rand, comparatia dintre indicele profitului si indicele ratei rentabilitatii la nivelul fiecarei trepte a sistemului mentionat de indicatori, se poate constata daca exploatatia agricola a reusit sau nu sa adopte cea mai judicioasa strategie factoriala in ceea ce priveste cresterea rentabilitatii, rata rentabilitatii putand inregistra un indice superior de crestere fata de cel aferent profitului numai atunci cand s-a pus un accent mai mare pe reducerea cheltuielilor la 1000 lei venituri - adica pe insasi cresterea eficientei economice a cheltuielilor.

2.3. Analiza structurala si factoriala a rentabilitatii

2.3.1. Analiza structurala si factoriala a profitului brut din activitatea totala

Explicarea si aprecierea variatiei profitului brut din activitatea totala a exploatatiei agricole poate fi facuta atat cu ajutorul unui model de analiza structurala, cat si cu ajutorul unui model de analiza factoriala. Corelarea celor doua metode de analiza permite o diagnosticare mai complexa a situatiei constatate - inclusiv in ceea ce priveste strategia adoptata de unitate in privinta cresterii rentabilitatii brute.[4]

Modelul analizei structurale a profitului brut din activitatea totala se bazeaza pe cunoscuta relatie matematica sintetica:

Pfb = V - Ch, in care:

- Pfb - reprezinta profitul brut;

- V - veniturile din activitatea totala a exploatatiei agricole;

- Ch - cheltuielile privind activitatea totala a exploatatiei agricole.

Iar modelul analizei factoriale a profitului brut din activitatea totala se bazeaza pe urmatoarea relatie matematica sintetica:

Pfb = = V.

Acest model poate fi conceput si intr-o varianta care sa tina seama si de cele trei tipuri de activitati ale unitatii - in conformitate cu noul sistem contabil (activitatea de exploatare propriu-zisa, activitatea financiara si activitatea exceptionala):

Pfb = V   

deci,

Pfb = V

- gi - structura veniturilor totalele exploatatiei agricole pe tipuri de activitati (ponderile veniturilor din fiecare tip de activitate fata de totalul veniturilor);

- Chi/Vi - cheltuielile la 1 leu venituri pe tipuri de activitati.

Operatiile de cuantificare structurala si factoriala vor fi efectuate cu ajutorul metodei balantiere si respectiv metodei substitutiei in lant.

Se impune mentiunea ca utilitatea cognitiva deosebita a modelului de tip factorial (spre deosebire de cel de tip structural) consta in aceea ca permite sa se constate, pe o baza matematica, aportul direct pe care-l exercita asupra profitului nivelul eficientei economice a cheltuielilor, concentrarea eforturilor pe linia acestui factor calitativ reprezentand, totodata, si o conditie esentiala pentru cresterea intr-un ritm mai intens a ratei rentabilitatii - rata rentabilitatii fiind, cel mai concludent indicator sintetic al evolutiei eficientei economice finale a activitatii exploatatiei agricole - atat pe total cat si pe tipuri de activitati.[5]

Pentru a urmari cat mai exact evolutia profitului pe categorii de activitati si a pune in evidenta schimbarile intervenite pe elemente componente, prin intermediul analizei structurale a profitului brut , vom utiliza urmatoarea formula:

Pfb = Pf_ex + Pf_exept , in care:

- Pf_ex - reprezinta profitul curent al exercitiului

- Pf_exept - reprezinta profitul activitatii exceptionale.

Asadar, analiza structurala a profitului brut se va realiza pe baza urmatoarei scheme:

Profitul din exploatare

Profitul financiar

Cheltuieli exceptionale

Venituri exceptionale

Venituri financiare

Cheltuieli financiare

Cheltuieli fixe

Marja bruta fata de ch. variabile

^{_ _}

Venituri din exploatare

Ch. variabile aferente exploatarii

^_

Prin analiza structurala a profitului brut al exercitiului se urmareste punerea in evidenta a doua aspecte principale:

contributia diferitelor tipuri de rezultate la formarea profitului brut;

daca marja bruta fata de cheltuielile variabile permite acoperirea cheltuielilor fixe si a eventualelor rezultate negative (pierderi) din operatiile financiare si exceptionale.

