QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate marketing

Comunicarea directǎ – suport conceptual al marketingului direct








Comunicarea directǎ – suport conceptual al marketingului direct

 

            Definitiile date comunicǎrii sunt foarte  numeroase, acestea contin insǎ un  numǎr de elemente comune ale conceptului de comunicare care se regǎsesc in practic toate definitiile elaborate in decursul timpului.Aceste elemente comune au in vedere emitatorul (initiatorul comunicǎrii),  receptorul  (destinatarul  comunicǎrii),  modul  de comunicare (mediul, vehiculul) utilizat  si  mesajul. Aceste elemente nu lipsesc din nici  una  dintre definitiile si din nici unul dintre modelele elaborate in decursul timpului in acest domeniu. Richard Weiner considera comunicarea drept  „transmiterea  sau schimbul  de informatii, semnale,  mesaje  sau  date  prin diferite  mijloace  – vorbire (comunicarea verbala), scriere (comunicarea scrisa), de la o persoana la alta (comunicarea  personala)  sau  prin telefon,  telegraf,  radio  sau  alte  canale,  in  cadrul  unui  grup  sau  orientatǎ  catre indivizi specifici sau grupuri  specifice”.Autorii dictionarului  de  sociologie privesc  comunicarea ca un „proces de emitere a unui  mesaj si de transmitere a acestuia intr-o maniera codificatǎ  cu ajutorul  unui  canal  cǎtre  un destinatar,  in  vederea  receptǎrii”.



             Realizarea comunicǎrii apare, prin prisma acestei descrieri, ca fiind  o  operatiune simplǎ  si usor de realizat.Numai cǎ aceastǎ  aparentǎ  ar  fi  putut  deveni  realitate numai in situatia  in  care universul comunicǎtional ar fi avut o natura  bipolarǎ, fiind redus la doar douǎ entitǎti, identificate ca „emitǎtor”si„receptor”.Lucrurile devin  mai  complicate  pentru  cǎ in discutie trebuie sǎ fie aduse si alte elemente: 

• in primul rand, multipolaritatea universului comunicational:aproape  intotdeauna exista mai multi emitǎtori si mai multi receptori;

  in  al  doilea  rand,  existǎ  diferente  semnificative  intre  acestia   din  punct  de  vedere  al caracteristicilor lor, al obiectivelor urmǎrite in derularea comunicǎrii;

• in al treilea rand, exista diferite moduri de a comunica fiecare implicand existenta unor vehicule  comunicationale  diferite  ca si  trasǎturi  si  context  al  utilizǎrii,  care  pot  fi utilizate in mod individual sau integrat;

• in al patrulea rand, exista o diferentiere in planul efectelor comunicǎrii, acestea putand fi  separate, cel  putin  in  raport  cu  reactia  receptorilor, in  efecte  pasive  sau  active, imediate si ulterioare;

  in  al  cincilea  rand,  existenta  unui  mare  numar  de  emitatori  precum  si  a  unui numar semnificativ  sporit  de  obiecte  ale  comunicǎrii  (informatii  de  transmis)  determinǎ, in conditiile desfasurǎrii simultane a comunicǎrii acestora cu proprii  receptori, o „suprapunere” a  mesajelor  mergand  pana  la  confundarea  acestora  sau  la  eliminarea celor cu o forta de percutie mai scazutǎ de cǎtre cele mai percutante. Perturbatiile asociate comunicarii nu lipsesc iar efectele generate sunt deseori departe de  cele intentionate de initiatorii comunicarii.

 Un  pas  important  pentru  explicarea  conceptuala  a  comunicarii  il  reprezinta  crearea modelului comunicarii  propus de Shannon si Weaver (1949).  Dezvoltand teoria matematica a comunicarii,  ca  suport  al  transferului  de  informatii  aplicabil  intr-o  varietate  de  domenii, Shannon si Weaver  au  creat un model  liniar  orientat  inspre  surprinderea  proceselor implicate de  activitatea  de  comunicare.

            Prima categorie se refera la aspectele  tehnice ale  comunicarii  (fiind  subintelese  echipamentele  prin  intermediul  carora  se  realizeaza comunicarea),  a  doua categorie se refera la aspectele semantice ale comunicarii (acoperind semnificatia pe care  emitatorul doreste sa  o  asocieze  mesajului transmis si o asteapta sa fie inteleasa de catre receptor) iar a treia categorie  se refera  la  eficienta  comunicarii  (vazuta  de cei doi doar in limita receptionarii in bune conditii a mesajului si in intelegerea acestuia).

