Costurile referitoare la calitate

COSTURILE REFERITOARE LA CALITATE

1 Calitatea si eficienta economica

Corelatia stransa care exista intre calitatea unui produs si costurile realizarii acestuia, nu trebuie interpretata in sensul existentei unui raport proportional intre cele doua componente. Sintagma "calitatea costa" poate constituii un obstacol in hotararea STE-urilor de a fabrica produse cu un nivel de calitatea comparabil cu cel al produselor occidentale reducandu-si, astfel, competitivitatea atat pe piata interna cat si la export.

Prin sistematizarea costurilor pe capitole de cheltuieli si valorificarea informatiilor obtinute din analiza calitatii, s-a putut demonstra ca, in realitate o calitate superioara asigura reducerea costurilor datorita folosirii eficiente a resurselor. Astfel, prin cresterea productiei fara a intreprinde masuri de imbunatatirea calitatii se pot inregistra mai multe rebuturi si produse care necesita remedieri si ca urmare o crestere a costurilor de fabricatie, precum si riscul pierderii clientilor. Aceasta situatie o intalnim si in fazele de conceptie si de exploatare a produselor la beneficiar. Dimpotriva, orientarea managementului in domeniul calitatii spre controlul de prevenire, care este apreciat de catre producator ca fiind mai scump, poate sa genereze o eficienta mai mare decat in cazul controlului de constatare prin inspectie, deoarece declanseaza procese tinute sub control, ceea ce va permite diminuarea costurilor prin reducerea costurilor noncalitatii, precum si vanzarea unei cantitati mai mari de produse, eventual si la un pret mai ridicat.

In analiza costurilor calitatii trebuie sa se tina seama ca acestea se manifesta pe toata durata ciclului de viata a unui produs, incluzand atat costurile de achizitie si mentenanta, cat si pe cele de dezafectare.

Se apreciaza ca pe durata de viata a produsului, costurile noncalitatii cresc

astfel:

x 1 - depistarea si eliminarea deficientei pe planseta proiectantului; x 10 - eliminarea deficientei la predarea documentatiei;
x 100 - corectarea deficientei in timpul fabricatiei;
x 1000 - corectarea deficientei la produsul finit;

x 10.000 - eliminarea defectului cand produsul a ajuns la utilizator;

x 100.000 - corectarea deficientei in timpul exploatarii, daca trebuie retrase si inlocuite componente;

x 1.000.000 - daca defectul conduce la anchete si procese de daune; nelimitat - daca se ajunge la pierderea prestigiului organizatiei.

Studiile efectuate in acest domeniu arata ca in prezent costurile cu noncalitatea si cele pentru prevenirea si evaluarea acesteia, reprezinta intre 5 si 15% din costul de productie, in cazul unui STE industrial, si creste pana la 40% in cazul STE-urilor specializate pe servicii

Numai intr-un an (1986), costul noncalitatii a fost in Franta de aproximativ 25-45 miliarde dolari, reprezentand circa 6% din PNN-ul acestei tari, iar la nivelul intreprinderilor de 20-30% din valoarea vanzarilor.

2 Definirea costurilor referitoare la calitate

Prima intreprindere care a introdus un sistem de management bazat pe costurile calitatii a fost Compania General Electric (1946). In cadrul acestui sistem costurile calitatii au fost definite ca reprezentand "costurile datorate rebuturilor, remanierilor, inspectiilor, testelor, deficientelor constatate de cumparator, asigurarii calitatii, incluzand programele de instruire in domeniul calitatii, auditul calitatii produselor, controlul si analiza statistica. Intr-o definire mai larga, costul referitor la calitate reprezinta cheltuielile efectuate de producator, utilizator si societate in legatura cu calitatea proceselor, produselor, serviciilor si protectia mediului.

Corespunzator standardelor ISO 9000, costurile referitoare la calitate reprezinta costurile care se fac pentru realizarea calitatii propuse, asigurarea increderii necesare, si pierderile suportate atunci cand nu se realizeaza calitatea propusa. Costurile referitoare la calitate reprezinta totodata un instrument important de valorizare a calitatii, de optimizare a proceselor si activitatilor relevante pentru calitate, o sursa potentiala de crestere a profitului STE.

3 Structura costurilor calitatii

Abordand problematica costurilor calitatii, J.M. Juran le grupeaza in 11
categorii: costurile implicate de studiul pietei, costurile necesare activitatii de
cercetare si dezvoltare, costurile activitatii de proiectare, costurile activitatilor de
planificare a fabricatiei, costurile de mentinere a preciziei de lucru a proceselor si
echipamentelor, costurile datorate resurselor umane si materiale necesare pentru
controlul procesului tehnologic, costurile corespunzatoare activitatilor de
promovare a desfacerii si serviciilor asociate, costurile pentru evaluarea procesului,
costurile prevenirii defectelor, pierderile datorate defectelor de calitate, costurile
informarii permanente a personalului in legatura cu activitatile referitoare la
calitate.

