Obligatia fiscala

OBLIGATIA FISCALA

Continutul fundamental raportului juridic bugetar il constituie obligatia stabilita unilateral de catre stat in sarcina persoanelor fizice si juridice denumite contribuabili, de a plati o anumita suma de bani, la termenul stabilit, in cadrul bugetului de stat¹.

Suma de bani pe care contribuabilul este obligat sa o plateasca  reprezinta un venit la bugetul de stat si este o obligatie juridica pentru ca defineste continutul unui raport juridic ce ia nastere intre stat si persoanele determinate de lege (contribuabili). Acest raport juridic izvoraste din lege, avand un caracter imperativ, executarea sa in caz de nevoie fiind asigurata prin forta de constrangere a statului.

Legislatia fiscala romana nu defineste expres notiunea de obligatie fiscala, formularea unor astfel de concepte revenind doctrinei fiscale. Conceptele formulate de doctrina fiscala romana sunt luate in consideratie in legile fiscale si pentru instituirea fiecarui impozit sau taxa, legea se refera expres la cateva elemente: subiectul impozabil, obiectul sau baza impozabila, cotele de impunere, etc.

Obligatia baneasca stabilita in sarcina contribuabililor sau platitorilor este o obligatie bugetara intrucat apare in cadrul relatiilor de constituire a fondurilor banesti necesare finantarii obiectivelor si actiunilor menite sa duca la dezvoltarea generala a societatii.

La obligatia fiscala se intalneste numai prestatia pozitiva "de a face" care consta in indatorirea contribuabililor de a plati o suma de bani in contul bugetului de stat, in cuantumul si la termenele prevazute de lege².

Obligatia fiscala se caracterizeaza prin anumite trasaturi menite sa-i imprime un continut aparte fata de alte tipuri de obligatii, si anume:

a)Este o obligatie legala deoarece izvoraste exclusiv din actele normative de instituire a veniturilor publice.

b)Este o obligatie juridica, aceasta definind continutul unui raport juridic de venituri publice.

c)Obiectul obligatiei consta intotdeauna intr-o suma de bani, aceasta fiind in prezent unica forma in care se percep veniturile bugetare.

d)Este constatata in forma scrisa, prin titlu de creanta bugetara care o individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil in raport de veniturile obtinute si bunurile dobandite.

Astfel, prin reglementarea legala a tuturor categoriilor de venituri bugetare, se instituie in sarcina contribuabililor o obligatie cu caracter general, individualizata din punct de vedere al intinderii sale prin cate juridice cu caracter explicit sau implicit de titlu de creanta fiscala.

Conditiile de stabilire si executare a obligatiei fiscale sunt reglementate in mod diferit pentru fiecare categorie de venituri publice, datorita particularitatilor pe care le prezinta aceste venituri, de faptul ca ele sunt folosite si ca parghii pentru stimularea, sau dimpotriva impiedicarea dezvoltarii unor mecanisme economice.

Modificarea obligatiei fiscale are la baza atat cauze obiective care izvorasc din situatiile juridice nereglementate prin lege si aparute dupa intocmirea titlurilor de creanta fiscala, cat si cauze subiective generate de mutatiile privind elementele luate in calcul la asezarea veniturilor, indeosebi cresterea sau diminuarea bazei de calcul.

Stingerea obligatiei fiscale se recoreleaza prin modalitati comune si altor obligatii juridice, cum ar fi plata, executarea silita sau prescriptia, fiind reglementate insa si o serie de modalitati specifice, cum ar fi compensarea, scaderea debitelor sau anularea.

Un element important ce caracterizeaza obligatia fiscala il reprezinta si premisele ce dau nastere acesteia. Aceste premise, imprejurari de fapt, constau in realizarea unui venit, cu alte cuvinte in marirea patrimoniului unui contribuabil sau in detinerea unui bun. In acest ultim caz, obligatia fiscala apare ca o obligatie  "propter rem".

Premisele vor fi diferite in functie de fiecare categorie de venituri bugetare, iar ele vor marca din punct de vedere juridic nasterea obligatiei fiscale in sarcina unui anumit contribuabil.