Rezerva succesorala si cotitatea disponibila.
Mostenitorii rezervatari.
Principiul libertatii de a dispune de
propriile bunuri si limitarea acesteia prin dispozitiile legale referitoare la
rezerva. Din dispozitiile art. 475 si 480 C. civ. rezulta principiul potrivit
caruia proprietarul poate dispune liber de bunurile sale, dar ca aceasta
libertate nu este nelimitata, putand fi ingradita prin dispozitii legale in
anumite cazuri, din anumite ratiuni.Printre dispozitiile legale care limiteaza
dreptul de a dispune de propriile bunuri se enumera si cele referitoare la
rezerva. Codul civil si legislatia adiacenta nu se refera decat indirect la
rezerva, prevazand ca in cazul in care cel despre a carui mostenire este vorba
lasa in viata rude apropiate (descendeti sau parinti) ori sot supravietuitor,
nu poate dispune prin acte juridice cu titlu gratuit intre vii (donatii) sau
mortis causa (legate) decat in limitele unei anumite cote-parti din patrimoniul
sau (art. 841 si 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944). Partea din patrimoniul
succesoral de care de cujus poate dispune neingradit se numeste cotitate
disponibila, iar partea de care, implicit, rezulta ca nu poate dispune si care
revine in temeiul legii rudelor sale cele mai apropiate si sotului
supravietuitor se numeste rezerva. Rezerva si cotitatea disponibila se exprima
ambele prin fractiuni din unitatea care este patrimoniul defunctului . Proportia
cotitate disponibila -; rezerva avuta in vedere este cea care se raporteaza la
patrimoniul dispunatorului de la data deschiderii mostenirii, iar nu de la data
actului de dispozitie. De aceea, nu se poate vorbi pe timpul vietii celui
despre a carui mostenie este vorba de o indisponibilizare sau, cu atat mai
putin, de o inalienabilitate sau insesizabilitate a a cotei parti reprezentand
rezerva . Faptul ca o mostenire are sau nu o parte rezervata se stabileste si
in functie de elemente cu totul straine vointei dispunatorului, cum ar fi, de
pilda, elementul obiectiv ca a lasat succesibili rezervatari. Iar, in plus,
rezervatarii fiind liberi sa renunte la mostenire, pot deveni straini de
mostenire prin vointa lor (art. 696 C. civ.), nefiind luati in calcul la
stabilirea rezervei. Se observa ca legea limiteaza doar dreptul de a dispune
prin liberalitati (acte cu titlu gratuit), iar nu si prin acte cu titlu oneros.
Lucru firesc, caci numai liberalitatile sunt periculoase pentru mostenitori
putand vida patrimoniul succesoral, iar nu si actele cu titlu oneros, care
intotdeauna aduc ceva in schimbul bunului instrainat, prin mecanismul subrogatiei
reale pastrand continutul valoric al patrimoniului celui care le incheie. Regulile
referitoare la rezerva succesorala impun ca o parte a mostenirii -; rezerva -;
sa se defere dupa normele mostenirii legale si doar cealalta parte a mostenirii
-; cotitatea disponibila -; dupa vointa defunctului, conform normelor
mostenirii testamentare . Rezerva protejeaza pe rezervatari nu numai contra
liberalitatilor facute tertilor straini de mostenire, dar si contra celor
facute in favoarea unuia sau altuia dintre acestia peste limitele cotitatii
disponibile, pastrand un anumit echlibru intre ei . Principiul este ca nu se
pot face liberalitati (donatii si legate) in favoarea rudelor sau sotului
supravietuitor decat in limitele in care pot fi facute si tertilor, adica in
limitele cotitatii disponibile . Rezervatarii gratificati pot cumula rezerva si
cotitatea disponibila. In sistemul Codului civil francez, ca si al Codului
civil roman, spre deosebire de sistemele de drept anglo-saxone, care confera
libertate deplina de a dispune mortis caus, se considera ca datoria sociala si
familiala de a transmite rudelor apropiate (si sotului supravietuitor in
dreptul nostru) o parte a bunurilor facand parte din lasamantul succesoral
prevaleaza asupra libertatii de a dispune dupa bunul plac de propriile bunuri. Intinderea
rezervei si, corelativ, a cotitatii disponibile difera in functie de gradul de
rudenie si de numarul rezervatarilor, iar in cazul sotului supravietuitor, de
mostenitorii cu care vine in concurs. Este o parte a succesiunii- Intr-o
celebra formulare care a facut cariera, Casatia franceza a subliniat cu mult
timp in urma ca "art. 913 al Codului Napoleon (art. 841 C. civ. roman -; n.
n.), care determina portiunea de bunuri pe care tatal si mama pot sa le doneze
fie copiilor peste partea lor, fie strainilor, rezulta ca rezerva nu este
altceva decat succesiunea insasi, diminuata cu aceasta parte, daca s-a dispus
de ea (s. n. -; D. C.) ". Cu alte cuvinte, rezerva este partea de succesiune
ramasa dupa deducerea cotitatii disponibile de care, de la caz la caz, cel
despre a carui mostenire este vorba a putut dispune prin liberalitati (donatii
si legate). Ea reprezinta o cota-parte din mostenire (pars hereditatis),
conferind nici mai mult, nici mai putin decat "un drept real in si asupra chiar
a bunurilor succesiunii" . Pentru a putea beneficia de rezerva, succesibilii
trebuie sa vina efectiv la mostenire, intrunind toate conditiile cerute de
lege. Renuntatorii fiind straini de mostenire (art. 696 C. civ.), nu pot
beneficia de rezerva. Partea de mostenire ramasa dupa deducerea liberalitatilor
facute de defunct in limitele cotitatii disponibile se transmite celor in drept
ca mostenire ab intestat, in timp ce cotitatea disponibila se transmite conform
regulilor mostenirii testamentare . Drepturile succesorale ale rezervatarilor
se intemeiaza pe dispozitiile art. 669, 670 C. civ. si art. 1 din Legea nr.