Dintre acestea, Juran apreciaza ca primele trei categorii se refera la definirea produsului corespunzator destinatiei stabilite. Celelalte se refera la asigurarea specificatiilor tehnice. Pentru a realiza produsul si a obtine venituri, STE-ul face cheltuieli sigure in categoriile de costuri 1-7, in timp ce celelalte categorii sunt relativ evitabile.

Un alt punct de vedere cu privire la clasificarea costurilor referitoare la
calitate, il gasim in metodologia adoptata de General Electric Company, cu privire la gestiunea costurilor, pe care Masser a integrat-o intr-un sistem al costurilor denumit "Quality Cost Analysis". In aceste sistem Masser a delimitat trei categorii de costuri in legatura cu calitatea : costuri de prevenire; costuri de evaluare; costuri de defectare (neconformitate). Intrucat conducerea calitatii prin costuri este specifica producatorului, vom retine clasificarea costurile referitoare la calitate specifica acestei etape din ciclul de viata al

produsului:

A    - costuri de prevenire, sunt legate de prevenirea aparitiei

neconformitatilor;

B - costuri de evaluare, care sunt concretizate in costuri cu verificari, inspectie, teste,

audituri etc.;

C - costurile defectelor interne, care se fac de producator pentru rebuturi remedieri si pentru rezolvarea altor probleme de neconformitate;
    D - costul defectelor externe care se fac de beneficiar in perioada de
exploatare pentru remedierea unor necomformitati. Prin insumarea acestor costuri partiale se obtine costul total referitor la calitate. In figura17 , se delimiteaza costul total optim, obiectiv ce trebuie urmarit de producator.

4 Stabilirea costurilor referitoare la calitate

Desigur evidentierea costurilor si determinarea valorii totale a acestora este
in practica o actiune dificila. Dificultatea stabilirii precise a acestor costuri este
determinata atat de metodele folosite de STE-uri in calculul, planificarea, si
urmarirea costurilor, cat si de o serie de factori independenti de sistemele contabile
cum sunt: unele costuri pentru calitate nu sunt cuantificabile sau estimarea lor este
subiectiva, exista un decalaj intre momentul aparitiei si cel al identificarii
deficientelor, intre momentul actiunilor preventive si cel al obtinerii efectelor
acestora etc. In practica economica curenta, determinarea costurilor referitoare la
calitate se face prin informatiile culese din interiorul STE si de la clienti, care sunt
colectate din urmatoarele surse: contabilitate, documente tehnice, comerciale si
administrative, sondaje facute la clienti, chestionare. Sistemul de raportare a
costurilor referitoare la calitate trebuie sa intruneasca conditii cum sunt:
identificarea zonelor in care se fac cheltuielile; compararea nivelului cheltuielilor
realizate cu cel prevazut; indicarea surselor costurilor excesive pentru a se lua
masurile corespunzatoare. In practica romaneasca prezentarea si analiza costurilor
referitoare la calitate, pe total si pe categorii, se face cu ajutorul unui document
denumit impropriu "Bilantul costurilor calitatii," care este de fapt un tabel in care
pe orizontala se face analiza comparativa a categoriilor de costuri ale calitatii,
inclusiv a ponderii acestora in totalul costurilor referitoare la calitate, iar pe
verticala se analizeaza evolutie fiecarei categorii si a costului total.

5 Reducerea costurilor referitoare la calitate la producator

Existenta unei diversitati mari de tehnologii si sisteme de organizare in
diferite ramuri ale industriei, genereaza variatii substantiale in nivelul raportului
dintre costurile pentru calitate si cifra de afaceri. De aceea este indicat sa se
stabileasca pentru o perioada mai lunga de timp costurile specifice fiecarui STE
industrial. Pe aceasta baza se pot stabili apoi obiectivele de reducere a costurilor,
urmand doua cai: folosirea calculelor efectuate cu ocazia unor studii preliminare
sau in baza unei decizii luata de conducerea de varf a STE pentru reducere acestor
costuri.

