Date generale privind evaluarea impactului de mediu

Date generale privind evaluarea impactului de mediu

Un important element de planificare, pe baza caruia se poate anticipa viitorul ecologic al firmei, este evaluarea impactului de mediu (E.I.M.).

In principiu, o persoana fizica sau juridica ce solicita eliberarea unei autorizatii de mediu, care sa permita desfasurarea junei activitati economice generatoare de poluanti, trebuie sa prezinte o evaluare a efectelor proiectului sau asupra mediului si sa indice solutiile posibile pentru a reduce ori elimina eventualele inconveniente pentru calitatea mediului.

Tinand cont de recomandarile ISO 14040-43activitatile de analiza a impactului se impart in doua categorii:

(1) evaluarea impactului de mediu (E.I.M.), tratata ca instrument de management separat, prin care se intelege o analiza conventionala de impact; in general aceasta metoda este utilizata la cunoasterea impactelor deja existente;

(2) analiza neconventionala de impact (ANI),caracterizata drept componenta a ciclului de viata; de regula cu ajutorul acestei metodologii se apreciaza impactele posibile (viitoare).

Ca o definitie generala, impactul de mediu constituie o schimbare exprimabila printr-o valoare bilantiera a bunastarii umane si a ecosistemelor, ca urmare a unei activitati, stiut fiind ca orice activitate determina efecte negative, dar si pozitive, asupra mediului inconjurator. Bilantul efectelor indica sensul si marimea impactului.

Impactul ecologic este o chestiune de interactie intre activitatile economico-sociale prin care se valorifica diferite utilitati ale cadrului natural si starea mediului. Interactia poate fi analizata matematic, in scopul cuantificarii bilantiere cu ajutorul calculului matriceal. 

In cadrul interactiei, activitatile economico-sociale intervin prin intermediul resurselor naturale, tehnologiilor si rezultatelor activitatii.

Pentru eficientizarea analizelor, managementul de mediului isi propune sa clarifice interactia 'activitati economico-sociale - mediu' prin impactul pe care il exercita resursele naturale si rezultatele (efectele) activitatii

(RN-RA) asupra factorilor de mediu.

Factorii de mediu natural sau antropizat afectati in functie de sursele de emisie, sunt:

• aerul, ce constituie un vector de programe ale unor particule de poluanti in toti ceilalti factori de mediu;
• apa, ca factor de mediu in sine si ca vector de propagare in sol, flora si fauna;
• solul, element integrator cu cea mai redusa variabilitate temporala, vector de afectare directa a apelor subterane si a florei  si prin intermediul acesteia, a faunei si omului;
• flora, afectata prin intermediul aerului, precipitatiilor, solului si apei;
• fauna, afectata prin aer, apa, sol si flora;
• constructiile civile si industriale supuse fenomenului de coroziune si degradare accentuat de poluare;
• omul, elementul care suporta impactul deseurilor prin intermediul tuturor celorlalti factori de mediu, el fiind in dubla postura - de sursa originara si de receptor final.

Impactul asupra omului se manifesta prin efecte in toate cele patru planuri:

• fiziologic (actiunea poluantilor de diferite naturi, manifestata de la efecte senzoriale pana la modificari patologice);
• psihic (actiunea directa asupra sistemului nervos, care poate duce la modificari de comportament, sau indirecta, prin crearea conditiilor de stress );
• moral (alterarea unor concepte si valori ca urmare a ruperii contactului cu natura);
• social (schimbari in calitatea si cantitatea hranei, in economie si in conditiile dezvoltarii sociale, in numarul si structura grupurilor generate de stari conflictuale).

Efectele actiunii poluantilor asupra mediului sunt atat directe cat si indirecte.

Efectele directe se-manifesta prin cresterea valorilor unor marimi preexistente in mediu sau prin introducerea unor marimi .noi. In categoria aceasta intra, de exemplu, cresterea concentratiei de bioxid de carbon din atmosfera prin arderea combustibililor fosili, respectiv compusi chimici de sinteza, produse de fisiune.

Efectele indirecte se manifesta prin deseuri secundare aparute prin modificari declansate de deseuri primare sau defecte directe. Se pot aminti: aparitia ozonului troposferic, cresterea intensitatii spectrului UV al radiatiei solare ca urmare a micsorarii stratului de ozon stratosferic,cresterea bioxidului de carbon, ploile acide.

Din punct de vedere economico-social, relatia pozitiva, 'RN-RA-factori de mediu' este sustinuta de aptitudinea utilitara a RN-RA. In acest context, este necesar a lua in considerare in primul rand caracteristicile ecologico-economice ale produsului care fac referire la proprietatile de intrebuintare (ca posibilitati de evaluare a valorilor de intrebuintare), la utilitate, la proprietatile de degradare si la depozitarea critica a poluantilor.

Trebuie avut in vedere ca alaturi de intrebuintare apar si degradari (proprietati degradante), astfel incat proprietatile de intrebuintare si cele degradante trebuie luate impreuna la stabilirea valorii globale a unui produs, in functie de proprietatile degradante, apare utilitatea ecologica, proprietate ce nu poate fi reglata exclusiv de piata, motiv pentru care in acest caz devin necesare interventii de sprijinire (subventionare).

