QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Faptele (actele) de comert





FAPTELE (ACTELE) DE COMERT

1. Raportul juridic de drept comercial

Relatiile comerciale ce iau nastere in desfasurarea activitatilor comerciale, sunt raporturi juridice reglementate de un sistem de norme aplicabil atat activitatilor profesionale a comerciantilor, cat si faptelor de comert. Prin savarsirea uneia sau mai multor fapte de comert se nasc raporturi juridice care sunt reglementate de legile comerciale

        Astfel putem defini raportul juridic comercial, ca fiind acea relatie sociala din cadrul activitatii de comert reglementata de o norma de drept comercial caracterizata prin drepturi si obligatii ce pot fi realizate la nevoie, prin forta coercitiva a statului. La baza acestui raport sta acordul de vointa al partilor ce se afla pe pozitie de egalitate juridica.

  Premizele raportului juridic sunt:

existenta unor fapte de comert (imprejurari) care sa produca efecte juridice existenta unor norme juridice de drept comercial care sa reglementeze relatiile sociale respective;  existenta unor participanti la aceste relatii. 

Elementele ce alcatuiesc raportul juridic de drept comercial sunt:

Partile : persoanele fizice (comerciantii) si persoanele juridice (societatile

    comerciale, regiile autonome si organizatiile cooperatiste) intre care se stabileste     raportul juridic comercial.

Continutul; este alcatuit din drepturile si obligatiile pe care le au partile in

     activitatea de comert.

Obiectul ; il constituie actiunile si inactiunile la care au dreptul partile, ori pe      care acestea trebuie sa le respecte.

 Faptele de comert ;

Definirea faptelor de comert, operatiilor si actelor  de comert

          Operatiunile de comert pot fi atat „fapte de comert” cat si „acte de comert”. Legiuitorul roman a voit sa supuna legilor comerciale nu numai raporturile rezultate din actele juridice (manifestarile de vointa savarsite in scopul de a produce efecte juridice), ci si raporturile izvorate din faptele juridice.

Deci, potrivit Codului comercial intra sub incidenta legilor comerciale nu numai contractele comerciale, ci si faptele licite (imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata) si faptele ilicite savarsite de comercianti in legatura cu activitatea lor comerciala.

             Pentru a arata care sunt operatiunile juridice de comert, legiuitorul foloseste in art.3. Cod comercial, termenul „fapte de comert”. Astfel in acest art. legiuitorul arata categoriile de „fapte” considerate „de comert”, fapte obiective de comert, iar in art.4 Cod comercial face referire la faptele subiective de comert. Astfel se poate da o definitie a actelor si faptelor de comert.

Definitie

          Actele de comert sau faptele de comert sunt actele juridice, faptele juridice si operatiunile economice prin care se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari ori prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor, cu scopul de a obtine profit.

Stim ca faptele juridice sunt evenimente si actiuni savarsite fara intentia de a produce efecte juridice. Dar acestea se produc in puterea legii si astfel ele dau nastere, modifica sau sting raporturile juridice. Actul juridic, este manifestarea de vointa a unei sau mai multor persoane, facuta cu intentia de a da nastere, modifica sau stinge un raport juridic.

In urma acestor precizari se poate da o definitie a faptului de comert ca fiind orice activitate ce da nastere la raporturi juridice guvernate de legea comerciala si se intemeiaza pe ideea de schimb de marfuri si valori, fiind calificata ca o activitate de intermediere in operatiunile de schimb.

Clasificarea faptelor de comert

Faptele de comert au fost clasificate in doua categorii:

fapte de comert obiective – sunt determinate si produc efecte in temeiul legii indiferent de calitatea persoanei(comerciant sau nu) care le savarseste.

fapte de comert subiective – cele ce dobandesc caracter comercial, datorita faptului ca au fost savarsite de o persoana cu calitate de comerciant.

In categoria faptelor de comert au fost incluse si faptele juridice accesorii(deoarece au legatura cu actele si operatiile calificate de lege ca fapte de comert). Din categoria acestor acte fac parte actele auxiliare de comert care faciliteaza aducerea si procurarea marfurilor pe piata: (ex. operatii referitoare la navigatia pe apa sau acele operatii de mijlocire a tranzactiilor comerciale).

            Codul comercial reglementeaza faptele de comert in trei categorii:

fapte de comert obiective

fapte de comert subiective

fapte de comert unilaterale sau mixte.