Tabelul 2.3.1.

- mii lei -

DPfb = Pfb₁ - Pfb₀ = 19569,6 - 12231 = 7338,6 mii lei

Masurarea influentelor mentionate asupra Pnb se realizeaza aplicand metoda balantiera, asa dupa cum am mai spus, care determina influentele dupa cum urmeaza:

1. actiunea profitului curent al exercitiului:

DPf_ex = Pf_ex1 - Pf_ex0 = ­^{­ _} 18881 + 16801 = ^_ 2080 mii lei;

din care:

actiunea profitului exploatarii:

DPf_exploat = Pf_exploat1 ^­_ Pf_exploat0 = ^_ 16301 + 15284 = ^_ 1017 mii lei, din care:

actiunea marjei brute fata de cheltuielile variabile:

DMb_Ch = Mb_Ch1 ^_ Mb_Ch0 =131099 - 86805 = 44294 mii lei, din care:

actiunea veniturilor din exploatare:

DV_exploat = V_exploat1 ^_ V_exploat0 = 833139 - 555426 = 277713 mii lei;

actiunea cheltuielilor variabile aferente exploatarii:

DCh_vae = ^_ (Ch_vae1 ^_ Ch_vae0) = ^_ (702040 - 468621) = ^_ 233419 mii lei;

1.1.2. influenta cheltuielilor fixe:

DChf = ^_ (Chf₁ - Chf₀) = ^_ (147400 - 102089) = ^_ 45311 mii lei;

1.2. influenta profitului financiar:

DPr_fin = Pr_fin1 ^_ Pr_fin0 = ^_ 2580 +1517 = ^_ 1063 mii lei;

1.2.1. actiunea veniturilor financiare:

DV_fin = V_fin1 ^_ V_fin0 = 350 - 927 = ^_ 577 mii lei;

1.2.2. actiunea cheltuielilor financiare:

DCh_fin = ^_ (Ch_fin1 - Ch_fin0) = ^_ (2930 - 2444) = ^_ 486 mii lei;

2. actiunea profitului exceptional:

DPf_exc = Pf_exc1 ^_ Pf_exc0 = 38450,6 - 29032 = 9418,6 mii lei, din care:

influenta veniturilor exceptionale:

DV_exc = V_exc1 ^_ V_exc0 = 41265 - 30000 = 11265 mii lei;

2.2 actiunea cheltuielilor exceptionale:

DCh_exc = ^_ (Ch_exc1 ^_ Ch_exc0) = ^_ (2814,4 - 968) = ^_ 1846,4 midi lei.

Interpretarea cazului:

Se constata o crestere a profitului brut cu 7338,6 mii lei, situatie ce se apreciaza ca acceptabila datorita faptului ca aceasta crestere este mai mare decat rata inflatiei.Analizand influenta factorilor directi constatam ca influenta favorabila a avut-o doar indicatorul profitul xceptional, care este rezultatul cresterii veniturilor in anul curent fata de anul de baza cu 11265 mii lei, fapt care a permis suplinirea influentei negative a cheltuielilor.

In ceea ce priveste profitul curent al exercitiului acesta a avut o contributie negativa, actionand in sensul diminuarii profitului brut, prin intermediul factorilor componenti. Acestia au avut o influenta negativa asupra profitului curent al exercitiului dar in proportii diferite. Astfel, din modificarea totala, 48,89 % s-a datorat profitului exploatarii iar 51,11 % profitului financiar.

Reducerea profitului exploatarii a fost rezultatul diminuarii intr-o proportie mai mare a cheltuielilor fixe (45311 mii lei) decat sporirea marjei brute (44294 mii lei). Sporirea marjei brute a fost determinata de influenta pozitiva mai mare a veniturilor din exploatare fata de influenta negativa a cheltuielilor variabile aferente exploatarii.

Profitul financiar s-a redus datorita actiunii negative cumulata a celor doi factori: venituri financiare (577 mii lei) si cheltuieli financiare (486 mii lei).

