QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate filozofie

Jean









Un an mai tarziu a fost pusa in scena si a doua piesa, “No exit”.
Alte piese:
-The Respectful Prostitute (1946)
-Dirty Hands (1948)
-The Devil and the Good Lord (1951)
-The Condemned of Altona (1959)
Pe langa aceste piese, munca lui include si lucrari filozofice si nuvele. Printre premiile lui:
Premiile New York Drama Critics Circle (1947)
- Premiul Grand Novel (1950)
- Premiul Omegna (1960)
Premiul Nobel pentru literatura (1964)
A murit in Paris la data de 15 aprile 1980








Autor:
Jean-Paul SARTRE
Opera:
Cuvintele
Editura:
Editura pentru Literatura Universala
Colectia:
Meridiane
An:
1965 Bucuresti
Tradusa de:
T. Dumitru
“Mi-am inceput viata asa cum fara indoiala mi-o voi sfarsi in mijlocul cartilor” – Confesiune si profesiune de credinta deopotriva .“Cuvintele” sunt opera in care Sartre renuntand la deghizarea orcarui persoanj, recurge la marturisirea directa, autobiografica

Opera literara a lui Jean–Paul Sartre se indreapta inevitabil, inca de la inceputurile ei, spre autobiografie. Experienta singulara a individului prin ceea ce produce ea irepetabil si unic, prin lumina particulara, pe care o revarsa asupra lumii, este elementul constitutiv al acestei opere, organizate dupa principiile unei filozofii cu dispozitii predominante pentru subiectivitate si pentru aventura individuala a existentei umane. In mod firesc evolutia unei asemenea opere tinde sa se implineasca printr-o depozitie proprie, scriitorul urmarind sa arunce in balanta, ca pe un argument hotarator, chiar viata lui, dar numai in momentul in care aceasta viata se va fi incarcat suficient de semnificatii pentru a furniza o marturie complexa si reprezentativa.
Simone de Beauvior, incepandu-si ciclul de memorii, marturisea ca toata activitatea anterioara ii apare ca o lunga introducere, care ii da in sfarsit dreptul sa istoriseasca si povestea ei sa ofere intr-o interpretare proprie, melodia pe care fiecare dintre noi o canta altfel, a timpului.
Cuplul literar cu o experienta de viata comuna, pettrecuta sub raza unei conceptii de viata asemanatoare si receptata totusi pe calea unei sensibilitati diferite, Jean–Paul Sartre si Simone de Beauvior au ajuns astfel, cu un decalaj neinsemnat, in faza rememorarilor.
Preocuparea permanenta, izvorata din spiritul protestatar, dar insuficient diferentiat al filozofiei existentialiste de a surprinde granita dintre inautenticitate care greveaza comportarea individului - uneori intr-o complicitate intima atat de perfecta incat inconstient practicata - si reactiile unei miscari sufletesti autentice; neidentificabile in modele sociale, voluntar sau involuntar imitate, scriitorul si-o aplica de asta data sie insusi. Copilul de odinioara este supus unui rece examen critic asa cum au fost mai inainte eroii sartrieni, cu care de altminteri seamana. Raceala analizei ca si asemanarea baietasului Jean–Paul cu eroii trecuti prin furcile caudine ale filozofiei existentialiste au trezit o oarecare suspiciune. Cativa critici francezi, invinuindu-l de literaturizare, deci de inautenticitatea in reconstruirea copilariei sale i-au reprosat lui Sartre asprimea aratata acestui baietas care a fost el insusi, intrigati fiind mai ales de absenta duiosiei, a ironiei simpatetice, a privirilor pline de regret care se intorc de obicei spre aceasta perioada a vietii ca spre un paradis pierdut. In prefata traducerii sovietice scriitorul raspundea acestei obiectii: “Oamenilor le place cand amintirile sunt patrunse de indulgenta fata de sine insusi cand autorul induiosindu-se, il induioseaza si pe cititor. Nu sunt nici aspru nici duios, nu invinuiesc copilul, ci epoca si conditiile care l-au format. Esential este faptul ca urasc mitul copilariei elaborat de cei varstnici. As dori ca aceasta carte sa fie socotita ceea ce este si in ultima instanta: o incercare de spulberare a mitului.”
Micul Jean–Paul este de timpuriu impins spre lumea inautenticitatii, spre o existenta trucata care are in vedere scopuri exterioare, se situeaza in dependenta unor prejudecati burgheze bine inradacinate cu privire la ordinea perfecta a lumii, la ipocrizia conventionala a unei vieti de familie onorabile si unitare, la exceptionala lui faptura de copil minune. Prima reactie a copilului este o reactie de imitare, de reconstituire a lumii adultilor in interiorul universului infantil, ceea ce produce un efect comic si, uneori, o inselatoare precocitate, care face incantarea familiei.
Sensibil la succesul obtinut, copilul adopta poncife care ii asigura atentia plina de mirare a obisnuitului sau public, devine un mic cabotin care-si regizeaza efectele cu atat mai zelos cu cat simte in jur o incurajatoare simpatie, o atmosfera favorabila unei comedii generale de familie. El joaca in mod constient jocul de a fi cuminte, jocul de a fi generos cu cei saraci sau inferiori. In relatiile cu inferiorii, a invatat sa adopte generozitatea ipocrita a egalitatii.
Cand paraseste epoca in care se petrece actiunea – ceea ce se intampla destul de des, aceasta autobiografie fiind un autoportret in constituire – scriitorul o face mai ales pentru a sugera istoria sensibilitatii sale. “Am inteles mai tarziu – spunea el - ca putem cunoaste totul in legatura cu sentimentele noastre, in afara de forta adica de sinceritatea lor. Actele, ele insele, nu vor sluji drept etalon decat in cazul cand s-a dovedit ca nu sunt simple gesturi, ceea ce nu este intodeauna usor.” Aceasta observatie spune multe despre precautia cu care scriitorul a intampinat la maturitate efuziunile oamenilor si chiar faptele care nu s-au dovedit inca a nu fi simple gesturi.
In mod cu totul firesc, cartea imbina povestea unei copilarii cu reflectiile scriitorului asupra neintreruptei calatorii care este istoria lui insusi si ale carei inceputuri le descrie si le inscrie pe orbita personalitatii sale. Aici in “Les Motes” aflam sursa principalelor coordonate din viata si opera scriitorului, evolutia unui proces de mistificare a constiintei si eroismului autodemistificarii, confuzia tipica pe care o comite intelectul contopind viata si universul livresc, realitatea si arta, faptele si cuvintele, intr-o halucinanta si superba imagine in care adevarul se imbratiseaza cu iluzia; aici aflam sursa atitudinii intelectualiste a lui Sartre fata de lume si societate, tentatia pe care gandirea sa teoretica o suporta necontenit, de a acorda constiintei rolul activ si transformator al vietii, aici in contactul special pe care acest copil il ia cu realitatea descoperim cum s-a nascut in opera sa ceea ce Marx numea “critica filozofica” a lumii, spre deosebire de critica revolutionara.
Contactul initial cu lumea, care a fost un contact livresc, s-a constituit intr-un impuls primordial greu de contracarat, desi permanent resimtit de Sartre insusi ca nesatifacator. Foamea de concret a eroilor sai, nostalgia dupa fapta, dorinta de a umple “vidul inimii mele”, “absenta superba” a sufletului s-a nascut ca o reactie impotriva presiunii universurilor imaginare, care au impins pe un plan secundar in inchipuirea exaltata a copilului, lumea reala si mirosul tare de sudoare al actiunii.


loading...




{ Politica de confidentialitate } Descarca referat




E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:





loading...



Cauta referat