QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate geografie

Trasaturi morfologice ale muntilor josi si mijlocii





TRASATURI MORFOLOGICE ALE MUNTILOR JOSI SI MIJLOCII


Aspectul general al muntilor in cauza este diferentiat avand in vedere particularitatile tectono-structurale si specificitatea proceselor denudationale .

La partea superioara a principalelor grupari montane se intalnesc culmi montane de forme si dimensiuni diferite . Astfel , pot fi culmi montane prelungi sau scurte , inguste sau largi , ascutite , unitare , ramificate , divergente sau penate , orizontale sau inclinate etc .



Elementul morfografic dominant il reprezinta insa versantii care pot sa cumuleze pana la 80 % din totalul suprafetelor montane . Versantii montani se caracterizeaza prin particularitati variate .

Dupa inclinare pot fi : slab , mediu sau puternic inclinati ; dupa lungime : scurti sau lungi ; dupa aspect : liniari , concavi , convecsi sau micsti . La nivelul acestor forme de relief sunt specifice procese geomorfologice extrem de variate (cu eroziune la suprafata , alunecari de teren , procese glaciare de tipul solifluxiunii sau creep-ului ) .

Varfurile montane sunt situate de-a lungul culmilor montane unde se comporta ca martori de rezistanta litologica . Astfel , varfurile domina culmile montane cu altitudini de pana la cateva sute de metri . In functie de specificul rocii , varfurile pot fi : inguste , rotunjite , aplatizate , impunandu-se pregnant in peisajul acestor munti .

In baza versantilor montani caracteristice sunt glacisurile de acumulare , de eroziune sau mixte , care fac trecerea spre suprafetele orizontale / slab inclinate . De regula , aceste glacisuri paraziteaza terasele raurilor sau daca acestea lipsesc glacisurile fac trecerea intre versant si sesul aluvial al raului .


Un alt element important in constituie vaile carpatice . Aceste vai sunt diferite in functie de unitatea morfo-structurala , cat si in functie de sectorul de rau . Astfel , pot sa apara sectoare de vale glaciara , la altitudini mai mari , in timp ce majoritatea vailor modelate fluvial prezinta in cursul superior un profil transversal in forma literei V , fiind inguste , cu albii majore slab conturate si fara terase . Ulterior concomitent cu cresterea debitului vaile carpatice devin tot mai mari fiind caracterizate prin albii minore , apoi prin albii majore clar conturate , uneori si cu terase . In functie de particularitatile structural tectonice si litologice , frecvent vaile carpatice pot fi inguste , individualizandu-se sectoare de chei si defilee sau dimpotriva largi atunci cand traverseaza formatiuni litologice mai moi . Astfel , aceste sectoare mai largi pot avea si caracter depresionar . Pentru exemplificare reluam Valea Moldovei cu Depresiunea Pojorata-Campulung Moldovenesc (formata de Moldova si raurile din Rarau ), Vama , Frasin si Humor (toate situate cu axul in puncte de confluenta separate de mici sectoare de defileu : Defileul de la Pojorata- Sadova , Prisaca- Dornei , Molid si cel de la Paltinoasa ) .


Un alt element caracteristic il constituie depresiunile . Carpatii romanesti se caracterizeaza prin multitudinea depresiunilor (circa 300 ) incepand de la cele de mari dimensiuni cu caracter tectonic , Depresiunea Maramures , Dornelor , Brasov , Lovistei , Petrosani , Brad-Halmagiu continuand cu cele tectonice si de baraj vulcanic ( Dornelor , Borsec , Giurgeu si Ciuc ) pana la cele tectonice si de eroziune care pot fi de dimensiuni mari ( Comanesti , Intorsurii ) pana la cele de mici dimensiuni situate in aria flisului (Pipirig , Comandau , Ghelinta ) .


O alta particularitate a reliefului montan o reprezinta multitudinea pasurilor si a trecatorilor montane . Pasurile asigura legaturile rutiere sau feroviare intre diferite provincii romanesti . Sunt extrem de numeroase (Pasul Prislop , Mestecanis si Bargau -fac legatura intre Bucovina si Transilvania , Pasul Oituz -face legatura intre Moldova si Depresiunea Brasov , Pasul Predeal ) .

Trecatorile sunt situate de regula pe principalele cursuri de apa care traverseaza principalele tronsoane carpatice . Sunt locurile predilecte pentru mari axe rutiere sau feroviare . ( Toplita-Deda intre Calimani si Gurghiu pe Mures , Tusnad si Racos , Turnu-Rosu - Cozia pe Olt, Bumbesti-Livezeni pe Jiu etc) . Pe langa aceste forme majore de relief in domeniul montan se individualizeaza o multitudine de alte forme care insa vor fi prezentate la tipurile genetice de relief .