319/1944 -; care reglementeaza mostenirea legala -, iar nu pe dispozitiile art.
841, 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944 -; care reglementeaza "partea
disponibila a bunurilor" . Datorita caracterului de mostenire legala, rezerva
revine celor indreptatiti in deplina proprietate, neputand fi restransa in nici
un fel prin conferirea vreunui drept de uzufruct sau folosinta in favoarea unei
alte persoane ori prin grevarea cu sarcini a rezervatarilor . Dispozitiile
legale referitoare la rezerva se impun in mod imperativ celui despre a carui
mostenire este vorba atat in privinta succesorilor care au acest drept, cat si
in privinta intinderii drepturilor acestora in sensul ca nu pot fi micsorate.
Daca nu poate micsora rezerva, in schimb, nimic nu impiedica pe dispunator sa
micsoreze cotitatea disponibila, cu consecinta cresterii corespunzatoare a
partii cuvenite rezervatarilor cu titlu de mostenire legala . Intelegerile
anterioare deschiderii mostenirii dintre dispunator si rezervatari cu privire
la intinderea rezervei sunt nule ca pacte asupra unei succesiuni viitoare. Dupa
deschiderea succesiunii, rezervatarii pot renunta la rezerva in tot sau in
parte, reglementarea legala fiind in folosul, iar nu contra lor. Caracterul de
ordine publica al dispozitiilor legale referitoare la rezerva nu atrage insa
sanctiunea nulitatii absolute a actului care o incalca, asa cum s-a afirmat ,
ci o sanctiune specifica -; reductiunea in limitele cotitatii disponibile. Principiul
caracterului de ordine publica al rezervei are totusi o anumita suplete, in
sensul ca regula potrivit careia rezerva este datorata in natura (infra nr.399)
poate fi ocolita de dispunator prin alcatuirea loturilor ce revin
mostenitorilor sai, cu respectarea valorica a rezervei, ori chiar prin
conferirea legatarilor beneficiari ai cotitatii disponibile a dreptului de a-si
alege singuri bunurile succesorale pe care le doresc, in limitele acestei
cotitati. Este colectiv- In mod traditional, rezerva este recunoscuta ca fiind
colectiva, iar nu individuala. S-a remarcat in acest sens ca "legiuitorul nu
stabileste rezerva pe cale de atribuire individuala, ci se margineste a arata
masura in care si felul cum se determina cotitatea disponibila lasand ca masa
rezervata sa se defere potrivit regulilor privitoare la mostenirea ab intestat
catre rudele chemate in puterea legii si numai catre cele care accepta
mostenirea" .
Asadar, daca defunctul lasa doi sau mai multi rezervatari, dupa deducerea
cotitatii disponibile stabilita potrivit dispozitiilor art. 841, 843 C. civ. si
art. 2 din Legea nr. 319/1944, partea ramasa, care este rezerva, se atribuie
global rezervatarilor, care o vor imparti intre ei conform regulilor mostenirii
legale. Aceasta caracteristica a rezervei este deosebit de importanta mai ales
in dreptul nostru, care, spre deosebire de Codul Napoleon, l-a ridicat pe sotul
supravietuitor la rangul de mostenitor rezervatar care poate veni la mostenire
in concurs cu alti mostenitori legali rezervatari sau chiar nerezervatari,
influentind direct sistemul de calcul al cotelor de mostenire, dupa cum vom
vedea in cele ce urmeaza. Nesocotindu-se aceasta caracteristica a rezervei, in
dreptul nostru, s-a ajuns la concluzia ca atunci cand la mostenire vine sotul
supravietuitor impreuna cu alti rezervatari pentru stabilirea cotelor de
mostenire cuvenite celor cu vocatie succesorala se va proceda mai intai la
stabilirea rezervei sotului supravietuitor, aceasta se atribuie sotului
supravietuitor, fiind dedusa din intreaga mostenire; raportat la cota-parte
ramasa se calculeaza rezervele celorlalti rezervatari, iar cota parte-rezultata
se atribuie acestora; se insumeaza rezerva atribuita sotului supravietuitor cu
rezerva celorlalti rezervatari, suma scazandu-se din intreg, iar ceea ce
rezulta este cotitatea disponibila a mostenirii. Corect ar fi sa se insumeze
rezervele calculate in raport cu fiecare categorie de rezervatari, sistemul de
referinta, dupa cum vom vedea si dupa cum este logic, trebuind sa fie acelasi,
adica intreaga masa succesorala (nu deducand din intreg rezerva sotului
supravietuitor si calculand rezerva celorlalti mostenitori la restul ramas dupa
