Creditul ro si functii

CREDITUL RO SI FUNCTII

Creditul poate fi vazut sub 4 aspecte:

Economic;

Juridic;

Monetar;

Contabil.

Un agent economic se poate finanta, prin capacitatea de autofinantare:

Prin apelul la resurse economisite de alti agenti economici sau populatie;

Prin utilizarea mijloacelor de plata puse la dispozitie de banci. Ca atare, oferta de resurse de imprumut este o oferta:

De resurse create prin procesul de economisire;

Oferte de instrumente de plata create de catre banci.

In procesul de economisire si creditare, intervin 3 actori:

UDR (unitati cu deficit de resurse)→ IC (institutiile de creditare)

UER (unitati cu excedent de resurse)→ IC (institutiile de creditare)

La nivel macroeconomic procesul de creditare este definit ca un proces de repartitie a unei parti din PIB in sensul ca se mobilizeaza resursele de pe piata si se repartizeaza direct si indirect unitatiilor cu deficit de resurse pentru atingerea unor obiective economico-sociala.

Chiar daca procesul de creditare este o activitate microeconomica, acest proces are 3 functii la nivel macroeconomic:

a) Functia de repartitie → UER d-au cu imprumut fonduri unitatiilor cu deficit de resurse si care prin activitatea lor dovedesc ca vor si pot sa ramburseze sumele datorate. Prin acest proces de repartitie de concentrare a capitalului financiar;

b) Functia de control → acordarea de catre orice banca se realizeaza pentru finantarea unui anumit obiectiv, iar urmarirea realizarii acestuia face parte din activitati de creditare. Acordarea unui credit se face pe baza unei analize financiare si non-financiare, scopul este identificarea rentabilitatii agentului economic. In acest fel bancile pot stompa initiativele nerentabile din economie;

c) Functia de emisiune monetara → bancile comerciale si centrale, monetizeaza anumite active care prin natura lor nu sunt moneda, sub forma mijloacelor de plata. Acestea devin la randul lor moneda deoarece participa la stingerea obligatiilor, rezultate  din activitati economice.

In activitatea financiara actuala participa mai multe tipuri de institutii clasificate:

a) Institutiile de creditare (IC);

b) Institutiile financiare nebancare (companiile de leasing financiar, societati de asigurare-reasigurare, societati de servicii si investitii financiare (SSIF)).

Aceste 2 categorii de institutii functioneaza fiecare dupa legi separate.

Trasaturile creditului:

In procesul de creditare intervin 2 contrapartide: imprumutatul si imprumutatorul intre care exista un contract juridic cu clauza;

Procesul de creditare implica transformarea scadentelor, adica intermediarii financiari mobilizeaza resurse cu scadente diferite si le plaseaza (in credite), in plasamente care  nu urmaresc acelasi profil al scadentelor;

Intre momentul acordarii unui credit si momentul rambursarii lui integrale si apare un interval de timp intre care se pot manifesta conditii adverse-riscuri;

Procesul de creditare implica moneda al carei cost se numeste dobanda, in activitatea bancara dobanda se prezinta intotdeauna sub forma RPA (rata procentuala anuala), indiferent daca este vorba de dobanda activa sau pasiva;

Rambursarile unui credit se pot realiza sub forma variata, dar in cele mai multe sunt esalonate in timp. Esalonarea in timp a unui credit se exprima sub forma graficul de rambursare-scadentar;

Ca urmare a riscurilor implicate de creditare imprumutatorul poate solicita de la imprumutat garantii.

Riscul in activitati bancare are caracter sistemic si deci periculos, bancile lucreaza cu banii altora.

Finantarea directa-indirecta

Finantarea directa → pune in legatura nemijlocit UER si  UDR. UDR emit titluri (actiuni si obligatii) pe care le cumpara UER (are loc o finantare directa). Aceasta finantare este specifica pietei de capital si reprezinta singura forma luata in considerare de modelele macroeconomice.

Finantarea indirecta → intre UER  si UDR apare intermediarul financiar bancar sau nebancar aceasta forma de finantare nu este parte a niciunui model macroeconomic desi are ponderea cea mai mare in toate economiile.