Prima cale va fi acceptata usor de personalul care va fi desemnat cu
asemenea responsabilitati daca sunt bine instruiti si motivati. Rezultatele obtinute ii
va incuraja pe manageri si salariati sa-si propuna obiective si mai ambitioase, astfel
ca se va ajunge la aplicarea principiului imbunatatirii continue a eficientei prin
reducerea costurilor. A doua cale este recomandata STE-urilor in care salariatii nu au calitatile mentionate mai inainte astfel ca programul de reducere a costurilor
trebuie impus imperativ de conducere. Responsabilii cu controlul calitatii vor
urmarii modul de realizare a actiunilor si vor lua masuri pentru respectarea
acestora. Evident, nu este indicat sa se fixeze de la inceput sarcini prea mari in
raport cu posibilitatile de realizare. Termenele de finalizare vor fi ferme, dar bine
gandite. Conducerea STE va cere sa i se prezinte cu regularitate rapoarte cu privire
la indeplinirea programului. Pe masura ce primele actiuni se realizeaza se pot
intocmi si alte programe, astfel incat procesul inceput sa devina permanent. O
analiza atenta a costurilor pentru calitate trebuie facuta la elaborarea ofertelor de
produse si servicii. Pentru producator, ca si pentru beneficiar, marimea acestui cost
prezinta un interes deosebit intrucat serveste la justificarea valorii contractului
propus. Capitolele de costuri ce vor fi urmarite in acest caz sunt in legatura cu
asigurarea corespunzatoare a fiabilitatii produselor, dezvoltarea echipamentelor de
testare, activitatile de control si asigurare a calitatii.

Structura costurilor referitoare la calitate la beneficiar

Desigur, pentru beneficiar eficienta si structura costurilor au o alta
interpretare. Analizand costurile serviciilor obtinute prin folosirea produselor
achizitionate (analiza functionala a produsului), beneficiarul poate sa constate ca de
multe ori produsul mai ieftin nu este si cel mai eficient pentru el. Cheltuielile facute
de beneficiar pe durata de viata a produsului pentru achizitionare, exploatare si
intretinere, sunt influentate considerabil de calitatea acestuia. Dependenta dintre
costul produsului si calitatea acestuia in raport cu valoarea serviciilor oferite este
redata in fig.18. In punctele de intersectie m si n de pe diagrama, costul produsului
este egal cu valoarea serviciului pe care il ofera. Sub nivelul punctului m si
deasupra nivelului punctului n costul produsului este mai mare decat valoarea
serviciului adus si, ca urmare, produsul este nerentabil. Nivelul calitativ optim se
afla acolo unde diferenta dintre valoarea serviciului obtinut si costul produsului
este maxima.

6 Sinteza

In analiza costurilor calitatii trebuie sa se tina seama ca acestea se manifesta
pe toata durata ciclului de viata a unui produs, incluzand atat costurile de achizitie
si mentenanta, cat si pe cele de dezafectare. Majoritatea agentilor economici
considera ca prin cresterea calitatii produselor acestea devin mai scumpe. Practica
STE-urilor care au introdus un sistem de calitate dovedeste ca sintagma ,,calitatea
costa" nu este adevarata. Lucrul bine facut este mai economic, chiar daca va avea
un pret mai ridicat. Costurile noncalitatii sunt mai mari decat eventualele cheltuieli
suplimentare necesitate de o calitate superioara. Studiile efectuate in acest domeniu
arata ca in prezent costurile cu noncalitatea si cele pentru prevenirea si evaluarea
acesteia, reprezinta intre 5 si 15% din costul de productie, in cazul unui STE
industrial, si cresc pana la 40% in cazul STE-urilor specializate pe servicii. Costul
referitor la calitate reprezinta cheltuielile efectuate de producator, utilizator si societate in legatura cu calitatea proceselor, produselor, serviciilor si protectia mediului.

Fig.nr.18 Relatia dintre nivelul calitatii produsului si serviciul pe care il ofera

Corespunzator standardelor ISO 9000, costurile referitoare la calitate

reprezinta costurile care se fac pentru realizarea calitatii propuse, asigurarea
increderii necesare, si pierderile suportate atunci cand nu se realizeaza calitatea
propusa. Pot fi delimitate trei categorii de costuri in legatura cu calitatea: costuri de
prevenire; costuri de evaluare; costuri de defectare (neconformitate) in productie si
in exploatare. Reducere a costurilor se poate realiza pe doua cai: folosirea
calculelor efectuate cu ocazia unor studii preliminare sau in baza unei decizii luata
de conducerea de varf a STE pentru reducere acestor costuri. Prima cale va fi
acceptata usor de personalul desemnat cu asemenea responsabilitati, daca sunt bine
instruiti si motivati. A doua cale este recomandata STE-urilor in care salariatii nu
au calitatile mentionate mai inainte, astfel ca programul de reducere a costurilor
trebuie impus imperativ de conducere. Responsabilii cu controlul calitatii vor
urmarii modul de realizare a actiunilor si vor lua masuri pentru respectarea
acestora.