Investitiile in modele de crestere economica

Investitiile in modele de crestere economica

Previzionarile privind cresterea economica si dezvoltarea au in vedere fundamentarea deciziilor in domeniul politicii economice si a guvernarii, concretizate in strategii si tactici de orientare a activitatii agentilor economici in decursul unei anumite perioade de timp.

1. Modelul lui John Keynes - modelul de crestere al multiplicatorului.

In teoria sa Keynes pune accentul pe actiunea legilor psihologice cum ar fi legea inclinatiei spre consum, legea imboldului spre investitii si legea inclinatiei spre valori lichide.

In lucrarea sa "Teoria generala a folosirii mainii de lucru, dobanzilor si banilor", Keynes sustine ca, de regula, odata cu cresterea sau reducerea venitului oamenii inclina sa-si mareasca sau sa-si reduca consumul, dar intr-o proportie mai mica.

Rezulta ca la o anumita marime a consumului determinat de inclinatia colectivitatii spre consum, nivelul de echilibru va depinde de investitiile care sunt determinate de imboldul la investitii, care la randul lor depind de eficienta capitalului.

In modelul lui Keynes, venitul este privit din punct de vedere al cheltuielilor pentru consum si pentru investitii.

Y = C + I Y = venituri

S = Y - C C = cheltuieli pentru consum

S = I I = cheltuieli pentru investitii

S = economii

In modelul lui, Keynes introduce raportul dintre variatia veniturilor si a investitiilor pe care le-a notat cu "m" (multiplicatorul investitiilor).

M =

Acest indicator "m" exprima care este sporul de venit necesar pentru a asigura cresterea investitiilor cu o unitate.

Din relatia multiplicatorului = m, care arata ca atunci cand are loc o crestere a investitiilor si venitul va creste de "m" ori.

Multiplicatorul este foarte important in previzionarea cresterii economice deoarece arata de cate ori creste venitul societatii la o anumita crestere a investitiilor.

2. Modelul lui Roy Harrod

In cadrul modelului s-a pornit de la ipoteza ca intre capitalul in functiune si veniturile realizate in conditiile unui progres tehnic neutru si a unei rate a dobanzii neschimbate exista un raport constant.

Prin acest model se demonstreaza ca sporul de capital din anul curent va duce la cresterea venitului in anul urmator, care la randul sau va asigura un nou spor de capital.

Acest model presupune introducrerea coeficientului capitalului:

Kn = capital in functiune Vn = venitul realizat b = coeficient capital

b =

Odata stabilit coeficientul capital se poate determina valoarea de investitii necesara pentru obtinerea unui anumit venit.

K_n = bV_n

K_n+1 = bV_n+1

In cazul acestui model investitiile se refera la abaterea capitalului in functiune.

I = K_n ;    K = K_n+1 - K_n 

Acest model poate fi utilizat in conditiile unei economii stabile cand nu exista inflatie, somaj, crize economice si dezvoltari instabile.

3. Modelul lui Clark

Acest model are in vedere investitiile si veniturile deja realizate, ele aflandu-se in relatia:

a = a = acceleratorul

I_n = a (V_n - V_n-1)

Acceleratorul in acest caz exprima valoarea investitiilor disponibile ca urmare a cresterii veniturilor cu o unitate.

Acest model este lipsit de valoare practica, nu poate fi aplicat deoarece investitiile realizate in anul "n", nu pot fi puse in functiune decat partial in acelasi an si cu atat mai mult nu-si realizeaza efectele in acelasi interval de timp.

4. Modelul lui Domar

Domar introduce notiunea de productivitate a investitiilor.

In acest model venitul este inlocuit cu nivelul capabilitatilor de productie realizate.

Daca folosim productia in locul capacitatii de productie, productivitatea investitiilor se poate exprima:

σ = Q = variatia productiei

I = investitia

Productivitatea investitiilor este inversul coeficientului capital introdus de Roy Harrod.

σ =

Cele doua modele au fost formulate in acelasi timp si desi sunt asemanatoare ca si continut al coeficientilor cele doua persoane au lucrat independent.

In literatura de specialitate cele doua modele sunt cunoscute sub denumirea de Harrod - Domar.

. Modelul lui Robert Solov

Solov porneste in modelul propus de la relatia:

c =  c = reprezinta rata de crestere a populatiei ocupate

= ponderea fondului de investitii in produsul national net

b = coeficientul capital

In conceptia lui Solov echilibrul economic se realizeaza daca exista o egalitate intre ritmul de crestere a populatiei ocupate si ritmul de crestere a capitalului.

In cazul in care ritmul de crestere a capitalului este inferior ritmului de crestere a populatiei ocupate:

c < 

cu atat c este mai mic dintre raportul , ceea ce are consecinta folosirea ineficienta a fortei de munca.

FA = fond de amortizare

b = PNN = produs national net

CF = capital fix.

c = =

c =  =

In practica se intalnesc doua situatii:

Cand ritmul de crestere a populatiei ocupate este superior ritmului de crestere a capitalului fix

c > >

In aceasta situatie avem de-a face cu o utilizare necorespunzatoare a fortei de munca.

Cresterea numarului salariatilor este inferioara cresterii capitalului fix

c < <

In aceasta situatie avem o supradotare cu utilaje.

Putem concluziona ca pentru a avea o dezvoltare echilibrata a economiei se impune respectarea conditiei:

c =  .