                           3.    Fapte de comert subiective

           Aceste fapte de comert sunt reglementate de legiuitor in  art. 4 C. comercial care dispune: “Se socotesc, afara de acestea (adica cele prevazute in art. 3), ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul”.

Prin urmare, pe langa faptele de comert obiective, a caror comercialitate este independenta de calitatea persoanei care le savarseste, Codul comercial reglementeaza si faptele de comert subiective care dobandesc caracter comercial din calitatea de comerciant a persoanei care le savarseste. Legiuitorul a creat astfel prezumtia legala ca toate actele savarsite de comerciant sunt de natura comerciala. Aceasta prezumtie inceteaza in doua cazuri:

daca actul este de natura civila: casatoria, adoptia ( aceste acte raman civile chiar daca nu sunt facute de un comerciant) daca, contrariul nu rezulta din act( acte expres civile acte in care se stipuleaza in mod expres cauza civila )

Potrivit dispozitiei legale cf. art. 5. „ nu se poate considera ca fapt de comert cumpararea de producte sau de marfuri ce se pot face pentru uzul sau consumatiunea cumparatorului ori a familiei sale”.

- nu sunt fapte de comert acele acte juridice care aparent „ sunt de comert”, dar vizeaza satisfacerea intereselor cumparatorului ori familiei sale

   - nu sunt fapte de comert activitatile agricole sub diferite forme :    culturi vanzarea produselor cultivate chiar de producator

Aceste activitati sunt considerate fapte civile, dar pentru a fi comerciale trebuie sa contina o interpunere, intermediere in schimb, insa acest lucru este posibil numai daca proprietarul sau cultivatorul terenului incredinteaza marfa unui comerciant care urmeaza sa vanda produsele la „piata”

                                             4.  Faptele de comert obiective

Faptele de comert obiective sunt actele juridice sau operatiunile prevazute  de art.3 Cod comercial. Ele sunt denumite obiective deoarece legiuitorul le-a considerat comerciale datorita naturii lor si pentru motive de ordine publica. Ele sunt determinate si produc efecte in temeiul legii indiferent de calitatea persoanei(comerciant sau nu) care le savarseste.

         Orice persoana este libera sa savarseasca ori sa nu savarseasca asemenea acte sau operatiuni. In aceasta situatie, persoana in cauza intra sub incidenta legilor comerciale. Elementul comun ale celor 20 de fapte de comert prevazut in art. 3 Cod comercial,este intermedierea (interpunerea in schimb) si caracterul supletiv.  Faptele de comert obiective,  pot fi impartite in trei mari grupe:



operatiuni de intermediere in schimb asupra marfurilor si titlurilor de credit, care se pot numi fapte(acte) obiective constitutive de comert;

acte de intermediere in operatiuni de schimb purtand asupra muncii organizate (intreprinderile); fapte de comert conexe(accesorii).

1. Operatiunile de intermediere in schimb sau circulatie

Aceste operatiuni corespund notiunii economice de comert, in sensul de activitate de vanzare – cumparare a marfurilor pentru a ajunge de la producator la consumator. Din aceasta categorie fac parte: 

Cumpararea si vanzarea comerciala

Din punct de vedere structural, vanzarea-cumpararea comerciala este asemanatoare vanzarii–cumpararii civile.  Se poate vorbi de un contract in temeiul caruia o parte (vanzatorul) se obliga sa transmita celeilalte parti (cumparatorul) proprietatea unui lucru, in schimbul unui pret (art. 1294 C. civ.). Deosebirea dintre  vanzarea-cumpararea comerciala de cea civila este functia economica a contractului si anume interpunerea in schimbul bunurilor. Cand contractul indeplineste aceasta functie, vanzarea-cumpararea este o fapta de comert si deci supusa legilor comerciale.

            Trasatura caracteristica a cumpararii si vanzarii comerciale o constituie intentia de revanzare;

          Cumpararea este facuta in scop de revanzare sau inchiriere, iar vanzarea este precedata de o cumparare facuta in scop de revanzare.

Intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa indeplineasca trei conditii:

-     intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa existe la data cumpararii;

-     intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa fie exprimata de cumparator, adica sa fie cunoscuta contractantului;

-     intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa priveasca in principal bunul cumparat.

