Criza financiara si economia Romaniei

Criza financiara si economia Romaniei

Efectele crizei financiare internationale s-au extins si asupra economiei Romaniei.Totusi, din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost putin afectat intrucat nu a fost expus la active toxice, precum si datorita masurilor prudentiale si administrative adoptate de-a lungul timpului de catre Banca Nationala a Romaniei. Indirect insa, criza financiara internationala si mai ales consecinta ei evidenta - recesiunea din tarile dezvoltate - se extinde asupra economiei romanesti pe mai multe

canale. Pe canalul comercial, incetineste cresterea exporturilor sau chiar le reduce. Pe

canalul financiar, limiteaza accesul la finantare externa, si astfel restrange volumul creditarii, si genereaza dificultati in serviciul datoriei externe private. Pe canalul

cursului de schimb, reducerea finantarilor externe s-a reflectat in deprecierea monedei

nationale. Pe canalul increderii, a avut loc o retragere a investitorilor din tarile est-europene. Aceasta a avut drept efect manifestarea pe piata monetar-valutara a unor momente de panica si atacuri speculative, precum cel din luna octombrie din Romania, care a facut necesara interventia BNR. In sfarsit, pe canalul efectelor de avutie si bilant, are loc deteriorarea activului net al populatiei si al companiilor, ca urmare a ponderii ridicate a creditelor in valuta (corelate cu deprecierea leului) si a scaderii preturilor activelor mobiliare si imobiliare de la valori speculative, nesustenabile(de tip 'bubble").

Propagarea acestor efecte face ca gradul de incertitudine referitor la evolutiile variabilelor economice sa fie extrem de ridicat. Aceasta contribuie, la randul sau, la accentuarea crizei prin efectele negative pe care le are asupra asteptarilor si prin

augmentarea gradului de prudenta la nivelul consumatorilor si al agentilor economici.

In Romania, raspunsul la efectele adverse ale crizei nu poate fi similar celui formulat de unele state europene sau celui din SUA. Exista cateva diferente intre economia romaneasca si aceste economii, care nu permit copierea pur si simplu a pachetelor de masuri dezvoltate acolo. In esenta, este vorba despre faptul ca economia romaneasca are un deficit de cont curent mare, care indica dependenta acesteia de finantarea externa. Avem de ales intre reducerea ordonata a acestui deficit sau in reducerea lui de catre piata in conditiile actuale de tensiune si neincredere, cu consecinte dramatice pentru cursul de schimb si pentru cresterea economica.

Chiar daca derularea procesului de ajustare economica nu poate fi planificata cu precizie, totusi, promovarea unor politici economice coerente si credibile ar putea evita producerea unei ajustari dezordonate (hard landing). Astfel, guvernul ar trebui sa evite o abordare emotionala a crizei sub presiunea sindicatelor si patronatelor, care ar duce la adoptarea unor masuri de stimulare a cererii interne, complicand aducerea deficitului de cont curent la un nivel sustenabil. Numai o concentrare a combinatiei de politici macroeconomice pe procesul de ajustare a dezechilibrului extern (deficitul de cont curent) si a celui intern (deficitul bugetar) poate duce la sustinerea unei aterizari line a economiei si la ameliorarea perceptiei investitorilor straini.

In esenta, este necesara o intarire semnificativa a politicii fiscale si a celei salariale (in sens larg, cuprinzand sporurile si premiile de natura cvasisalariala). In acest sens, bugetul pe 2009, recent aprobat, constituie un prim pas audabil, in special datorita alocarii unor fonduri relative ridicate pentru investitii care au potentialul de a crea 'spilover effects" asupra celorlalte sectoare din economie. Pe masura transpunerii sale in practica, se va crea posibilitatea relaxarii treptate a politicii monetare. Astfel, o combinatie suboptimala existenta in ultimii ani (politici bugetare si salariale laxe, respectiv o politica monetara foarte 'stransa") va putea fi inlocuita cu o combinatie optimala in care toate politicile (bugetara, salariala si monetara) sa aiba un grad similar de restrictivitate si sa indrepte activitatea economica spre munca si productivitate.

In plus fata de aceasta, guvernul mai poate contribui la ameliorarea perceptiei investitorilor straini prin masuri precum imbunatatirea capacitatii de absorbtie a fondurilor europene si inlocuirea astfel, intr-o anumita masura, a finantarii externe private cu finantare externa publica sau prin crearea de noi locuri de munca in domenii insuficient valorificate (infrastructura, turism, agroalimentar), care sa preia, treptat, rolul de motor al cresterii economice. In general, incheierea unor acorduri de finantare cu organisme internationale, incepand cu Comisia Europeana si Banca Europeana de

Investitii, care sa compenseze diminuarea sensibila a intrarilor de capital privat este binevenita.

Daca toti acesti pasi vor fi urmati, exista o inalta probabilitate ca investitorii sa-si amelioreze perceptia privitoare la Romania si sa prefere sa investeasca aici decat in alte tari din zona Europei Centrale sau de Est. Probabilitatea inalta nu echivaleaza insa cu certitudinea: nu poate fi exclus scenariul in care, desi autoritatile romane fac tot ceea ce trebuie, investitorii straini sa nu reactioneze pozitiv si sa trateze Romania nediferentiat fata de vecinii sai. Constientizarea acestei posibilitati nu trebuie sa duca

insa la defetism si la abandonarea masurilor de ajustare atat de necesare.

Un pericol pentru aplicarea acestei strategii coerente de ajustare ordonata a dezechilibrului extern il constituie prognozele din ce in ce mai pesimiste elaborate de diferite institutii privind cresterea economica din Romania in anul 2009 si care merg  pana la a anticipa o crestere negativa. Pericolul consta in aceea ca factorul politic, dand crezare acestor prognoze, ar putea sa trateze problema emotional, adoptand masuri de relaxare fiscala si salariala, care nu ar face decat sa agraveze criza. In ceea ce o priveste, Banca Nationala a Romaniei ramane consecventa in proiectia sa de crestere economica pentru anul 2009, avand urmatoarele argumente:

• ponderea mai redusa a exporturilor in PIB comparativ cu alte state Central si  Est-Europene, care au prognozata totusi o crestere pozitiva in 2009;
• gradul mai scazut de intermediere financiara (credit neguvernamental ca proportie in PIB), care implica, ceteris paribus, o contractie mai mica a economiei datorate canalului financiar;
• flexibilitatea cursului de schimb, care permite ca o parte din socurile exogene sa se disipeze asupra variabilelor nominale (curs de schimb), decat sa afecteze economia reala;

Un alt set de argumente privind mentinerea cresterii economice in teritoriu pozitiv

porneste de la analiza componentelor PIB (consumul, investitiile si exportul net):

• in ceea ce priveste consumul, nu trebuie neglijat stimulentul fiscal injectat in economie in ultimele luni ale anului 2008, echivalent cu aproximativ 3 procente din PIB si care isi va produce efectele in economie in lunile urmatoare;
• tot in privinta consumului, reducerea la un sfert a pretului petrolului fata de vara anului 2008 este echivalenta cu un masiv stimulent pentru consum. A nu se uita ca preturile combustibililor (benzina si motorina) sunt cu 15 la suta mai mici in  prezent decat acum opt-noua luni, in pofida deprecierii semnificative a leului fata de dolar, care a avut loc intre timp;

Chiar daca este evident ca o serie de domenii care pana in 2008 au constituit motoarele cresterii economice (activitatile mobiliare, financiar-bancare, importurile de autoturisme, industria metalurgica, industria chimica, industria constructoare auto) vor cunoaste scaderi in anul 2009, exista totusi domenii (IT, telecomunicatii, industria alimentara si a medicamentelor, servicii publice) care se pot dezvolta si care pot mentine cresterea economica in teritoriu pozitiv. In acelasi timp trebuie tinut cont ca este necesar un efort de refacere a increderii consumatorilor in evolutia economiei, incredere ce a fost redusa substantial, pe fondul unei tratari emotionale a crizei.

In concluzie, sectorul privat a redus deja deficitul sau extern anul trecut, dar el

ramane relativ mare. Estimez ca ajustarea va continua semnificativ si in 2009. In acelasi timp, politica fiscala a fost procicilica si a contribuit la accentuarea

deficitului extern al economiei romanesti. In momentul de fata sunt necesare masuri care sa asigure reducerea ordonata a deficitului de cont curent la niveluri sustenabile, prin diminuarea deficitului bugetar si adaptarea mai buna a mix-ului de politici la magnitudinea deficitelor. Ponderea cheltuielilor publice pentru investitii trebuie crescuta. De asemenea, trebuie mai bine pregatita absorbtia de fonduri europene si adoptarea unor acorduri de finantare cu organisme internationale incepand cu Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana. Sectorul privat trebuie sa restabileasca corelatia dintre salarii si productivitatea muncii care sa-i asigure competitivitatea externa. Aceste politici vor reduce incertitudinea si vor reda increderea in evolutiile viitoare ale economiei.