scaderea rezervei sotului supravietuitor); suma, care reprezinta rezerva
colectiva, se va scadea din intreg rezultand cotitatea disponibila; rezerva
colectiva se va imparti intre rezervatari (si acet lucru este o consecinta care
decurge direct din caracterul colectiv al acesteia si din faptul ca rezervatarii
culeg ab intestat aceasta parte a mostenirii) conform cotelor de mostenire
legala , iar nu prin atribuirea directa a cotelor reprezentand, pe de o parte,
diferenta dintre intreaga masa succesorala si cotitatea disponibila in raport
cu sotul supravietuitor, iar pe de alta parte diferenta dintre restul ramas
dupa deducerea rezervei sotului supravietuitor si cotitatea disponibila in
raport cu ceilalti rezervatari. Cu alte cuvinte, trebuie sa distingem, pe de o
parte, raporturile dintre fiecare categorie de rezervatari venind la mostenire
si beneficiarii liberalitatilor facute de defunct (donatii si legate), pentru
stabilirea partii rezervate a mostenirii (rezerva globala) si cotitatea
disponibila, iar pe de alta parte, dupa determinarea rezervei globale,
raporturile dintre rezervatarii chemati la mostenire pentru atribuirea acestei
rezerve conform regulilor mostenirii legale, iar nu direct confirm cotelor
avute in vedere la stabilirea rezervei globale; una este stabilirea rezervei
globale si alta este atribuirea acesteia rezervatarilior. Toti autorii sustin
in doctrina romana ca rezerva descendentilor si ascendentilor privilegiati este
comuna , pe cand cea a sotului supravietuior ar fi individuala. Nu se ofera
argumente, dar rationamentul se intemeiaza probabil pe faptul ca sotul
supravietuitor nu poate fi decat unul singur. Afirmatia si rationamentul nu
sunt insa acceptabile, caci atunci cand sotul supravietuitor vine la mostenire
impreuna cu alti rezervatari, rezerva nu poate fi decat globala, incluzand si
rezerva sotului supravietuitor (care, oricum, asa cum am precizat, va primi din
rezerva globala cota legala de mostenire prevazuta la art. 1 din Legea
nr.319/1944, iar nu direct rezerva prevazuta la art. 2 aceeasi din lege). Nu este lipsit de smnificatie faptul ca legea
nu reglementeaza nicaieri care este cota individuala de mostenire care revine
rezervatarilor, ci se refera doar la faptul ca in prezenta rezervatarilor
cotitatea disponibila "nu poate depasi" cutare sau cutare procent din mostenire
(art. 841, 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944), ceea ce inseamna ca
poate fi mai mica decat maximul prevazut de lege, iar in mod corelativ, partea
de mostenire care se defera ab intestat mai mare decat rezerva (conceputa ca
plafon minim, nu fix). Altfel spus, legea, plafonand dreptul de a dispune prin
liberalitati al celui despre a carui mostenire este vorba, nu face altceva
decat sa stabileasca implicit cota-parte din mostenire care este sustrasa
vointei dispunatorului, ramanand guvernata de regulile devolutiunii legale a
mostenirii in favoarea rezervatarilor, dreptul comun in materie succesorala. De
aceea se poate afirma ca "intinderea rezervei considerata in ansamblul sau se
deduce prin simpla sustragere" (este vorba de sustragerea de la regulile mostenirii
testamentare, conform vointei defunctului). Dar ceea ce se sustrage vointei
dispunatorului nu poate fi impartit decat conform regulilor mostenirii legale,
neexistand o reglementare intermediara (intre mostenirea testamentara si
mostenirea legala). Este datorata in natura-In principiu, bunurile care compun
rezerva trebuie sa fie cele apartinand defunctului, rezervatarii fiind
mostenitori ai acestuia, adica succesorii lui in drepturi, iar nu doar simpli
creditori ai unui drept de creanta. In aceasta calitate, pot cere atat la
partaj, cat si in cazul in care se pune problema reductiunii liberalitatilor
excesive, predarea in natura a unei cantitati de bunuri succesorale echivalente
cotei ce le revine din mostenire. Asa cum am vazut mai sus, acest principiu
cunoaste ti unele exceptii care il fac mai suplu. Descendentii-Cuantumul
rezervei. Potrivit art. 841 C. civ., in cazul in care la mostenire vin copii ai
defunctului, cotitatea disponibila a mostenirii nu poate depasi: 1/2 din
mostenire, daca lasa un copil; 1/3 din mostenire, daca lasa doi copii; 1/4 din
mostenire, daca lasa trei sau mai multi copii.
Implicit, rezulta ca rezerva va fi de: 1/2 din mostenire pentru un copil, 2/3
din mostenire pentru doi copii si 3/4 din mostenire pentru trei sau mai multi
copii. La ora actuala, desi in formularea initiala textul se referea doar la
copiii legitimi (nascuti din casatorie), ca urmare a faptului ca nu mai exista
nici o diferenta de statut juridic intre copiii nascuti din casatorie si cei
dinafara casatoriei, dispozitiile art. 841 C. civ. se aplica tuturor copiilor,
din casatorie, dinafara casatoriei sau a caror rudenie a rezultat din adoptie. Asa
cum precizeaza art. 842 C. civ., prin "copii" se inteleg descendentii de orice
grad ai defunctului (fii, nepoti, stranepoti etc.) care, conform regulilor
devolutiunii legale, vin la mostenire. Stabilirea rezervei in cazul in care
exista copii predecedatii. Principiul stabilit de art. 841 C. civ. pentru
stabilirea cotitatii disponibile a mostenirii, respectiv a rezervei, este acela
al numarului de copii (fii si fiice) lasati de defunct la data decesului. Daca
unul dintre copiii defunctului este predecedat, avand la randul sau copii, in
viata la deschiderea mostenirii, iar la mostenire vin si unul sau mai multi
copii ai defunctului care i-au supravietuit, calculul se va face in functie de
numarul tulpinilor, intrucat sunt intrunite conditiile reprezentarii
succesorale. De exemplu, daca la mostenire vine un fiu al defunctului si doi
nepoti, copii ai unui fiu predecedat, cotitatea desponibila a mostenirii nu
poate depasi 1/3 din masa succesorala. Calculul se va face tot pe tulpini chiar
si in cazul in care nu sunt intrunite conditiile reprezentarii succesorale, cum
se intampla, de pilda, atunci cand defunctul a avut un fiu, acesta este
predecedat, iar la mostenire vin in nume propriu cei trei copii ai acestuia
(cotitatea disponibila va trebui sa se inscrie in limita a 1/2, iar nu de 1/4
din mostenire). Stabilirea rezervei in cazul cand exista descendenti
renuntatori sau nedemni. Pornind de la formularea art. 841 C. civ., care
prevede ca elementul determinant pentru stabilirea cotitatii disponibile a
mostenirii (si, implicit, a rezervei) este numarul copiilor "lasati de
defunct", s-a pus problema daca se iau in calcul numai descendentii care vin
efectiv la mostenire sau si cei care nu vin la mostenire, fiind renuntatori sau
nedemni. Dat fiind ca renuntatorii sau nedemnii sunt straini de mostenire,
solutia fireasca ar fi ca acestia sa nu fie luati in calcul la stabilirea cotiatii
disponibile si a rezervei. Cu toate acestea, jurisprudenta franceza se situeaza
in mod traditional pe pozitia ca rezerva trebuie calculata dupa situatia
familiei la momentul deschiderii mostenirii, fara luarea in considerare a
evenimentelor ulterioare, renuntatorul fiind luat n calcul la stabilirea
rezervei . In aceasta conceptie, rezerva este determinata global la data
deschiderii succesiunii in functie de numorul copiilor defunctului, renuntarea
sau nedemnitatea unora dintre acestia profitand celorlalti rezervatari.
Argumentele aduse in sprijinul acestei solutii, si anume, pe de o parte, ca
textul art. 913 C. civ. francez (art. 841 C. civ. roman) se refera la copiii
"lasati" de defunct, acesta neavand de unde sti ce vor face succesibilii dupa
deschiderea mostenirii, iar pe de alta parte faptul ca ar asigura o mai buna
protectie familiei si ca acela care renunta la mostenire o face mai degraba in
folosul coerezilor decat in ideea de a favoriza un strain, au fost considerate
neconvingatoare de doctrina, deoarece contrazic principiul ca renuntatorul este
considerat a nu fi fost niciodata mostenitor . Oricum, solutia este inaplicabila in cazul in care renuntatorul sau
nedemnul ar fi singurul rezervatar, caci a admite contrariul ar insemna sa se
accepte ca actiunea in reductiune ar putea profita si nerezervatarilor (care,
prin ipoteza, ar veni in mod subsecvent la mostenire), lucru evident
inacceptabil . La noi, practica judiciara si doctrina, aproape unanim,
considera ca la stabilirea rezervei nu pot fi luati in considerare decat
descendentii defunctului care vin efectiv la mostenire, iar nu si cei
renuntatori sau nedemni . Fara indoiala ca in cazul in care defunctul lasa
patru sau mai multi copii renuntarea sau nedemnitatea unuia sau altuia dintre
acestia, atata timp cat cel putin trei raman mostenitori (reamintim, daca raman
trei sau mai multi copii, indiferent de numarul acestora, rezerva este de 3/4
din mostenire), face ca drepturile celorlalti sa sporeasca in mod corespunzator
datorita caracterului colectiv al rezervei. Ascendentii privilegiati-Cuantumul
rezervei. In randul mostenitorilor rezervatari art. 843 C. civ. include pe mama
si pe tatal defunctului, daca acesta nu lasa descendenti. Este vorba asadar de
parintii defunctului, fiind indiferent daca de cujus s-a nascut din casatorie
sau dinafara casatoriei. In cazul filiatiei rezultate din adoptie, adoptatorii
vor lua locul parintilor firesti. Conform art. 843 C. civ., cotitatea
disponibila a mostenirii nu poate trece peste !/2 din mostenire daca cel
decedat lasa in viata ambii parinti sau peste 3/4 din mostenire daca lasa in
viata un singur parinte, in mod corelativ, rezerva fiind de 1/2 sau 1/4 din
mostenire. Parintii defunctului fac parte din clasa a doua de mostenitori
impreuna cu colateralii privilegiati sau descendentii acestora (supra nr. 83 si
urmat.), dar rezervatari nu sunt decat cei dintai. Stabilirea rezervei in cazul
in care unul dintre parinti este renuntator sau nedemn. Rezerva parintilor
defunctului, ca si cea a descendentilor, difera in functie de faptul daca la
mostenire vin ambii sau doar unul dintre acestia. Si in acest caz se pune
problema calcularii rezervei in cazul renuntarii sau nedemnitatii unuia dintre
parinti. Mutatis mutandis, solutia va fi identica celei przentate mai sus in
cazul descendentilor. Concursul cu colateralii privilegiati. Daca parintii
defunctului vin la mostenire impreuna cu colateralii privilegiati, care nu sunt
rezervatari, acestia din urma pot fi exherdati prin liberalitati in intregime
de cel despre a carui mostenire este vorba, parintii fiind insa rezervatari
sunt in drept sa pretinda reductiunea liberalitatilor care le incalca rezerva. In
masura in care, prin vointa dispunatorului, liberalitatile nu consuma cotitatea
disponibila in intregime, colateralii privilegiati au dreptul la diferenta pana
la limita maxima a cotitatii disponibile, fara insa a putea cere parintilor
vreo restrangere a rezervei, aceasta cuvenindu-li-se in intregime . Asa, de
exemplu, daca la mostenire vine tatal defunctului, care beneficiaza de o rezerva
de 1/4 din succesiune, un frate al acestuia si un legatar al carui legat
echivaleaza cu 2/3 din succesiune (care nu consuma intreaga cotitate
disponibila de 3/4), fratele defunctului, ale carui drepturi succesorale ab
intestat, daca defunctul nu ar fi facut legatul, ar fi fost, conform art. 673
C. civ., de 3/4 din mostenire, neprotejat insa de vreo rezerva, va fi nevoit sa
se multumeasca doar cu 1/12 din mostenire, adica doar cu diferenta dintre
valoarea maxima a cotitatii disponibile si valoarea legatului facut de
defunct(3/4-2/3=1/12), rezerva parintelui sau ramanand intangibila. Sotul
supravietuitor-Cuantumul rezervei. Din dispozitiile art. 2 din Legea nr.
319/1944, rezulta ca, in cazul in care defunctul lasa un sot supravietuitor,
liberalitatile facute de sotul predecedat nu pot depasi jumatate din cotele de
mostenire legala prevazute la art.1 din aceeasi lege in favoarea sotului
supravietuitor, cote care, asa cum am vazut (supra nr.104) difera in functie de
clasa de mostenitori legali cu care vine in concurs. Se deduce deci ca rezerva
sotului supravietuitor va fi de: 1/8 din mostenire in concurs cu descendentii
(jumatate din cota legala de 1/4); 1/6 din mostenire in concurs cu ascendentii
si colateralii privilegiati, daca acestia vin impreuna la mostenire (jumatate
din cota legala de 1/3); 1/4 din mostenire in concurs fie cu ascendentii
privilegiati, fie cu colateralii privilegiati (jumatate din cota legala de
1/2); 3/8 din mostenire in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a treia de
mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a patra de mostenitori) (jumatate
din cota legala de 3/4); 1/2 din mostenire cand exista donatii care se imputa
asupra cotitatii disponibile a mostenirii si liberalitati testamentare (legate)
(jumatate din intreaga mostenire, care ar fi revenit sotului supravietuitor in
lipsa de mostenitori legali). Stabilirea rezervei in functie de titlul de
mostenire al celor care vin la succesiune. Desi textele legale nu sunt
suficient de explicite , se poate trage totusi concluzia ca rezerva sotului
supravietuitor in procentele de 1/8, 1/6, 1/4 si 3/8 functioneaza doar atunci
cand concureaza efectiv cu mostenitorii legali ai defunctului, existand o parte
de mostenire care se defera potrivit regulilor mostenirii ab intestat , iar nu
si atunci cand mostenitorii legali ai defunctului sunt ei cei gratificati prin
liberalitati si prefera sa renunte la calitatea de mostenitor legal in favoarea
celei de gratificat (donatar sau legatar) beneficiar al cotitatii disponibile a
mostenirii. De pilda, atunci cand la mostenire vin sotul supravietuitor,
parintii si o sora a defunctului instituita legatara universala, care opteaza
pentru calitatea de mostenitoare testamentara, iar nu legala, lucru ingaduit de
lege, rezerva sotului supravietuitor nu va fi de 1/6 din mostenire, asa cum s-a
sustinut in doctrina , ci de 1/4, venind in concurs la partea rezervata a
mostenirii, care se defera conform regulilor mostenirii legale, doar cu
parintii, iar nu si cu sora defunctului, care a opat pentru calitatea de mostenitoare
testamentara, iar nu legala. Daca sotul supravietuitor vine la mostenire in
concurs cu alti rezervatari (descendentii sau parintii defunctului) gratificati
de de cujus prin donatii sau legate, acestia pot veni la mostenire atat in
calitate de mostenitori legali rezervatari, cat si de beneficiari ai cotitatii
disponibile a mostenirii. De pilda, atunci cand la mostenire vine sotul
supravietuitor si un fiu al defunctului instituit ca legatar universal, rezerva
globala a mostenirii este de 5/8 (1/8 + 1/2), din care sotului supravietuitor
ii va reveni 5/32 (1/4 x 5/8), iar fiului defunctului 15/32 (3/4 x 5/8),
cotitatea disponibila de 3/8 (12/32) revenind tot fiului defunctului in
calitate de legatar, in final sotului supravietuitor revenindu-i 5/32 din
mostenire, iar fiului defunctului 27/32 (rezerva de 15/32 + cotitatea
disponibila de 12/32). Din punct de vedere juridic, nu este nici o diferenta
intre situatia in care cotitatea disponibila a mostenirii revine prin
liberalitati unui tert strain de mostenire sau unui mostenitor legal, care
renunta la aceasta din urma calitate, urmand a fi tratat ca orice alt donatar
sau legatar . Afirmatia se verifica prin faptul ca, afara de cazul cotitatii
disponibile speciale reglementate de art. 939 C. civ. (infra nr. 412 si
urmat.), nici o cotitate disponibila (si, corelativ, rezerva) nu este stabilita
in considerarea persoanei celor gratificati prin liberalitati, ci in functie de
obligatiile familiale ale defunctului (privite in abstract.) fata de o