            Cumpararea si vanzarea comerciala poate avea ca obiect numai bunuri mobile: producte, marfuri, titluri de credit.

          Productele sunt produsele naturale ale pamantului care se obtin prin cultura sau exploatare directa (de exemplu cereale, legume) sau produsele animalelor (de exemplu lana, laptele).

        Marfurile sunt produse ale muncii destinate schimbului (de exemplu autoturismele).

         Titlurile de credit sunt inscrisuri in baza carora titularii lor pot sa exercite drepturile specificate in cuprinsul lor.

Nu sunt fapte de comert cumpararile de producte sau de marfuri care s-ar face pentru uzul sau pentru consumatia cumparatorului ori a familiei sale.

          Deosebirea dintre vanzarea – cumpararea comerciala si vanzarea civila, este functia economica a contractului(interpunerea in schimbul bunurilor). Cand contractul indeplineste aceasta functie, vanzarea – cumpararea este o fapta de comert, fiind guvernata de legile comerciale.

Operatiuni de punere in consignatie a marfurilor sau productelor in scop de vanzare

Contractul de consignatie – o parte (consignant) incredinteaza celeilalte parti(consignator) anumite bunuri mobile spre a le vinde in nume propriu, dar pe seama consignantului. El prezinta un caracter specific si face ca operatia de vanzare-cumparare sa i se suprapuna o operatie de depozit si una de comision.

Contractul de comision – o parte (comisionar) se obliga, din insarcinarea celeilalte parti( comitentul) sa incheie anumite acte juridice, in numele sau dar pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii(comision).

c. Operatiuni pe termen asupra titlurilor de credit. Reportul. Operatiunile de bursa

         Titlurile de credit sunt inscrisuri in baza carora titularii lor pot sa exercite drepturile specificate in cuprinsul lor. Nu sunt fapte de comert cumpararile de producte sau de marfuri care s-ar face pentru uzul sau pentru consumatia cumparatorului ori a familiei sale.

Cumpararea cu plata imediata a pretului, a unor titluri de credit care circula in comert si revanzarea  acestora la un pret si un termen determinate de catre acelasi cumparator, a unor titluri de aceeasi specie.

           Report - act juridic complex ce cuprinde o dubla vanzare : prima vanzare se executa imediat, iar a doua este o vanzare cu termen la un pret determinat. Reportul reprezinta un schimb actual si real de titluri contra bani si un schimb pe termen de bani contra titlurilor de aceeasi specie

              d.  Operatiunile de banca si schimb:

Potrivit art. 3 pct. 11 C. Com. sunt considerate fapte de comert operatiunile de banca si schimb.

                 Operatiunile de banca sunt operatiunile asupra sumelor de bani in numerar, creditelor si titlurilor negociabile. Ele sunt operatiuni de depozit, de efectuare de plati, de acordare de credite, operatiuni asupra titlurilor de credit. Activitatea bancara este realizata de Banca Nationala si societatile comerciale bancare. Aceste operatiuni sunt guvernate de aceleasi principii ca opreatiunile referitoare la circulatia productelor si marfurilor. Bancile indeplinesc urmatoarele functii economice:

functia compensatoare in spatiu – exercitata de banca in calitate de casier al clientului sau;

functia compensatoare in timp – realizata prin implicarea bancilor in circuitul economic, ele finantand producatorii, distribuitorii si consumatorii,

functia de creatie monetara – se realizeaza prin intermediul urmatorilor factori: creditul prin scontul efectelor de comert, creditul de companie si facilitatile de casierie.

functia de creatie economica – manifestata pe plan financiar( prin participarea bancilor la capitalul societatilor comerciale) cat si pe plan tehnic ( prin rolul de consilier financiar al agentilor economici)

       Operatiunile de schimb sunt operatiunile de schimb de moneda sau bilete de banca nationale sau straine, precum si operatiunile referitoare la transmiterea de fonduri prin evitarea transferului de numerar.



 e. Cambiile si ordinele de producte sau marfuri

Codul comercial reglementeaza notiunea de „cambia” ca avand un caracter generic, desemnand un efect de comert sau titlu de credit ( un document ce incorporeaza un drept de creanta). Ca definitie - cambia - este un titlu de credit prin care o persoana (tragator) da dispozitie altei persoane (trasul) sa plateasca o suma de bani la scadenta, unei a treia persoane(beneficiarul) sau la ordinul acesteia.

