Ampelum

Ampelum

Ampelum sau Ampeium (Zlatna) si a luat numele de la raul Ampelus ori Ampeius (azi Ampoi), hidronim de origine dacica, insemnand ,,curs de apa", "vale

Asezata de o parte si de alta a raului Ampoi, localitatea a luat nastere si s-a dezvoltat in legatura cu exploatarea aurului din zona, la Ampelum se afla sediul administratiei minelor de aur si al sefului acestuia (procurator aurarium Daciarium), insarcinat si cu paza exploatarilor, asigurata de militari din legiunea de la Apulum. (Istoria Romanilor, 2001, p. 64).

Desi nici o inscriptie nu atesta expressis verbis calitatea de municipiu a acestui centru administrative al regiunii aurifere, aceasta este convingator sugerata de existenta unui ordo Ampelensium, iar data atestarii ne obliga sa ne gandim la Septimius Severus ca autor al promovarii urbane a asezarii.

(H. Daicoviciu, M. Petrescu-Dambovita, 1995, p. 233

Cu toate ca zona exploatarilor aurifere din Dacia a fost dintre cele mai active in Imperiul roman, ea nu este amintita de nici un izvor literar antic. Tablitele cerate descoperite langa Alburnus Maior (Rosia Montana, judetul Alba), un bogat material epigrapfic, uneltele de munca si observatiile topografice sunt singurele documente mai importante prin care reusim sa reconstruim partial viata romana din Muntii Apuseni, unde minele de aur apartineau imparatului.

Aceste le exploata prin arendarea lor unor mici intreprinzatori numiti leguli, in mine se folosea munca sclavilor, a celor condamnati la munca fortata (damnati ad metalla) si a oamenilor liberi angajati cu contract.

Marea majoritate a legulilor erau Pirustae si Baridustae - neamuri iliro-dalmate transferate in Dacia si mentionate de tablitele cerate si inscriptii, in Dacia, ele fusesera colonizate cu unele drepturi ce le depaseau pe ale peregrinilor obisnuiti. Ele au dat nastere unor sate miniere, alaturi de asezarile bastinasilor geto-daci, se organizau in colegii de caracter profesional si din extractiile minelor arendate (loculi), se puteau imbogati.

Munca in mine, in stadiul de atunci al tehnicii, era dintre cele mai grele, cei lipsiti de libertate locuiau adesea in galeriile minei sau in apropierea lor, sub supravegherea armatei, iar din tablitele cerate deducem ca era mare lipsa de mana de lucru - adesea se foloseau femei si copii.

Extractia aurului se facea prin trei metode, iar cea mai simpla se marginea la pisarea, macinarea si spalarea pietrisului aurifer cules din depunerile aluvionare ale raurilor locale. A doua metoda consta in a sapa puturi (putei) in stanca, sub cerul liber, dupa ce roca se incalzea puternic, se stropea cu apa sau otet, pentru a o face sa crape, iar sfaramaturile erau apoi tratate tot dupa prima metoda.

Al treilea sistem pentru extragerea rocii aurifere folosea saparea de galerii orizontale in stanca (cuniculi), urmarindu-se filonul metalifer pana la o adancime de 300-500 m.

Muzeele din Transilvania (Deva, Brad, Alba Iulia, Cluj, Sibiu) poseda in colectiile lor importante utilaje de minerit: ciocane, tarnacoape, vase de spalat, strecuratori, roti de evacuat apa din mina, culese din galeriile romane.

Dupa felul cum sunt raspandite din punct de vedere geografic si din sistemul de organizare administrativa a regiunii aurifere din Muntii Apuseni, se pot deosebi trei mari sectoare: al orasului-municipiu Ampelum, care adapostea si administratia lor, al celui din jurul asezarii Alburnus Maior si al celui din jurul orasului Brad cu imprejurimile lui. Toate constituiau o unitate administrativ-economica, dependenta multa vreme de Apulum (pana in momentul crearii municipiului Ampelum - orasul minerilor).

Inca din secolul al XVI-lea sunt cunoscute la sud-est de Zlatna ruinele orasului antic, in lungul vaii Ampoiului si ale carui necropole ating satul Patranjeni, exploatarea aurului in apropiere de Zlatna a continuat fara intrerupere din vremea romana pana azi. Ca centru minier al aurului, orasul Ampelum si imprejurimile lui au fost pazite de catre soldati ai legiunii a XIII a Gemina.

Sclavii si libertii imparatului din serviciile de birou apar in calitate de tabularii, adiutores tabularii si ab instrumentis tabularii - adica redactand situatii, rapoarte si socoteli de contabilitate; ca dispensatores ce faceau plati; ca librarii, pastratori ai arhivei si ca commentariis, redactorii dari de seama si protocoale.

Popasul la Ampelum a multor oameni veniti din Orient a intarit unele culte aduse din rasarit, dintre acestea cel mai venerat apare Iupiter Optimus Maximus Dolichenus, acesta poseda in orasul roman un sanctuar vizitat de catre comunitatea de colonisti sirieni orientali.

La Ampelum erau insa venerate si divinitati legate de specificul economic al locului, adica de munca grea a saparii in cautare de aur, ca: Terra Mater, Hercules si Silvanus. (D. Tudor, 1968, p. 183-186, 188-189).

La Ampelum functiona si o statiune vamala, iar cresterea demografica, prin colonizarea de tehnicieni si mineri specializati, prin asezarea negustorilor, mestesugarilor, libertilor si sclavilor imperiali, a oamenilor de afaceri si a functionarilor administrative, a dus la dezvoltarea si intinderea localitatii pe o distanta de cativa kilometri. (Istoria Romanilor, 2001, p. 64).