TRASATURI MORFOGRAFICE ALE ARIEI SUBCARPATICE


In cele 3 sectoare se impun atentiei 2 elemente definitorii .

Pe de o parte depresiuni subcarpatice , iar pe de alta parte dealurile si culmile subcarpatice .

Astfel , in Subcarpatii Moldovei caracteristice este un sir de depresiuni submontane lipite de munte care prezinta si caracter eroziv fiind drenate de importante cursuri de apa (Depresiunea Ozana-Topolita , Cracau - Bistrita , Tazlau - Casin ). Aceste depresiuni sunt inchise la exterior de culmi subcarpatice prelungi cum sunt Culmea Plesului , Culmea Pietricica Bacaului sau de dealuri subcarpatice Margineni , Runc etc .



In Subcarpatii de Curbura se individualizeaza 2 sau 3 siruri de depresiuni subcarpatice separate de 2 siruri de dealuri subcarpatice , care sunt fragmentate de principalele cursuri de apa care prezinta un caracter transversal .

In Subcarpatii Getici in sectorul dintre Dambovita si Olt fragmentarea este chiar mai intensa dezvoltandu-se asa-numitul relief de Muscele , pe cand intre Olt si Motru se revine la un aspect subcarpatic tipic cu depresiuni interne si intracolinare , dar si cu dealuri subcarpatice .


In Depresiunea Colinara a Transilvaniei se individualizeaza cateva trasaturi specifice . Astfel , in partea de est caracteristica este o subunitate deluroasa inalta cunoscuta sub denumirea de Subcarpatii interni ai Transilvaniei. Aceasta denumire a fost data avand in vedere unele asemanari morfografice si morfologice cu Subcarpatii propriu-zisi. La limita muntelui se afla o serie de depresiuni : Homoroare , Praid , Rusi - Munti separate de restul Depresiunii Colinare a Transilvaniei prin dealuri inalte (Rez , Siclod , Maghirana-Tid, Silioara ) . In restul Depresiunii Colinare a Transilvaniei se individualizeaza 3 subunitati majore : Podisul Somesan in N-N-V , Campia Transilvaniei in centru si Podisul Tarnavelor in sud . In toate apar forme reprezentative precum platouri si podisuri structurale indeosebi in Podisul Somesan la care se adauga un relief de muscele in Dealurile Nasaudului si Suplaiului , la care se adauga masive deluroase , culmi interfluviale prelungi , maguri izolate in functie de specificul structural local .


In Podisul Moldovei principalele trasaturi morfografice se diferentiaza in functie de marile unitati de relief . Astfel , spre contactul cu orogenul carpatic si Subcarpatii Moldovei caracteristic este podisul piemontan cu masive deluroase piemontane detasate de reteaua hidrografica precum Masivul Ciungi , apoi Dealul Boistea , Dealul Corn sau cu piemonturi in care pietrisurule sunt remaniate (estul Dealului Margineni si Piemontul Pancestilor ) . In subunitatile de relief mai inalte precum Podisul Sucevei si Podisul Central Moldovenesc la partea superioara a reliefului se pastreaza largi interfluvii si platouri structural-litologice cum sunt cele din Podisul Dragomirnei , apoi din Dealurile Bour , Masca , Hapai si Dealul Mare-Harlau care sunt la est de Siret sau cum sunt platourile Repedea-Paun , Scheia-Ipatele din Podisul Central Moldovenesc . Vaile subsecvente au creat mari asimetrii de relief , o dezvoltare exceptionala avand relieful de cueste (cuestele din Podisul Falticenilor generate de Somuzul Mare si Somuzul Mic , apoi cea mai tipica Coasta Iasilor ( Bahlui , Bahluet ) , apoi Cuesta Barladului Superior generata de Barlad , apoi Coasta Racovei sau Coasta Lohanului ) . In Campia Jijiei si a Bahluiului se dezvolta un relief derivat cu altitudini mai joase in care se pastreaza platouri si interfluvii largi , dar si versanti puternic inclinati tip frunte de cuesta in timp ce vaile sunt foarte largi avand sesuri aluviale foarte bine conturate . In Colinele Tutovei si Dealurile Falciului sunt mai putin tipice platourile si interfluviile in buna parte cu caracter sculptural , dar se realizeaza o intensa fragmentare colinara sau deluroasa cu versanti intens degradati la nivelul carora sunt foarte frecvente formele eroziunii in adancime ( ravenele ).


La nivelului Podisului Piemontan Getic prin evolutia retelei hidrografice s-au individualizat subunitati de tipul platformelor in care se pastreaza interfluvii largi sau inguste cu altitudini ce descresc de la nord la sud . Astfel , spre contactul cu unitatea Campiei Romane apar denivelari morfologice la nivelul intefluviilor terminale , fie cu aspect triunghiular daca reteaua este convergenta sau cu aspect trapezoidal daca reteaua este divergenta .