       Biletul la ordin este un titlu de credit prin care o persoana(emitent) se obliga sa plateasca la scadenta, o suma de bani altei persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia. Spre deosebire de cambia, biletul la ordin, nu contine ordinul de plata adresat altei persoane, ci asumarea propriei obligatii de plata.

       Ordinul de producte

Este tot o cambie, deosebirea fiind intre obligatia pe care o incorporeaza are ca obiect o anumita cantitate de producte sau marfuri. Aceasta categorie de cambie nu a cunoscut o aplicatie practica.

Acte de intermediere in operatiunile de schimb purtand asupra muncii organizate (intreprinderile)

Intreprinderile ca fapte de comert obiective:

              In conceptia Codului Comercial actul de comert este indeplinit printr-o  intreprindere, iar aceasta notiune are un dublu inteles; se refera la activitatea persoanei care si-a organizat o activitate si altul,  apare ca o structura de organizare a unei activitati (un organism economic si social) iar nu ca un subiect de drept.

             Conceptul modern de intreprindere comerciala, subliniaza rolul dublu al acesteia; rolul economic – de exercitare a activitatii comerciale si de remunerare a factorilor de productie si rolul social – de stimulare a interesului fata de munca si promovarea personalului.

              Intreprinderea constituie organizarea autonoma a unei activitati, cu ajutorul factorilor de productie (fortele naturii, capitalul si munca) de catre intreprinzator si pe riscul sau, in scopul producerii de bunuri si servicii, destinate schimbului, in vederea obtinerii unui profit.

Aceasta definitie priveste numai intreprinderile avute in vedere de Codul comercial. Pentru a fi supusa reglementarilor acestui cod, intreprinderea trebuie sa aiba ca obiect operatiunile prevazute de art. 3 C. Com., care sunt considerate fapte de comert.

Din definitia data rezulta urmatoarele caracteristici ale intreprinderii:

                 a)  asocierea  factorilor necesari de productie; capital, munca, natura

                 b)  riscul pe care si-l asuma intreprinzatorul;

                 c) organizatia, ca element de coordonare a muncii cu

valori  patrimoniale.                 

     Clasificarea intreprinderilor

        Intreprinderea individuala   

Forma de intreprindere ce se confunda cu intreprinzatorul sau comerciantul. Prin actele de comert pe care le savarseste, el urmareste obtinerea unui profit, folosind un fond de comert, dar angajand tot patrimoniul sau. Cand intreprinderea se dezvolta, pentru a se adapta conditiilor pietei, ia forma unei intreprinderi societare.

 Astfel intreprinderea nu mai este proprietatea unei singure persoane, ci a doua sau mai multe persoane care pun in comun un capital, cu scopul realizarii unor produse si servicii si pentru a impartii profitul obtinut.

        Intreprinderile mici si mijlocii  sunt clasificate in functie de numarul personalului folosit, capitalul investit si cifra de afaceri. Aceste intreprinderi sunt definite prin O.G. nr. 25/1993 si H:G:nr 805/1994 in raport de numarul de agajati si cifra de afaceri. Intreprinderea mica are un numar de 1-25 angajati si o cifra de afaceri pana la 10 milioane, iar intreprinderile mijlocii au 26-200 angajati si o cifra de afaceri de la 10 milioane lei  la 2 miliarde lei.

         Din punct de vedere al obiectului activitatii lor, intreprinderile pot fi grupate in 2 categorii:

intreprinderi de productie ( sau industriale)

intreprinderi de servicii.

                 Intreprinderile de productie

Intreprinderile de constructii -  considerate fapte de comert , presupune o organizare economica si tehnica a factorilor de  productie (natura, capital, munca) ce are ca scop construirea de edificii publice sau private, cai de comunicatie, canale tuneluri, asanari, desecari, lucrari de amenajare transformare, modernizare a bunurilor imobile. Aceste intreprinderi sunt comerciale chiar si atunci cand apartin statului, comunei, orasului sau judetului, sub forma unor regii autonome, sau societati comerciale. Constituie acte de comert contractele de vanzare – cumparare, de antrepriza incheiate de intreprinzator, contractele incheiate cu proprietarul fondului, furnizorii de capital, de materiale etc.

Intreprinderile de fabrica, manufactura, de editura si de imprimerie – intreprinderile de fabrici si manufactura au ca obiect de activitate transformarea unor bunuri, prelucrarea si obtinerea unor produse industriale sau de manufactura.

            Referitor la fabrici cat si la manufactura, activitatea comerciala este data de organizarea factorilor de productie industriala. Astfel sunt intreprinderi de fabrica sau manufactura toate activitatile ce au ca rezultat producerea de bunuri prin transformarea materiilor prime si materialelor.

Intreprinderile de imprimerie, in viziunea unor autori, apartin intreprinderilor de servicii, pentru ca multiplica originalul unei opere literare sau stiintifice. In doctrina si jurisprudenta s-a decis ca atat imprimeria cat si editura sunt activitati comerciale de productie industriala si nu activitati de prestari servicii.  Editura este un ansamblu de activitati productive efectuate de autori, tehnoredactori si tipografi, avand ca rezultat produsul finit. Publicatia destinata vanzarii. Activitatea editurii se bazeaza pe un contract de editare, fiind un contract consensual, bilateral, cu titlu oneros si sinalagmatic. Autorul unei opere literare, artistice, cedeaza editorului exercitiul temporar si exclusiv sau neexclusiv, al dreptului sau de autor, de a produce si a difuza opera in public (cf. art.39 si 50 din Legea nr. 8/1996), in schimbul unei remuneratii sau onorariu de autor.

              Intreprinderile de prestari servicii

Intreprinderile de furnituri – consta in continuarea prestatiilor : furnizarea de imbracaminte, de alimente, de combustibil etc. Aceste intreprinderi presupune o activitate organizata prin care furnizorul in schimbul unui pret stabilit anticipat, asigura prestarea unor servicii sau predarea unor produse. Au ca obiect de activitate furnizarea unor produse  in baza unui contract (contract de furnitura) sau prestarea unor servicii in baza unui contract de locatie servicii.



In cazul furnizarii de produse intreprinderea de furnituri are obligatia de a transmite dreptul de proprietate al marfurilor livrate, de a le preda, si de a raspunde pentru vicii ca in cazul contractului de vanzare-cumparare.

In cazul furnizarii de servicii, intreprinderea are obligatia de a face, de a  presta servicii cu caracter continuu pe baza unui contract de locatie servicii.

Intreprinderile de spectacole publice – organizeaza munca altora si le interpun intre artist si spectator. In activitatea de spectacole sunt considerate acte de comert:

                   - inchirierea salii de spectacole

                   -contractele de publicitate

                         -contractele cu artistii.

Intreprinderile de comision, - incheie afaceri in nume propriu, dar pe seama comitentului. Activitatea comisionarului trebuie sa aiba infatisarea unei profesiuni cu caracter permanent.

Intreprinderi de agentii si oficii de afaceri – intemeiaza afaceri( contracte de vanzare-cumparare, inchiriere, locatie de servicii) intre comercianti si clienti. Activitatea acestor intreprinderi trebuie sa se concretizeze fie in obtinerea si transmiterea de informatii referitoare la afaceri si partenerii acestora, fie in publicitatea comerciala, procurarea de clienti etc.

Intreprinderile de librarie si obiecte de arta – intermediaza relatiile dintre autor, artist si cumparator. Daca vanzarea se face direct de autor sau artist, actul juridic respectiv nu mai poate fi considerat „fapt de comert”.

 Intreprinderile  de transport de persoane sau lucruri pe apa sau pe uscat  Activitatea acestora se desfasoara pe baza  contractelor de transport, contracte in care intreprinderea de transport (carausul) are calitate de promitent, expeditorul are calitate de stipulant, iar destinatarul este tert-beneficiar.

Intreprinderile de asigurare – in comert intereseaza in special asigurarile facultative. Se pot asigura bunuri, persoane, se poate incheia asigurare pentru raspundere civila, inclusiv pentru insolvabilitatea debitorului. Asigurarea poate avea si caracter obligatoriu. In alte cazuri asigurarea se impune ca o masura de conservare, de pastrare a integritatii bunurilor ce apartin altei persoane. Asigurarile mutuale – asigurare prin care cele mai multe persoane se asociaza in scopul suportarii impreuna a riscurilor. Capitalul social se formeaza din primele de asigurare depuse de asociati.