Din punct de vedere factorial, rezultatul exploatarii poate fi studiat pe baza urmatorului sistem de indicatori:

Asadar, modelul dupa care vom efectua analiza factoriala a profitului brut este urmatorul:

Pfb = V^.,dar 1-=;

- ^_ profitul mediu brut la 1 leu venituri totale.

Relatia analitica de calcul este:

in care:

- gi ^_ structura veniturilor totale pe tipuri de activitati;

- p_fbi ^_ profit brut la 1 leu venituri pe tipuri de activitati, iar p_fbi =1-

Tabelul 3.3.2.

Variatia profitului brut:

DPfb = Pfb₁ - Pfb₀ = 19569,6 - 12231 = 7338,6 mii lei.

Cuantificarea influentelor factorilor:

Influenta veniturilor totale:

DV = (V₁-V₀) ^. = (874754 - 586353) ^. 0,020859448 = 6016,9 mii lei;

Influenta profitului mediu brut la 1 leu venituri totale:

D= V₁ ^. () = 874754 ^. (0,022371546 - 0,020859448) =1322,7 mii lei;

2.1. Influenta structurii veniturilor totale pe tipuri de activitati:

Dgi = V₁^.= 874754 ^. (0,01881465 - 0,020859448) = - 1788,7 mii lei;

Influenta profitului brut la 1 leu venituri pe tipuri de activitati:

Dp_fbi = V₁^.= 875754 ^. (0,022371546 - 0,01881465) = 3111,4 mii lei.

Concluzii:

Cresterea profitului brut cu 7338,6 mii lei este o situatie favorabila pentru societate, implicatiile directe fiind marirea impozitului pe profit, a profitului net si a destinatiilor acestuia.

Studiind influentele factorilor, se constata:

Cresterea veniturilor totale cu 288401 mii lei a determinat sporirea profitului brut cu 6016,9 mii lei, proportia contributiei veniturilor totale - ca factor direct - la cresterea profitului brut fiind de 78,5 %. Intrucat veniturile din activitatile financiara si exceptionala detin o pondere nesemnificativa in cadrul veniturilor totale, cresterea acestora din urma a fost determinata, in principal, de sporirea veniturilor din exploatare cu 277713 mii lei.

Cel de-al doilea factor direct, profitul mediu la 1 leu venituri totale, a crescut cu 0,0015 lei, contribuind, insa intr-o proportie mai mica (21,5 %), la marirea profitului brut cu 1322,7 mii lei. Aprofundand aceasta influenta, se constata ca cei doi factori indirecti au actionat in sensuri diferite:

structura veniturilor totale s-a modificat in favoarea tipurilor de activitati la care s-a inregistrat, in anul 2012, un profit la 1 leu venituri totale mai mic decat media din anul 2011 si a avut ca efect scaderea profitului brut cu 1788,7 mii lei;

profitul la un leu venituri pe tipuri de activitati a inregistrat o crestere fata de anul precedent si a determinat o majorare a profitului brut cu 3111,4 mii lei.  

2.3.2. Analiza ratelor de rentabilitate

Rata rentabilitatii este un raport intre o forma de exprimare a profitului si resursele consumate, activele unitatii (sau o parte a acestora), capitalurile unitatii (sau o parte a acestora) sau indicatori de reflectare a unui flux de activitate.

O situatie optima este, evident aceea cand rata rentabilitatii a inregistrat o crestere performanta, fapt care atesta ca a fost respectata, in toate cazurile, corelatia de eficienta dintre efortul necesar si efectul economic scontat - indicii cresterii diverselor eforturi specifice fiind devansati de indicele cresterii profitului, ca efect economico-financiar final.

Ratele de rentabilitate servesc pentru comparatii in dinamica la nivelul unitatii, precum si pentru comparatii sectoriale fata de media ramurii de activitate si realizarile altor unitati din aceeasi ramura de activitate.

Rezulta ca se pot construi foarte multe tipuri de rate de rentabilitate.

La nivelul S.C. Sere S.A. sunt operationale urmatoarele rate de rentabilitate:

a) rata rentabilitatii veniturilor totale;

b) rata rentabilitatii economice a activului;

c) rata rentabilitatii cheltuielilor totale;

d) rata rentabilitatii financiare;

Variatia ratei rentabilitatii - indiferent de sensul si intensitatea inregistrate - poate fi explicata mai precis pe o baza matematica, prin folosirea metodei substitutiei in lant. [6]

a) Analiza ratei rentabilitatii veniturilor totale

Aceasta rata se determina ca raport procentual intre profitul brut si veniturile totale:

R^v =.

Modelul de analiza este: R^v =, unde:

- - rata rentabilitatii veniturilor pe tipuri de activitati, ;

- gi - structura veniturilor pe tipuri de activitati.

Pe baza datelor din tabelul 3.3.2. se determina variatia indicatorului analizat si cuantificarea influentei factorilor:

DR^v = = 2,23 - 2,09 = 0,14 %.

Intrucat, atat in 2011 cat si in anul 2012, nivelul acestei rate a fost extrem de scazut in comparatie cu o situatie normala, se retine, totusi, ca aspect favorabil, tendinta sa de crestere.

Rata rentabilitatii veniturilor pe tipuri de activitati

Tabelul 2.3.3.  - % -

1. Influenta structurii veniturilor pe tipuri de activitati:

Dgi = = 1,88 - 2,09 = - 0,21 %;

2. Influenta ratei rentabilitatii veniturilor pe tipuri de activitati:

D = 2,23 - 1,88 = 0,35 %.

Interpretarea rezultatelor:

Din analiza efectuata se desprinde concluzia ca majorarea nivelului ratei rentabilitatii veniturilor totale, cu 0,14 %, se datoreaza exclusiv influentei favorabile a ratei rentabilitatii veniturilor pe tipuri de activitati, care a crescut cu 0,35 %.

Structura veniturilor pe tipuri de activitati a avut o influenta negativa; in conditiile in care nivelul primului factor ar fi fost constant in perioada analizata, influenta celui de-al doilei ar fi determinat o reducere indicatorului studiat cu 0,21 %.  

b) Analiza ratei rentabilitatii economice a activului total

Aceasta rata exprima eficienta sintetica a folosirii activelor totale ale unitatii si se calculeaza ca raport procentual intre profitul brut si total activ: R^e = .

Modelul de analiza factoriala cel mai des folosit este:

R^e = , in care:

- V - venituri totale; - Pfb - profit brut;

- At - total activ; - Rv - rata rentabilitatii veniturilor totale;

- ^_ semnifica viteza de rotatie a activului total exprimat ca numar de rotatii.

R^v = , in care:

- gi - structura veniturilor totale pe tipuri de activitati;

- rata rentabilitatii veniturilor pe tipuri de activitati, .

Tabelul 2.3.4.

Variatia ratei rentabilitatii economice a activului total:

DR^e = = 2,12 - 1,72 = 0,4 % .

Determinarea influentelor factorilor asupra ratei rentabilitatii economice a activului total:

1. Influenta vitezei de rotatie a activului total:

D = = (0,95 - 0,83) ^. 2,09 = 0,25 %;

2. Influenta ratei rentabilitatii veniturilor totale:

DR^v = 0,95 ^. (2,23 - 2,09) = 0,15 %, din care:

Influenta structurii veniturilor totale:

Dgi = = 0,95 ^. (1,88 - 2,09) = - 0,2 %;

Influenta ratei rentabilitatii veniturilor pe tipuri de activitati:

D= = 0,95 ^. (2,23 - 1,88) = 0,35 %.

Concluzii:

Se constata o utilizare mai eficienta a activului total, relevata de cresterea ratei rentabilitatii

economice cu 0,4 %, in anul 2012 fata de 2011. Aceasta crestere a fost determinata de influenta pozitiva a ambilor factori directi, insa in proportii diferite: viteza de rotatie a activelor totale a contribuit in proportie de 62,5 %, iar rata rentabilitatii veniturilor totale - in proportie de 37,5 %.

Primul factor direct s-a marit cu un coeficient de 0,12, fapt ce a indus o sporire a indicatorului analizat cu 0,25 %.

Rata rentabilitatii veniturilor totale s-a majorat cu 0,14 %, fapt datorat cresterii intr-o masura mai mare a ratei rentabilitatii veniturilor pe tipuri de activitati decat scaderea structurii veniturilor, determinand marirea ratei rentabilitatii economice a activelor totale cu 0,15 %.

c) Analiza ratei rentabilitatii cheltuielilor totale

Cu ajutorul acestui indicator se poate aprecia performanta managementului unei unitati. Se calculeaza prin intermediul urmatoarei formule: R^Ch =.

Modelul de analiza este urmatorul:

R^Ch =, in care: .

- gi - structura cheltuielilor pe tipuri de activitati;

- ^_ rata rentabilitatii cheltuielilor pe tipuri de activitati.

Pentru efectuarea analizei, vom intocmi urmatorul tabel:

Tabelul 2.3.5.

Determinarea variatiei ratei rentabilitatii cheltuielilor totale

DR^Ch = 2,29 - 2,14 = 0,15 %.

Cuantificarea influentei factorilor:

1. Influenta structurii cheltuielilor totale:

Dgi = = 7,03 - 2,14 = 4,89 %;

2. Influenta ratei rentabilitatii cheltuielilor pe tipuri de activitati:

D 2,29 - 7,03 = ^_ 4,74 %.

Interpretarea rezultatelor:

In perioada analizata, nivelul ratei rentabilitatii cheltuielilor totale a crescut, de la 2,14 % in anul 2011 la 2,29 % in 2012, respectiv cu 0,14 %, ceea ce inseamna ca indicele de crestere al profitului brut a devansat indicele cheltuielilor. Pozitiv in aparenta, acest rezultat ar fi trebuit sa inregistreze proportii mult mai ridicate pentru a imbunatati, cu adevarat, eficienta utilizarii resurselor.

Majorarea ratei analizate a fost determinata de influenta favorabila a structurii cheltuielilor totale, care a suplinit si actiunea cu efect negativ a ratei rentabilitatii cheltuielilor pe tipuri de activitati.

Modificarea primului factor a avut ca efect cresterea rentabilitatii cheltuielilor totale cu 4,89 %, datorita cresterii ponderii cheltuielilor efectuate pentru activitatile desfasurate in conditii de eficienta.

Cel de-al doilea factor, respectiv rata rentabilitatii cheltuielilor pe tipuri de activitati, ar fi cauzat, in conditiile in care structura cheltuielilor totale ar fi ramas nemodificata, o reducere a indicatorului analizat cu 4,74 %.

d) Analiza ratei rentabilitatii financiare

Aceasta rata exprima eficienta capitalurilor proprii ale unitatii. De marimea si evolutia acestei rate sunt interesati, in mod deosebit, actionarii societatii.

Rata rentabilitatii financiare exprima, in esenta, eficienta capitalurilor si a sumelor repartizate pentru autofinantare din profitul net pe perioada de functionare a unitatii.

Formula sintetica de calcul a acestei rate este:

R^f = ; unde:

- Pfn - profit net;   

- Kp - capital propriu.

Modelul de baza pentru analiza factoriala este:

R^f = , in care:

- - viteza de rotatie a activului total, exprimata in numar de rotatii;

- - factorul de multiplicare a capitalului propriu (parghia financiara);

- - rentabilitatea neta a veniturilor totale.

Tabelul 3.3.6.

- mii lei -

Pe baza datelor din tabelul de mai sus, se trece la efectuarea analizei.

Variatia ratei rentabilitatii financiare:

DR^f = = 2,13 - 1,43 = 0,7 %.

Metodologia de cuantificare a influentelor factorilor:

1. Influenta vitezei de rotatie a activului total:

D = 0,18 %;

2. Influenta parghiei financiere :

D= 0,49 %;

3. Influenta rentabilitatii nete a veniturilor totale:

D = 0,03 %.  

Studiind datele rezultate din analiza ratei rentabilitatii financiare constatam urmatoarele:

Nivelul acestei rate a crescut cu 0,7 procente ceea ce atesta o situatie favorabila, insa nivelurile mici ale acestui indicator, inregistrate atat in anul 2011 cat si in 2012, reflecta o utilizare a capitalurilor proprii ale unitatii cu o eficienta redusa.