categorie de rezervatari sau alta. Este, se pare, o chestiune pe care practica
(notariala si judiciara) si doctrina nu au sesizat-o sau, in orice caz, nu au
punctat-o inca suficient. Corelatia dintre rezerva sotului supravietuitor si
drepturile sale speciale conferite de art. 5 din Legea nr. 319/1944 in cazul in
care vine la mostenire in concurs cu parintii defunctului. Asa cum am vazut
(supra nr.108 si urmat.), art. 5 din din Legea nr. 319/1944 confera sotului
supravietuitor un drept special de mostenire asupra mobilelor si obiectelor
apartinand gospodariei casnice, precum si asupra darurilor de nunta, peste
partea sa succesorala legala, atunci cand vine la mostenire in concurs cu alti
mostenitori legali decat descendentii defunctului. Problema care s-a pus in
practica judiciara a fost daca dreptul special de mostenire al sotului
supravietuitor influenteaza (fiind luat in calcul) sau nu rezerva succesorala
cand acesta vine la mostenire in concurs cu parintii celui decedat . Solutia
difera dupa cum defunctul a dispus sau nu in timpul vietii de aceste bunuri
prin donatii sau legate . Astfel, in cazul in care defunctul nu a dispus in
nici un fel prin liberalitati de bunurile in discutie, acestea revin toate
sotului supravietuitor in temeiul art. 5 din Legea nr. 319/1944, nefiind luate
in calcul la stabilirea rezervei intrucat parintii nu au nici o vocatie la ele.
Daca insa defunctul a dispus prin liberalitati de aceste bunuri, drept
neingradit de lege, dezafectandu-le scopului prevazut la art. 5 din Legea nr.
319/1944, valoarea lor va fi luata in calcul la stabilirea rezervelor sotului
supravietuitor si a parintilor defunctului. Problema imputarii rezervelor cand
la mostenire vin alti rezervatari impreuna cu sotul supravietuitor. Fara
indoiala ca in cazul in care sotul supravietuitor este singurul rezervatar,
venind la mostenire impreuna cu beneficiarii liberalitatilor care alcatuiesc
cotitatea disponibila a mostenirii sau, eventual (cand liberalitatile nu
consuma in intregime cotitatea disponibila a mostenirii), alaturi de acestia,
si cu mostenitorii legali nerezervatari, rezerva sotului supravietuitor se
calculeaza in raport cu intreaga mostenire. Daca insa sotul supravietuitor vine
la mostenire impreuna cu alti rezervatari, s-a apreciat ca s-ar pune problema
daca rezerva lui se deduce (imputa) din rezerva celorlati rezervatari sau din
cotitatea disponibila a mostenirii, raspunsul fiind ca imputarea s-ar face
exclusiv asupra cotitatii disponibile . Potrivit acestei conceptii, daca, de
exemplu, defunctul lasa la moartea sa bunuri in valoare de 100.000.000 lei, iar
la mostenire vin trei copii, sotul supravietuitor si un legatar universal,
drepturile succesorale ar terebui stabilite dupa cum urmeaza: se determina
rezerva copiilor, care, in speta este de 3/4 din mostenire (art. 841 C. civ.),
adica 75.000.000 lei, din cotitatea disponibila de 1/4 ramasa (25.000.000 lei)
se deduce rezerva sotului supravietuitor de 1/8 din mostenire, care se ridica
la 12.500.000 lei, restul de 1/8 din mostenire (12.500.000 lei) revenind
legatarului universal ca parte disponibila a mostenirii. Aceasta conceptie a
fost criticata, aratandu-se ca problema este pusa gresit, rezerva sotului
supravietuitor neputand fi imputata nici asupra rezervei celorlalti
rezervatari, nici asupra cotitatii disponibile, ci intotdeauna asupra
mostenirii in intregul ei . Obiectiunea este corecta si trebuie primita ca
atare. In plus, pornindu-se de la
constatarea ca aplicarea sistemului de calcul de mai sus poate conduce la
rezultate inadmisibile, in sensul ca in cazul in care la mostenire vin sotul
supravietuitor, parintii defunctului si sora acestuia instituita legatra
universala, desi vointa dispunatorului a fost sa favorizeze prin legat pe sora
sa, instituirea legatarei face totusi ca cei favorizati sa fie parintii,
primind mai mult decat daca nu s-ar fi facut legatul , s-a avansat ideea ca
rezerva sotului supravietuitor se va raporta la intreaga mostenire, micsorand
nu numai cotitatea disponibila a mostenirii, ci si rezerva celorlalti
rezervatari ale caror drepturi vor fi calculate nu din intreg, ci din restul
ramas dupa scaderea rezervei sotului supravietuitor . Solutia a fost
fundamentata pe un argument de text, art. 1 si 2 din Legea nr. 319/1944
recunoscand sotului supravietuitor drepturi sucesorale "din averea celuilalt
sot" (adica din intreg), si pe un argument logic a pari, dedus din faptul ca
daca in cadrul mostenirii legale drepturile succesorale ale sotului
supravietuitor restrang drepturile celorlalti mostenitori legali, acelasi lucru
trebuie admis si in cadrul devolutiunii testamentare a mostenirii, restrangere
care in acest caz se refera atat la drepturile celorlalti rezervatari, cat si
ale beneficiarilor liberalitatilor care se inscriu in limitele cotitatii
disponibile a mostenirii. Desi considerat imperfect chiar de autorul sau ,
acest sistem de calcul pare sa fie in prezent unanim acceptat. Am impartasit si
noi initial aceasta conceptie, dar astazi, la o analiza mai atenta, ne
distantam critic de ea, caci, in primul rand, nu tine seama de caracterul
colectiv al rezervei (supra nr. 397), iar in al doilea rand, considera rezerva
sotului supravietuitor ca fiind de 1/6 din mostenire, in loc de 1/4, asa cum am
demonstrat mai sus (supra nr. 407). Tinand seama de acestea, in exemplul
analizat, cotele de mostenire se vor calcula dupa cum urmeaza: rezerva de !/4 a
sotului supravietuitor raportata la intreaga mostenire (art. 1 lit.c si art. 2
din Legea nr.319/1944) se insumeaza cu rezerva de 1/2 stabilita de art. 843 C.
civ. in favoarea parintilor, raportata de asemenea la intreaga mostenire, iar
rezultatul se scade din intreg, rezultand cotitatea disponibila a mostenirii de
1/4, care se va deferi legatarei universale (daca sora defunctului a optat
pentru calitatea de legatara, iar nu pentru cea de mostenitoare legala,
calitate in care, coform dispozitiilor art. 843 C. civ. si art. 1 lit. b din
Legea nr. 319/1944, ar mosteni 1/3 din succesiune); in ceea ce priveste rezerva
colectiva de 3/4 din mostenire, aceasta se va imparti intre sotul
supravietuitor si parintii defunctului conform regulilor mostenirii legale
(art. 1 lit. c din Legea nr. 319/1944) in cote egale de cate 1/2 x 3/4=3/8. In
sistemul de calcul propus de noi se respecta nu numai cerintele argumentului de
text mentionat mai sus, ci si cele ale argumentului a pari, rezerva revenind
sotului supravietuitor restrangand nu numai rezerva parintilor, ci si cotitatea
disponibila a mostenirii. Raportarea cotelor tuturor rezervatarilor la intreaga
masa succesorala ni se pare mai potrivita si mai logica decat sistemul
raportarii cotelor de rezerva la sisteme de referinta diferite. In plus, in
sistemul pe care il propunem, cota rezervei sotului supravietuitor este egala
cu cea a parintilor, cum se intampla si in cazul in care mostenirea este numai
legala, in timp ce in sistemul criticat cota din partea rezervata a mostenirii
care revine sotului supravietuitor (1/6) este mult mai mica decat cea revenind
parintilor (5/12), desi, evident, pentru rezervatari mostenirea este legala,
situatie care, rational si juridic, este cu totul inexplicabila. In fine, argumentul ca, in exemplul analizat,
cotitatea disponibila a mostenirii care revine surorii legatare universale este
mai mica decat cota legala a acesteia, este irelevant din moment ce, pe de o
parte, sora defunctului este mostenitor nerezervatar care poate fi exheredat in
intregime, iar pe de alta parte, nimic nu o impiedica pe legatara sa renunte la
legat si sa primeasca cota legala de mostenire care este mai mare, neexistand
nici un principiu de drept care sa stabileasca intr-un fel sau altul ca
gratificarea unui mostenitor legal nerezervatar trebuie sa asigure acestuia o
cota mai mare de mostenire decat partea sa legala. Masa de calcul si
operatiunile pentru stabilirea acesteia. Enumerare. Reglementarile legale
referitoare la cotitatea disponibila a mostenirii si la rezerva au ca obiect,
asa cum am vazut, determinarea unor cote-parti dintr-un intreg in functie de
numarul si calitatea mostenitorilor rezervatari. Se pune intrebarea ce
reprezinta acest intreg? Asa cum rezulta din dispozitiile art. 849 C. civ.,
intregul la care se raporteaza rezerva si cotitatea disponibila a mostenirii nu
se confunda cu bunurile pe care le lasa de cujus la data deschiderii
mostenirii, caci rezerva protejeaza pe cei in drept nu numai contra legatelor
facute de defunct, ci si impotriva donatiilor facute de acesta in timpul
vietii, fiind si acestea luate in calcul la stabilirea intregului in discutie.