In cazul campiilor de nivel de baza cel mai tipic aspect il ofera campurile interfluviale netede foarte slab fragmentate caracteristice sectoarelor tabulare si campiilor de tranzitie . Local , la nivelul acestor campuri interfluviale se dezvolta un microrelief de crovuri .


Un alt element morfografic este reprezentat de prezenta reliefului de dune in sectoarele cu nisipuri mobilizate eolian . In anumite situatii se intalnesc si campii mai inalte cu caracter piemontan , avand o usoara inclinare de la nord la sud in Campia Romana si de la est la vest in Campia Tisei .

In anumite cazuri se individualizeaza si unele sectoare de campie joasa in care raurile pot prezenta un caracter usor divangant cu frecvente arii mlastinoase .

In unitatile de campie se individualizeaza si vaile foarte largi cu lunci extrem de extinse , dar si cu sisteme de terase .


In Podisul Dobrogei cele 3 subunitati se diferentiaza sub aspect morfografic . Cel mai slab fragmentat este Podisul Dobrogei de Sud unde se pastreaza largi platouri litologice dezvoltate pe calcare sarmatice , dar si campri interfluviale usor ondulate constituite din loessuri . Vaile sunt scurte , dar adanci , uneori imbracand aspect de microcanion . In Dobrogea centrala se realizeaza o fragmentare ceva mai ridicata , dar si o diversitate a aspectelor morfografice . Astfel , pe langa formele specifice Dobrogei de Sud intalnite in Podisul Dorobantului se individualizeaza si forme ale unui carst exhumat , precum cel din Podisul Istriei , dar si forme aplatizate cu aparitia la zi a rocilor cristaline (sisuri verzi din Podisul Casimcei ) . Cea mai mare diversitate se realizeaza insa in Dobrogea de Nord , unde in Muntii Macinului se pastreaza aspecte ale unor munti tociti cu numeroase forme reziduale , frecvenct de tip ruiniform . In partea centrala a Dobrogei de Nord se individualizeaza si o arie depresionara , Depresiunea Nalbant drenata de raurile Taita si Telita . In Dealurile Tulcei principala trasatura o constituie prezenta inselbergurilor , detasate din masa depozitelor loessoide care le inconjoara .



In Podisul Babadagului forma dominanta este a unui vast platou in buna parte calcaros detasat prin abrupturi litologice la marginea acestei subunitati de relief .



DELTA DUNARII


grinduri longitudinale / fluviale

transversale / fluvio-maritime

arii joase acoperite temporar de apa /arii mlastinoase

lacuri






MARILE TIPURI GENETICE DE RELIEF


RELIEFUL MOSTENIT DIN ETAPE DE

EVOLUTIE PRECUATERNARE SI CUATERNARE



RELIEFUL SCULPTURAL MOSTENIT DIN

ETAPE PRECUATERNARE


Acest tip de relief s-a mostenit in relieful actual din etapele de evolutie precuaternare fiind opera modelarii subaeriene intense din perioadele de calm tectonic dintre principalele faze orogenetice .

Acest tip de relief s-a constituit in cateva etape pe parcursul erei Neozoice . Astfel , in aceasta era climatul a fost de tip tropical , subtropical sau mediteranean , caracterizat prin 2 sezoane contrastante , respectiv un sezon relativ cald si umed si un altul cald si relativ uscat .

In sezonul relativ cald si umed predominau alterarile intense din unitatile carpatice constituite ca uscat . In sezonul cald si relativ uscat se realiza evacuarea materialelor alterate , evacuare spasmodica legata de producerea unor ploi cu caracter torential .

In perioadele de calm tectonic de pe parcursul Paleogenului si Neogenului au existat conditii pentru o intensa modelare subaeriana astfel incat morfostructurile cristaline si mai apoi cele ale flisului au fost intens nivelate realizandu-se suprafete de nivelare pastrate la diferite nivele altitudinale . Mecanismele geomorfologice au fost cele care au condus la formarea unor adevarate peneplene in sensul oferit de geomorfologul Davis sau de formare a unor pediplene , in sensul oferit de geomorfologul King . Fara a intra in polemici , cert ramane faptul ca in teritoriul carpatic se pastreaza o serie de suprafete de nivelare numite si suprafete de eroziune , platforme de eroziune sau compexe de nivelare .

Pentru a accepta existenta unor asemenea suprafete de nivelare sunt necesare 2 conditii : existenta unor structuri geologice cutate , retezate la partea lor superioara si astfel nivelate la altitudini comparabile si racordabile si pastrarea in regiunile adiacente a unor depozite corelative .




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:




Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }