Crearea fondului monetar international

CREAREA FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL

Inca din timpul celui de-al doilea razboi mondial, au aparut preocupari pe plan international privind reorganizarea relatiilor valutar-financiare internationale. In acest context, in iulie 1944, a avut loc in S.U.A., in localitatea Bretton Woods, Conferinta Monetara si Financiara la care au participat 44 de tari.

Prin acordurile incheiate, Conferinta monetara a prevazut infiintarea a doua organisme: Fondul Monetar International si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare. Rolul principal in cadrul sistemului monetar international este detinut de F.M.I., prevazandu-se ca o tara nu poate deveni membru B.I.R.D. atata timp cat nu este membru F.M.I..

Activitatea oficiala a F.M.I. a inceput la 1 martie 1947. La 15 noiembrie 1947, F.M.I. a obtinut statutul de institutie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite, dupa ce Adunarea Generala a aprobat Acordul incheiat de ECOSOC cu F.M.I. prin consultari si recomandari.

PRINCIPALELE FUNCTII ALE FONDULUI MONETAR INTERNAȚIONAL

1. Supravegherea politicilor financiar-valutare - functia initiala a FMI, care presupune consultari periodice intre tarile membre si specialistii Fondului cu privire la situatia balantei de plati in vederea asigurarii functionarii efective a sistemului monetar international, cat si cu privire la respectarea de catre fiecare membru a obligatiilor ce ii revin, conform principiilor adoptate de FMI, respectiv: obligatia membrilor de a se abtine de la manipularea ratelor de schimb, interventia pe propriile piete de schimb pentru a contracara dezordinea monetara si respectarea interesului celorlalte tari, ale caror monede pot fi afectate.

2. Asistenta financiara - consta in acordarea unei tari a dreptului de a cumpara moneda proprie a altei tari, cu obligatia de a-si rascumpara moneda nationala intr-un anumit interval de timp.

Creditele acordate de FMI sunt pe termen mediu (2 - 5 ani) sau termen lung (4 - 10 ani) si se solicita garantii specifice pentru rambursare. Garantiile constau in obligatia guvernului tarii receptoare de a respecta anumiti indicatori de stabilitate macoreconomica, definiti in cadrul stategiei proprii de relansare economica sau in cooperare cu specialistii Fondului. Indicatorii respectivi vizeaza politica monetara, fiscala, bugetara, politicile structurale prin prisma dezechilibrelor care afecteaza balanta de plati. Accesul la resursele financiare ale FMI depinde atat de conditiile impuse de functionarea Fondului, cat si de adoptarea unor masuri de ajustare care sa asigure solutionarea dezechilibrelor existente.

3. Asistenta tehnica, realizata prin:

- trimiterea gratuita de specialisti in domeniile specifice de expertiza ale FMI;

- pregatirea si formarea functionarilor publici; in acest scop functioneaza in cadrul Fondului doua institutii specializate, cu sediul la Washington si la Viena, care ofera gratuit cursuri de specializare in domenii cum ar fi finantele publice, ajustarea balantei de plati, programe financiare, etc.

- consultanta pe probleme monetare si financiare.

PIAȚA MONDIALA: definiție, caracteristici, tipuri

Piata mondiala exprima totalitatea relatiilor care se stabilesc intre producatorii si consumatorii din tari diferite, intre economiile nationale in procesul schimbului de activitati, care are loc pe plan international prin intermediul tranzactiilor economice, datorita diviziunii internationale a muncii.

Formarea pietei mondiale a inceput in secolul XVI si a devenit atotcuprinzatoare odata cu adancirea diviziunii mondiale a muncii, cu generalizarea productiei de tip capitalist. Piata mondiala reflecta structurile si trasaturile definitorii ale economiei mondiale, avand un caracter obiectiv ce decurge din dezvoltarea si adancirea interdependentelor economice dintre toate natiunile lumii.

Piata mondiala are un caracter complex, datorita diversitatii economiei mondiale, și ca orice piata, se caracterizeaza prin complexitatea obiectului sau: tipurile de tranzactii, volum, potential,capacitate, structura, un mecanism bazat pe actiunea cererii si ofertei sub influenta diversilor factori de influenta: economici,demografici, socio-culturali, geografici, politici, institutionali etc.

Piata mondiala se prezinta ca un sistem diversificat, in cadrul caruia exista microsisteme (piete internationale caracteristice, cum ar fi piata financiara, piata capitalurilor, piata bunurilor etc.), cu trasaturi specifice atat in raport cu obiectul de activitate al fiecarei piete in parte, cat si in functie de pozitia si natura agentilor economici participanti la schimburile internationale.

Piata internationala caracteristica este acea parte a pietei mondiale unde se desfasoara cel mai mare volum de schimburi comerciale cu un anumit produs sau grupa de produse unde se stabileste pretul mondial.

Piata mondiala este astazi dominata din punct de vedere al obiectului sau de comertul international cu produse manufacturate, iar din punct de vedere al participantilor, de societatile transnationale.

CONCEPTUL DE ECONOMIE MONDIALA ȘI TRASATURILE ACESTEIA

Economia mondiala reprezinta acel stadiu al schimbului reciproc de activitati, cand este implicata majoritatea agentilor economici de pe glob.

Trasaturi:

Celulele de baza ale economiei mondiale sunt, inca, economiile nationale care vor continua sa formeze cadrul de miscare a factorilor de productie, al manifestarii agentilor economici, stimuland dezvoltarea lor. Influenta pe care economiile nationale o exercita asupra economiei mondiale este in raport cu nivelul lor de dezvoltare.

-Economia mondiala este expresia unui sistem de interdependente: dezvoltarea economiilor nationale determina adancirea diviziunii mondiale a muncii care, la randul ei, genereaza interrelatiile dintre economiile nationale, interrelatii aflate la baza unor subsisteme mondiale (comercial, valutar, financiar). Intre aceste subsisteme exista, de asemenea, o interdependenta, cu implicatii asupra agentilor economici, asupra economiilor nationale.

-Economiei mondiale ii este proprie concurenta intre agenti economici. Oriunde pe mapamond, concurenta conduce la o "selectie naturala" a agentilor economici, in raport cu forta lor de inovatie tehnologica si manageriala, ceea ce da impuls progresului economic.

-In cadrul economiei mondiale, in diferitele sale zone, se remarca o alternare a fazelor de expansiune si a celor de recesiune. Rezultanta pe termen lung este insa pozitiva, produsul brut mondial inregistrand o crestere. In consecinta, zonele de prosperitate se extind, iar cele de saracie se restrang.

-Economia mondiala este eterogena. Intre diferitele sale zone se mentin decalaje, datorita dezvoltarii inegale.