Cu alte cuvinte, se poate spune ca masa de calcul (sistemul de referinta)
pentru determinarea rezervei si a cotitatii disponibile a mostenirii este
patrimoniul pe care de cujus l-ar fi lasat daca nu ar fi facut donatii, adica
un patrimoniu reconstituit fictiv (contabil, prin calcul pe hartie) . Masa de
calcul a rezervei si a cotitatii disponibile este o notiune mai extinsa, care
nu se confunda nici cu notiunea de masa succesorala, ce cuprinde doar bunurile
defunctului care se defera prin succesiune, iar nu si donatiile facute de
acesta in timpul vietii, decat daca sunt supuse reductiunii in favoarea
rezervatarilor, nici cu notiunea de masa partajabila, ce nu cuprinde decat
bunurile succesorale care se defera universal sau cu titlu universal, iar nu si
cele deferite cu titlu particular (legatele particulare). Stabilirea activului
brut prin determinarea si evaluarea bunurilor lasate de defunct la data
decesului-Determinarea bunurilor existente in patrimoniul defunctului. Toate
bunurile care se afla in patrimoniul defunctului la data decesului acestuia,
indiferent de natura lor (corporale sau incorprale; mobile sau imobile), fac
parte din activul brut. In cazul in care cel decedat este o persoana
casatorita, activul brut al mostenirii va cuprinde cota-parte cuvenita acestuia
din bunurile comune. Se includ in activul brut atat bunurile care formeaza
obiectul legatelor sau instituirilor contractuale facute de defunct, cat si
cele destinate infiintarii unei fundatii. In schimb, se exclud drepturile
viagere, care se sting la data decesului titularului, cum este cazul unor
drepturi reale ca uzufructul, uzul sau abitatia, ori al unor drepturi de
creanta, cum este cazul rentei viagere. De asemenea, nu intra in activul brut
drepturile alcatuind mostenirile anomale (supra nr. 8 si urmat.), afara de
cazul in care de cujus a dispus de ele prin legate, scotandu-le de sub
incidenta disozitiilor legale speciale , sau drepturile sub conditie suspensiva
care nu s-a indeplinit inaintea dschiderii mostenirii. Bunurile care nu au
apartinut niciodata defunctului nu intra nici ele in calcul, cum este cazul
capitalului unei asigurari de viata ori al fructelor bunurilor succesorale
culese dupa deschiderea mostenirii. Evaluarea activului brut. Bunurile facand
parte din activul brut al masei de calcul trebuie sa fie estimate valoric
pentru a se putea determina daca liberalitatile facute de defunct se inscriu
sau nu in limitele cotitatii disponibile. Estimarea acestor bunuri se va face
dupa starea si valoarea lor de la data deschiderii mostenirii, cresterile sau
scaderile valorice ulteriorare nefiind luate in considerare. Stabilirea
activului net prin scaderea pasivului succesoral din activul brut-Pasivul
succesoral se deduce din activul brut. Ansamblul datoriilor aferente
patrimoniului defunctului la data decesului alcatuiesc pasivul succesoral. Se
inscriu in aceasta categorie atat datoriile defunctului care raman in fiinta si
dupa data decesului sau (nu si cele care se sting, cum este cazul obligatiei
legale de intretinere), cat si sarcinile succesiunii, chiar daca au ca obiect
obligatii nascute dupa deschiderea mostenirii, cum este cazul cheltuielilor de
inmormantare sau al cheltuielilor de lichidare si partajare a succesiunii,
acestea avandu-si cauza in decesul lui de cujus sau in faptul ca sunt
consecinta incheierii conturilor succesiunii . Pasivul se scade din activul
brut al masei de calcul rezultand activul net al acesteia, care indica daca
succesiunea este solvabila sau nu, dupa cum activul depaseste sau nu pasivul. Situatia
in care soldul este negativ. Daca soldul activului net este negativ (pasivul
depaseste activul), efectuarea operatiunilor de stabilire a masei de calcul in
ordininea prevazuta de art.849 C. civ. ar avea consecinte inacceptabile din
punct de vedere juridic. Intr-adevar, daca la activul brut s-ar reuni valoarea
donatiilor facute de defunct si din rezultat s-ar scadea pasivul, ar insemna ca
pasivul succesiunii (prin ipoteza, mai mare decat activul) sa fie suportat de
donatari, ceea ce este inadmisibil, gajul creditorilor chirografari
neputandu-se intinde (asigurandu-le satisfacerea creantelor) decat asupra
bunurilor aflate in patrimoniul debitorului lor, iar nu si asupra celor iesite
legal din acesta . Iata de ce aceasta ordine a operatiunilor nu a putut si nu
este acceptata, operatiunea fireasca dupa stabilirea activului brut fiind cea a
deducerii pasivului pentru a se determina activul net al masei de calcul si
abia apoi reunirea pentru calcul a valorii donatiilor . Ceea ce trebuie
subliniat este faptul ca in cazul in care soldul activului net este negativ
(pasivul intrece activul brut), reunirea fictiva a donatiilor se face la un sold
considerat a fi egal cu zero, astfel incat valoarea acelor donatii consituie
masa de calcul a succesiunii . Reunirea
fictiva (pentru calcul) la activul net a valorii donatiilor facute de defunct
in timpul vieti. Reunirea fictiva -; sensul notiunii. Deoarece rezerva
protejeaza nu numai impotriva liberalitatilor mortis causa (legatelor), ci si
impotrva celor facute de defunct in timpul vietii (donatiilor), acestea din
urma trebuie luate in considerare la stabilirea masei de calcul. Art. 849 C.
civ.prevede acest lucru in mod expres. La activul net rezultat dupa scaderea
din activul brut a pasivului succesiunii (care, atunci cand pasivul este mai
mare decat activul brut, va fi egal cu zero -; supra nr. 422) se adauga "prin
calcul" (art. 849 C. civ.) valoarea donatiei.