Faptele de comert conexe(accesorii)

Faptele de comert conexe(accesorii) sunt acte(fapte) juridice sau operatiuni care dobandesc comercialitate datorita stransei legaturi pe care o au cu acte sau operatiuni considerate de lege fapte de comert.

Din categoria faptelor de comert conexe, enumerate in art. 3 Cod comercial, fac parte :

operatiunile de mijlocire in afaceri;

Aceasta operatiune este considerata un fapt(act) obiectiv de comert; ea presupune intermedierea  intre doua persoane, in scopul de a incheia un act juridic ce prezinta interes pentru acestea. Operatiunea este facuta de un intermediar, mijlocitor, care este calificat ca fiind un auxiliar de comert. Intermediarul este considerat un prestator de servicii. Intermedierea este un fapt de comert accesoriu numai daca afacerea la care se refera este comerciala(ex. cumpararea unui bun cu scopul revanzarii lui).

operatiunile cu privire la navigatie

Din categoria acestor operatiuni fac parte urmatoarele:

construirea de vase pentru navigatiune

cumpararea, vanzarea si revanzarea de tot felul de vase pentru navigatiune

incheierea de contracte privind echiparea vaselor, dotarea si aprovizionarea lor.       

depozitele pentru cauza de comert

Sunt fapte de comert conexe sau accesorii ori de cate ori privesc depozitarea unor marfuri care au fost cumparate in scop de revanzare. Faptul principal de comert este  contractul  de vanzare-cumparare iar accesoriu este depozitul care va fi considerat fapt de comert ca si principalul. Contractul de depozit este un contract real, fiind caracterizat prin traditiunea bunului, depozitarul avand obligatia sa pastreze bunul si sa-l restituie deponentului la cerere.

contul curent si cecul

Sunt considerate fapte de comert, daca au o cauza comerciala. Contul curent – contractul in baza caruia partile convin sa faca lichidarea creantelor la un anumit termen prin achitarea soldului de catre debitor. In legislatia comerciala acest contract este fapta de comert  obiectiva daca este legat de o operatiune considerata fapta de comert. Acest contract este util prin faptul ca reprezinta un mod de reglementare a creantelor reciproce si totodata este un instrument de credit comercial.

             Cecul – inscris prin care o persoana (tragator) da ordin unei banci la care are un disponibil(tras) sa plateasca o suma de bani unei persoane(beneficiar) sau la ordinul acesteia.

Contractele de gaj si fidejusiune.

 Sunt fapte de comert datorita caracterului lor accesoriu, ambele contracte sunt civile. Pentru a fi comerciale este necesar ca obligatia principala pe care o garanteaza sa fie o fapta de comert obiectiva. 

Faptele de comert unilaterale sau mixte:

Din ceea ce a fost  prezentat pana acum, rezulta ca faptele de comert pot fi obiective sau subiective. Ele mai pot fi bilaterale ( cand actul are caracterul unei fapte de comert pentru ambele parti implicate in raportul juridic) sau unilaterale ( cand actul are caracterul unei fapte de comert numai pentru una dintre parti iar pentru cealalta actul este de natura civila).

Deoarece in toate aceste cazuri actele juridice sau operatiunile mentionate sunt fapte de comert numai pentru una dintre parti, ele au fost denumite fapte de comert unilaterale sau mixte.

Faptele de comert unilaterale sau mixte sunt guvernate de legea comerciala pentru ambele parti, chiar daca pentru una dintre ele actul juridic are caracter civil (art.56 C. com.). 

Potrivit art. 56 Cod comercial, ;  daca un act este comercial numai pentru una din parti,, toti comerciantii sunt supusi , in ce priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiunile privitoare la persoana chiar a comerciantului, si in cazurile in care legea nu dispune altfel”.

Din aceste prevederi rezulta urmatoarele exceptii ;

nu se aplica legile comerciale cu privire la dobandirea calitatii de comerciant - ( necomerciantii pot incheia acte de comert, fara a dobandi calitate de comerciant).

Nu se aplica legile (dispozitiile) comerciale atunci cand legiuitorul prevede in mod expres acest lucru.  (Ex. art. 42 Codul comercial stabileste prezumtia de solidaritate a debitorului in obligatiile comerciale.) Aceasta prezumtie nu se aplica necomerciantilor- pentru ei faptul juridic nu are caracter comercial.


loading...



{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2018 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:





loading...



Cauta referat