Cei trei factori au avut, fiecare in parte, influente pozitive, dar in proportii diferite. Astfel, din cresterea totala a ratei rentabilitatii financiare, 25,7 % se datoreaza actiunii vitezei de rotatie a activului total, 70 % parghiei financiare si 4,3 % rentabilitatii nete a veniturilor totale.

Primul factor a avut un numar de rotatii mai mare in anul 2012 fata de 2011 cu o fractiune de 0,12 rotatii, ceea ce a determinat marirea ratei analizate cu 0,18 %.

Factorul de multiplicare a capitalului propriu a crescut cu 0,36 lei valoare activ total la 1 leu capital propriu, avand cea mai mare contributie la sporirea indicatorului luat in considerare, si anume 0,49 %.

In ceea ce priveste cel de-al treilea factor, acesta a avut o influenta foarte redusa, aproape nesemnificativa, majorarea cu 0,0001 lei profit net la 1 leu venituri totale avand drept consecinta cresterea cu doar 0,03 % a ratei rentabilitatii financiare a S.C. Sere S.A.

2.3.3. Analiza factoriala a eficientei activitatii comerciale

Spre deosebire de fermele agricole familiale, in exploatatiile agricole de dimensiuni mai mari (de tipul societatilor comerciale pe actiuni care practica o agricultura moderna, intensiva, de mare randament si care au nevoie in permanenta de insemnate resurse financiare), realizarea unei rentabilitati competitive din vanzarea productiei marfa - impusa de insasi piata comerciala - constituie o problema manageriala fundamentala.

In plus, trebuie subliniat ca productia marfa detine locul cel mai important in activitatea de exploatare a unitatilor agricole comerciale (circa 75 % din totalul veniturilor sau al cheltuielilor activitatii de exploatare), ceea ce inseamna ca indeplinirea si eventual depasirea prevederilor la productia marfa, in conditii sporite de eficienta economica, constituie insasi ratiunea viabilitatii acestor unitati economice.

In consecinta, analiza factoriala a rentabilitatii brute aferente productiei marfa totale, datorita si posibilitatilor analitice de informare, dobandeste in procesul managerial noi valente cognitive si operative, devenind practic un mijloc important de identificare si mobilizare a rezervelor interne pentru cresterea eficientei economice finale a utilizarii resurselor in exploatatiile agricole. Iar la sfera intregii productii marfa, avand in vedere si specificul agriculturii, analiza rentabilitatii brute - atat in ceea ce priveste profitul, cat si rata rentabilitatii - are, inevitabil, un caracter mai cuprinzator si in acelasi timp mai concludent.

Pentru efectuarea analizei factoriale a profitului aferent productiei marfa (de fapt, "productia marfa" reprezinta insasi "productia vanduta" de unitate intr-o anumita perioada, adica, de regula, cifra de afaceri), pot fi utilizate - in functie de resursele luate in considerare - mai multe modele (respectiv relatii matematice), dintre care in practica curenta de planificare si evidenta, precum si in cercetarea stiintifica se regasesc cu prioritate urmatoarele doua modele:[7]

1. , unde:

- qv_i - cantitatea comercializata corespunzatoare produsului i;

- p_i - pretul de vanzare al produsului i;

- c_i - costul unitar al produsului i.

2. Pfb_v =.

Iar pentru efectuarea analizei factoriale a ratei rentabilitatii comerciale, se utilizeaza in practica curenta de planificare si evidenta cu prioritate urmatorul model:

R^c =, in care:

- Pfb_v - profitul aferent cifrei de afaceri;

- CA - cifra de afaceri.

Deci, potrivit primului model, profitul brut (Pfbv) aferent productiei vandute este o functie de patru factori cu actiune directa:

1. volumul fizic al productiei marfa vandute pe produs in expresie naturala sau stas dupa caz (qvi) - factor cu caracter cantitativ in relatia data;

2. structura productiei marfa totale (g), adica ponderile diverselor produse marfa in expresie valorica fata de totalul valoric al productiei marfa - factor cu caracter structural in relatia data implicit legat de factorul cantitativ;

3. costul pe unitatea de produs-marfa (ci) - factor cu caracter calitativ in relatia data;

4. pretul mediu de vanzare pe unitatea de produs-marfa (pi), fara T.V.A. - factor, de asemenea, cu caracter calitativ in relatia data.

Potrivit celui de-al doilea model, bazat pe un alt sistem al relatiilor cauzale, profitul brut aferent productiei vandute este o functie de doi factori directi[8]:

1. valoarea productiei marfa (), respectiv veniturile aferente productiei comercializate - factor cu caracter cantitativ in relatia data;

2. profitul brut la 1 leu venituri aferente productiei marfa totale, respectiv cheltuielile la 1 leu venituri aferente productiei marfa totale - factor cu caracter calitativ in relatia data care exprima rata rentabilitatii acestor venituri, respectiv nivelul eficientei economice a cheltuielilor aferente productiei marfa totale.

Totodata, conform celui de-al doilea model, profitul brut aferent productiei vandute este o functie de urmatorii factori cu actiune indirecta:

- prin intermediul veniturilor aferente productiei comercializate actioneaza:

a. volumul fizic al productiei marfa pe produs (qvi);

b. pretul mediu de vanzare, fara T.V.A., pe unitatea de produs marfa (pi);

- prin intermediul profitului brut la 1 leu venituri aferente productiei marfa totale, respectiv prin intermediul cheltuielilor la 1 leu venituri aferente productiei marfa totale actioneaza:

a. structura productiei marfa (g);

b. pretul mediu de vanzare, fara T.V.A., pe unitatea de produs-marfa (pi);

c. costul pe unitatea de produs-marfa (ci).

Desi mai putin utilizat in practica, cel de-al doilea model - in comparatie cu primul model - reprezinta in analiza economica o unitate cognitiva deosebita, intrucat permite sa se constate daca unitatea agricola a reusit sau nu sa tina seama tocmai de una dintre cerintele esentiale ale cresterii eficientei economice finale in conditiile alerte ale economiei de piata, si anume, ca pentru obtinerea unui cuantum sporit al profitului brut este necesar sa se depuna eforturi nu numai in directia cresterii veniturilor din productia vanduta, ci, totodata, si in directia cresterii eficientei economice a cheltuielilor aferente acestor venituri - respectiv a reducerii cheltuielilor la 1 leu venituri, pe linia acestui indicator sintetic (ca factor calitativ cu actiune directa in relatia utilizata) fiind necesare eforturi deosebite, prioritare. In plus, aportul preponderent al acestui factor in ceea ce priveste sporirea profitului brut atrage dupa sine un ritm superior de crestere a ratei rentabilitatii comerciale in comparatie cu ritmul de crestere a profitului brut.

Potrivit celui mai uzitat model in analiza ratei rentabilitatii brute aferente productiei vandute (modelul redat anterior), nivelul acestui indicator este o functie de trei factori cu actiune directa:

1. structura productiei marfa totale (g);

2. costul pe unitatea de produs-marfa (ci);

3. pretul mediu de vanzare, fara T.V.A., pe unitatea de produs marfa (pi).

Prin urmare, in contextul acestei formule de calcul, se admite ca volumul fizic al productiei marfa pe produs nu-si exercita o actiune directa asupra nivelului acestui indicator, ci una indirecta, si anume, atat prin intermediul cheltuielilor (numitorul fractiei), cat si prin intermediul profitului brut (numaratorul fractiei), ceea ce reliefeaza si mai pregnant, in scopul cresterii intr-un ritm mai accelerat a ratei rentabilitatii, necesitatea concentrarii eforturilor unitatii agricole tocmai pe linia celor trei indicatori cu actiune directa mentionati. De asemenea, se observa ca structura productiei marfa totale (g) si costul pe unitate de produs-marfa (ci) actioneaza asupra nivelului ratei rentabilitatii brute aferente productiei marfa totale atat prin intermediul cheltuielilor (), cat si prin intermediul profitului (), ceea ce face ca ritmul variatiei ratei rentabilitatii in comparatie cu ritmul variatiei profitului sa fie mai accentuat. Tocmai datorita acestui fapt, rata rentabilitatii este mai "sensibila" la actiunea celor doi factori mentionati, orice modificare intervenita in structura productiei marfa totale, precum si in costul pe unitate de produs-marfa repercutandu-se mult mai intens asupra nivelului sau, decat asupra cuantumului profitului.