Shannon si Weaver cresc gradul de complexitate al  modelului propus  de  Lasswell si, in  acelasi  timp,  il  aproprie  de  realitate  introducand  in  structura  acestuia  zgomotul,  avand evident un caracter perturbator, produs de catre restul entitatilor care comunica intr-un univers dat si  care  afecteaza  mai  mult  sau  mai  putin  semnificativ  transmiterea  si mai  ales  receptia mesajului.Prezenta zgomotului constituie o sursa semnificativ de distorsiuni la nivelul receptorului din punct de vedere al efectelor urmarite comunicarii.

Modelul  propus  de  Shannon  si  Weaver  prezinta  o  serie  de  limite,  obiectiv  prezente avand in  vedere formatia  celor  doi  si  scopul  construirii  acestui  model. Angajati  ai companiei Bell Telephone Laboratories, avand o formatie tehnica, Shannon si Weaver au fost preocupati mai ales  de  aspectele tehnice ale comunicǎrii incercand sa creeze un  cadru conceptual care sǎ le permitǎ dezvoltarea unor tehnologii de comunicatii telefonice si radio mai eficiente.Ipoteza de la  care au  pornit  a  fost  aceea  ca  un  suport tehnic adecvat, care sǎ permitǎ o codificare corespunzǎtoare a mesajului, reprezintǎ conditia esentiala pentru a comunica cu succes. 

In  procesul  dezvoltǎrii  sale,  comunicarea  umanǎ  a  parcurs  mai  multe  stadii.  Daca  in primele  dintre acestea, dezvoltarea  a  fost determinatǎ de evolutiile  produse la nivel biologic, de  imbunǎtǎtire a speciei  umane,  in  stadiile  mai  recente  dezvoltarea  comunicǎrii a  fost determinatǎ de evolutiile semnificative inregistrate in plan tehnologic.

Diferite surse ale literaturii de specialitate mentioneaza  sase  stadii  de  dezvoltare  ale comunicarii:



(1)  stadiul comunicarii prin semne  si semnale:  este specific indivizilor  a caror existentas-a  desfasurat  in  urma  cu  zeci  de  mii  de  ani.  In  absenta  limbajului  si  a  vorbirii, comunicarea  s-a  realizat  prin  intermediul  semnelor  si  a  gesturilor  facute  de  catre indivizi, o buna parte a acestora fiind determinate instinctual. Este stadiul in care apar si  se dezvolta ceea astazi sunt numite „comportament  nonverbal” si, respectiv „comunicare non-verbala”.

(2)  stadiul comunicarii orale  si  al folosirii  limbajului articulat: produs  incepand acum circa 35000 de ani si caracterizat prin folosirea limbajelor.In ciuda  acestui  progres semnificativ, analfabetismul a ramas o trasatura cvasigenerala, schimbul de informatii intre membrii colectivitatii ca si transmiterea elementelor culturale si sociale fiind realizate pe cale orala.

(3)  stadiul comunicarii scrise: scrisul, ca  instrument-suport  al  comunicarii,  a  fost dezvoltat  in urma  cu  circa 5000  de  ani,  in  mod  independent,  de  catre  mayasi  si chinezi.Acestia au utilizat pictograme pentru a descrie anumite situatii specifice existentei cotidiene.Sumerienii au dezvoltat ceea ce astazi  se   numeste  scriere a fonetica  prin  atribuirea unor simboluri distincte pentru sunetele folosite si nu pentru semnificatiile asociate diferitelor combinatii ale acestora.Principalul avantaj al acestui sistem a fost legat de simplificarea scrierii, numarul simbolurilor folosite fiind evident inferior  numarului  de  pictograme  necesare.Din punct de vedere  al  suporturilor de comunicare, este stadiul  in  care  apar  „medii  de  comunicare  portabile”    tablitele  de argila, piatra si mai  tarziu papirusul. Informatiile devin stocabile iar schimbul acestora ca si  transferul  lor, in cadrul  colectivitatii, de  la o  generatie  la  alta  se  realizeaza  nu numai pe cale orala ci si pe cale scrisa.

(4) stadiul  comunicarii  tiparite :este  consacrat  de  inventarea  tiparului  de  catre Gutenberg. Dezvoltarea  tiparului  a  reprezentat  motorul evolutiilor  produse  in  plan politic si cultural in Europa moderna iar creatia  lui Gutenberg  a  oferit  posibilitatea  de a utiliza, inclusiv in scop comercial, ceea ce e considera a fi primul mediu al comunicarii de masa.