Ca parametru primordial al reglarii pozitive a impactului de mediu, aptitudinea utilitara actioneaza la randul ei prin alti parametri de management de mediu, schematizati in figura 2.1 si caracterizati in continuare.

Desi exista mai multe variabile posibile de interpretare a relatiei 'poluant-mediu" totusi este luata in considerare tot mai des compa­tibilitatea mediului ca functie-scop prin care se stabileste cat de predispus este mediul la atacuri (influente) din partea emisiilor poluante.

Optimizarea functiei 'compatibilitatea mediului'' se bazeaza in primul rand pe analiza caracteristicilor ecologico-economice ale produsului rezultat, pe sistemul de calitate a mediului si pe modelul de senzitivitate.

Modelul de senzitivitate (impresionabilitate) stabileste valori sau operatii care duc la optimizarea conditiilor de mediu si la depistarea variantelor corecte in privinta compatibilitatii.

Sunt utilizate doua ranguri de compatibilitate: gradul dominanta pentru poluant si gradul de dominat pentru factorul de mediu. Dupa stabilirea factorului de mediu asupra caruia agentul poluant are impactul cel mai mare, urmeaza caracterizarea gradului de dominanta cu ajutorul testului de compatibilitate.

Figura 2.1. Schematizarea modului de actiune a elementelor si parametrilor impactului de mediu

Suportabilitatea sau capacitatea de suport denota potentialul dinamic al mediului de a disponibiliza, in conditii de echilibru, resursele necesare consumului pentru un numar bine definit de indivizi ai unei populatii, precum si de absolvire a impactelor pozitive si eliminare a celor negative generate de acesta.

Se deduce ca stabilirea capacitatii de suport trebuie sa se realizeze printr-un procedeu iterativ in care variabilele sa fie reprezentate de politica de conservare a mediului si de necesitati, avand ca obiectiv optimizarea cuplarii mediului la activitatea economico-sociala.

Studierea acestei corelatii conduce la formularea urmatoarelor trei conditii pentru utilizarea optima a resurselor de mediu si rezultatelor industriale:

• maximizarea nivelului de punere in valoare a utilitatilor mediului;
• minimizarea impactului negativ;
• maximizarea impactului pozitiv.

Oportunitatea utilizarii unei resurse naturale sau a programarii un rezultat (efect) se apreciaza prin costul de oportunitate care evidentiaza faptul ca alocarea unei resurse pentru o anumita activitate elimina alte oportunitati.

Impactul de mediu trebuie analizat tinand seama de urmatorii factori:

• costul utilizarii resurselor naturale cu efect asupra valorii economice asupra bunurilor rezultate din proces;

• modificarea capacitatii de autoreglare a mediului;
• modificarea bunastarii umane.

Impactul de mediu poate fi determinat de:

• forma de materializare a proiectului;
• exploatarea resurselor naturale;
• utilizarea ecologica a efectelor (rezultatelor) industriale;
• existenta emisiilor poluante.

Impactul de mediu poate fi clasificat in functie de anumite criterii. astfel:

dupa modul de manifestare:

- impact direct;

- impact indirect;

- impact cumulativ;i

- impact sinergie (ploi acide, eutrofizare);

dupa durata:

- impact permanent;

- impact temporar (pe termen scurt, mediu, lung);

dupa natura efectului:

- impact pozitiv;

- impact negativ;

dupa sfera de cuprindere si importanta:

- impact rezidual (rezultat in urma aplicarii masurilor de protectie);

- impact principal;

- impact secundar;

- impact global.

Activitatea de evaluare a impactului de mediu poate fi realizata sub urmatoarele aspecte :

metodologic - identificarea, prognozarea, normalizarea, evaluarea si comunicarea impactului asociat proiectului unei actiuni;.

procedural - efectuarea unei analize pentru aprecierea preliminara a impactelor unei actiuni in faza de proiect si pentru reducerea sau evitare lor;

juridico-administrativ formularea pe baza actelor normative a unei decizii prin care se consemneaza aprobarea, modificarea sau respingerea proiectului unei actiuni.

Caracteristicile evaluarii impactului asupra mediului sunt urmatoarele:

• exprima o abordare multidimensionala;
• reprezinta rezultatul unor actiuni multi- si interdisciplinare;
• se subordoneaza in totalitate principiului prevenirii poluarii;
• favorizeaza tranzitia la modelul dezvoltarii durabile;
• se adreseaza societatii civile intr - o forma eficienta.

Evaluarea impactului asupra mediului, prin compararea ansamblului efectelor pozitive cu cele negative, ofera posibilitatea de a utiliza metode decizionale in managementul mediului, ca de exemplu:

• analiza cost-beneficiu (sau cost-avantaj);
• analiza cost-eficacitate;
• analiza multicriteriala;
• analiza riscuri-avantaje;
• analiza decizionala.

Evaluarea impactului de mediu are o eficienta sporita atunci cand beneficiarii:

• manifesta preocupare in activitatea lor pentru problem investigata;
• au o viziune de ansamblu;
• manifesta interes pentru informarea provenind din divers domenii, pe care le vor valorifica prin actiuni concrete.

Evaluarea impactului de mediu este axata pe doua sarcini majore:

studiul impactului de mediu;

evaluarea propriu-zisa si comunicarea impactului de mediu.