Tabelul 2.3.7.

- lei -

Pentru efectuarea analizei factoriale a rentabilitatii aferente productiei vandute in conformitate cu modelele redate anterior, se intocmeste, pe baza datelor din evidenta unitatii (redate in tabelul 2.3.7.), urmatorul tabel:

Tabel 2.3.8.

- mii lei-

In cazul profitului brut - dupa primul model:

Influenta factorului de cantitate este pusa in evidenta cu ajutorul indicelui de variatie a cantitatii, indice care se determina cu ajutorul urmatorului raport: Iqv =.

DPfb_v = Pfb_v1 - Pfb_v0 = 2796 - (^_ 133245) = 136041 mii lei.

Cuantificarea influentelor factorilor:

Influenta factorului de cantitate (cantitatea comercializata):

Dqv = Iqv ^. Pfb_v0 - Pfb_v0 = = 123 % ^. (^_ 133245) -

(^_ 133245) = -30646,35 mii lei;

2. Influenta structurii vanzarilor:

Dg =Pfb_v0 ^. Iqv = (344971 - 543797) - 123 % ^. (^_ 133245) =

^_ 198826 - (^_ 163891,35) = - 34934,65 mii lei;

3. Influenta modificarii costurilor unitare:

Dc = = (344971 - 519643) - (^_ 198826) = 24154 mii lei;

4. Influenta modificarii preturilor de vanzare:

Dp = = (522439 - 519643) - (^_ 174672) = 177468 mii lei. 

Concluzii:

Cresterea profitului aferent cifrei de afaceri este o situatie pozitiva datorita implicatiilor pe care le are asupra tuturor indicatorilor de rezultate, si a principalilor indicatori de eficienta. Analizand influentele factorilor directi, se constata:

Cresterea volumului fizic al livrarilor cu 23 % a determinat reducerea profitului aferent cifrei de afaceri cu 30646,35 mii lei, ca urmare a faptului ca in anul 2011 s-au inregistrat pierderi in cadrul activitatii comerciale a unitatii, respectiv rezultatul aferent vanzarilor a fost de - 133245 mii lei. Ca rezultat favorabil se poate totusi retine cresterea cantitatii de produse comercializate, ceea ce inseamna ca pentru produsele unitatii piata nu este saturata.

Modificarea structurii vanzarilor a determinat o scadere a profitului aferent cifrei de afaceri cu 34934,65 mii lei. Aceasta situatie se explica prin cresterea ponderii produselor care au avut o rata a rentabilitatii mai mica decat rata medie a rentabilitatii comerciale inregistrata in anul 2011 pe unitate si prin scaderea ponderii sortimentelor la care s-a constatat o rata a rentabilitatii comerciale superioara mediei pe unitate.

Costurile s-au incadrat in limitele prevazute, eliminandu-se astfel o parte din pierderile inregistrate in anul 2011 la unele produse ca urmare a conditiilor de mediu nefavorabile, determinand majorarea profitului aferent vanzarilor cu 24154 mii lei.

Factorul cu influenta covarsitoare asupra cresterii inregistrate de indicatorul studiat il reprezinta preturile de vanzare, preturi care au crescut fata de prevederi si a avut ca efect sporirea profitului aferent cifrei de afaceri cu 177468 mii lei. Explicatia actiunii preturilor este aceea ca a crescut calitatea produselor concomitent cu exercitarea influentelor factorilor conjuncturali (inflatie, evolutia cursului de schimb, raportul cerere-oferta).

Avantajul folosirii celui de-al doilea model consta in faptul ca pune in evidenta cele doua directii principale pentru cresterea profitului: rulajul vanzarilor (cifra de afaceri) si marja medie de profit la 1 leu vanzari (profitul mediu la 1 leu cifra de afaceri).

Conform acestui model, profitul aferent productiei comercializate se analizeaza in functie de urmatorul sistem de factori:

Profit mediu la1 leu CA

Cifra de afaceri

Costuri unitare

Preturi de vz. unitare

Structura vanzarilor