(5) stadiul comunicarii de masa: izvoarele acestuia se gasesc in secolul 19,  inventiile legate de procesul comunicarii contribuind semnificativ la dezvoltarea  acesteia.Mediile tiparite, cu precadere presa, telegraful si telefonul,  la care  s-au  adaugat ulterior, o data cu intrarea in secolul 20, radioul,cinematograful si eleviziunea, au reprezentat suporturile „masificarii” procesului de comunicare.

(6) stadiul comunicarii in cadrul societatii informationale:desi societatea informationala  reprezinta,  inca, un deziderat  la nivel  international  este  evident  faptul ca informatia a ajuns deja cea mai importanta resursa a  organizatiei  si  ca, de  asemenea, culegerea,  prelucrarea,  analiza  si  interpretarea,  stocarea,  transmiterea  si utilizarea ei au devenit activitati-cheie pentru individ, familie sau gospodarie, organizatie.Aparitia si  dezvoltarea tehnologiilor informatice si de  telecomunicatii, crearea  si  extinderea  retelei Internet  reprezinta suportul dezvoltarii comunicarii in urmatoarea perioada.Comunicarea  mediata de catre calculator este modul in care se comunica la un nivel tot mai extins.

Din  perspectiva  numeroaselor definitii  date  comunicarii,  aceasta  indeplineste  un numar de opt functii esentiale:

(1) functia instrumentala:comunicarea este mijlocul,instrumentul,prin  intermediul caruia initiatorul acesteia urmareste si poate realiza anumite obiective sau poate obtine anumite rezultate;

(2) functia de control: comunicarea reprezinta  mijlocul care permite initiatorului acesteia sa determine o anumita evolutie in plan comportamental a destinatarului vizat;

(3) functia informationala:comunicarea reprezinta mijlocul care permite  obtinerea  de informatii despre un anumit aspect sau explicarea continutului acestuia;

(4) functia de exprimare:comunicarea este mijlocul prin intermediul caruia sunt exprimate sau autoexprimate ideile si sentimentele unei entitati;

(5) functia sociala: comunicarea permite integrarea  si participarea entitatii  in cadrul unei structuri sociale, economice, culturale sau politice;

(6) functia de reducere a temerilor: comunicarea  faciliteaza  gasirea  modalitatilor  de iesire sau chiar iesirea propriu-zisa din diferite situatii problema;

(7) functia de stimulare:comunicarea permite generarea  unei  atitudini  favorabile concretizate intr-o reactie mai rapida si mai consistenta din partea audientei vizate;

(8) functia de determinare de rol: atunci cand situatia o cere, comunicarea reprezinta modalitatea de asumare a unei anumite reactii, in anumite situatii specifice.

            Printre criteriile utilizate pentru a construi tipologia comunicarii se  numara natura si numarul de persoane carora le este destinat mesajul,  natura simbolurilor utilizate sau natura emitatorului.

Astfel, in raport de natura si numarul celor carora le este destinat mesajul, comunicarea poate fi:

• comunicare intrapersonala – emitatorul si receptorul este una si aceeasi  persoana, individul comunicand cu sine insusi;

  comunicare interpersonala  – se produce  intre  doua  persoane  distincte,  fiecare dintre acestea alternand rolurile de emitator, respectiv de receptor;

  comunicare intragrup – atunci cand comunicarea se desfasoara in interiorul unui grup de persoane distingandu-se situatiile in care, pe  de  o parte,  un membru al  grupului  se adreseaza celorlalti membrii si, pe de alta parte, situatia in  care  toti membrii  grupului participa la realizarea comunicarii schimband informatii;




  comunicare  intergrup –  atunci  cand  comunicarea  se  realizeaza  intre  doua  sau  mai multe grupuri, constituite ca entitati comunicationale distincte. In mod uzual, grupurile isi desemneaza reprezentanti care participa efectiv la desfasurarea comunicarii;

• comunicarea in masa   presupune realizarea comunicarii intre un emitator si un numar semnificativ de receptori folosind canale adecvate.

In raport de natura simbolurilor utilizate, comunicarea poate fi:

  comunicare verbala – prespune utilizarea limbajului ca forma de exprimare

  comunicare non-verbala – presupune utilizarea unor gesturi, miscari, mimici

In raport cu natura emitatorului, comunicarea poate fi:

  comunicare  personala – emitatorul este persoana care se adreseaza cu mesajul sau unei alte persoane sau unei organizatii

  comunicare  organizationala – emitatorul este organizatia care se adreseaza cu  mesajul sau unei persoane sau unei alte organizatii (entitati).

Una dintre definitiile cele mai potrivite date comunicarii in (de) masa este cea care apartine lui G. Maletzke care trateaza comunicarea  de  masa  ca  fiind  „orice  forma  de comunicare, fiind publica din momentul emiterii(ca posibilitate de receptare fara restrictii sau delimitari personale) iar prin folosirea mijloacelor tehnice de difuzare (media) fiind indirecta (data fiind distanta spatiala, temporala sau spatio-temporala  dintre  partenerii comunicarii) si unidirectionala (deci fara o inversare a rolurilor intre emitator si receptor), pusa la dispozitia unui public dispersat”. 

Comunicarea de masa  este  indirecta  pentru ca realizarea  sa  presupuna existenta unor medii „tehnice” de comunicare.Aceste medii sunt clasificate in mod uzual in medii  tiparite si medii electronice. In  prima categorie sunt incluse presa (cotidiana si  periodica,  specializata si nespecializata), cartile si materialele tiparite cu caracter promotional  (pliante,brosuri, cataloage,etc.). In  a  doua  categorie  sunt  incluse  radioul,  televiziunea,  comunicatiile telefonice, comunicatiile prin cablu, videocomunicatiile, comunicatiile  prin  satelit. 

            Comunicarea de masa tinde, de asemenea, sa devina tot mai agresiva dar, in acelasi timp si mai distractiva.Pentru ca simpla transmitere de informatii nu mai reprezinta o optiune interesanta si atractiva pentru destinatar,aceasta a fost transformata intr-o transmitere distractiva de informatii („infotainment” in engleza in original).

Componentele sistemului de comunicare directa sunt:

  emitatorul: reprezinta initiatorul procesului de comunicare directa, in aceasta postura putandu-se  regasi  orice  entitate  (organizatie  profit  sau  non-profit  sau  chiar  individ) care intentioneaza sa realizeze o campanie de comunicare directa;

• receptorul: reprezinta unitatea de audienta vizata prin intermediul campaniilor de comunicare directa; in aceasta postura se poate gasi orice entitate  (consumator individual  sau organizatie profit sau non-profit) cu care emitatorul intentioneaza sa comunice  direct; daca in  sens  traditional  comunicarea  are  in  vedere  grupuri  de receptori  avand  anumite caracteristici geografice, demografice, psihografice sau comportamentale  (denumite in  mod  obisnuit  „segmente  de  piata”),  in  comunicarea directa in prim-plan se gaseste receptorul,  abordat intr-o  maniera individuala.

  mediile (suporturile) de  comunicare:  reprezinta  ansamblul  mijloacelor  folosite  de ctre emitator pentru a transmite direct, personalizat si interactiv informatii catre receptor,  respectiv  al  mijloacelor  puse la dispozitia  receptorului  pentru  a  reactiona  in urma campaniilor de comunicare directa; o clasificare generala  a acestora le imparte in

medii de comunicare „traditionale” (in aceasta  categorie  intrand  mediile  de comunicare  denumite  in  literatura  de  specialitate „de  masa”) si  medii  de comunicare specifice  (in  aceasta categorie intrand  mediile  utilizate  exclusiv  sau  preponderent  in campaniile  de  comunicare directa – posta,telefonul,mediile  electronice,  mediile telematice, Internetul);

   mesajul:  reprezinta volumul de informatie  transmis  direct,  personalizat  si  interactiv consumatorilor vizati  prin  intermediul campaniilor de comunicare  directa.  Mesajele pot  imbraca forme variate, de la continutul unei scrisori publicitare cu raspuns direct (utilizata  in  campaniile de direct mail) la continutul unui site web al organizatiei (utilizat in cadrul unor actiuni de e-marketing ale organizatiei).

             Comunicarea  mediata de calculator poate  fi  definita ca  un  „proces  prin  care oamenii creeaza, schimba si percep informatia folosind  sisteme  de comunicare conectate in retea  care faciliteaza codificarea, transmiterea si decodificarea mesajelor.Ca facilitati aditionale, comunicarea mediata de computer permite stocarea datelor si mesajelor transmise”.

Ca si comunicarea directa,  comunicarea  mediata de calculator  imbina  trasaturi  ale comunicarii de masa si ale comunicarii personale.Astfel,comunicarea mediata de  calculator permite transmiterea unei cantitati semnificative de informatii catre un numar foarte ridicat de receptori in conditiile existentei unei distante in timp si spatiu intre partenerii de comunicare.Prin comparatie cu comunicarea de masa, comunicarea  mediata de calculator permite si adaptarea continutului mesajelor la nevoile infomationale ale receptorului, individualizarea acestora si chiar dezvoltarea multimedia a acestora in  raport cu dorintele receptorului, acestea din urma fiind trasaturi specifice pentru capacitatea de personalizare a comunicarii directe.




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat