Definitia dreptului civil

Definitia dreptului civil

Dreptul reprezinta totalitatea normelor care reglementeaza actiunile omului in societate si a caror respectare este asigurata prin forta coercitiva a statului. (Drept pozitiv - existent la un moment dat in societate si concretizat in legi scrise sau obiceiuri si care este in toate cazurile obligatorii - drept obiectiv). La baza dreptului pozitiv sta un complex de reguli fundamentale care se numeste drept natural.

Dreptul subiectiv civil = posibilitatea subiectului activ de a avea o anumita conduita, de a pretinde subiectului pasiv o conduita corespunzatoare, iar, in caz de nevoie de a recurge la forta coercitiva a statului.

Drept obiectiv = ramura de drept, ansamblu de norme juridice.

Dreptul pozitiv se imparte la randul lui in drept national si drept international, iar fiecare dintre ele se imparte in drept public si privat.

Obiectul de studiu al dreptului privat il formeaza raporturile dintre oameni in legatura cu interesele lor individuale. Raporturile dintre oameni si societate si raporturile dintre state sunt reglementate de dreptul public. O ramura a dreptului privat este dreptul civil.

Prin ramura de drept se intelege acel grup de norme juridice care reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale.

Dreptul civil poate fi definit ca fiind acea ramura a dreptului privat care reglementeaza raporturile patrimoniale si personal nepatrimoniale dintre persoanele fizice si juridice aflate intr-o pozitie de egalitate juridica.

Prin obiect al unei ramuri de drept se intelege acel complex de raporturi sociale care sunt reglementate de regulile de drept (sau de normele juridice) ce apartin ramurii respective. Obiectul ramurii dreptului civil il constituie acele raporturi sociale de natura patrimoniala si personal nepatrimoniala care se stabilesc intre persoanele fizice si persoanele juridice.

Raporturile patrimoniale sunt acelea care au un continut economic evaluabil in bani. Raporturile personale nepatrimoniale sunt acelea al caror continut nu poate fi evaluat in bani (care privesc viata privata).

Persoana fizica reprezinta omul privit individual ca titular de drepturi si obligatii civile. Persoana juridica reprezinta colectivul de oameni, care odata ce indeplineste conditiile cerute de lege este titular de drepturi si obligatii civile. Raporturile civile se stabilesc intre subiectele de drept civil.

Prin metoda de reglementare (ex. egalitate juridica) a unei ramuri de drept se intelege pozitia partilor participante la raportul juridic, care poate fi de egalitate si subordonare.

Dreptul civil nu reglementeaza insa toate raporturile patrimoniale si personale nepatrimoniale din societate, o parte a acestora este reglementata de alte ramuri de drept precum dreptul familiei, dreptul comercial, dreptul international privat, dreptul muncii. Pentru a stabili care anume raport formeaza obiectul dreptului civil se face o delimitare.

Dreptul civil joaca rolul unui asa numit drept comun, in sensul ca ori de cate ori un raport juridic ce apartine unei alte ramuri de drept nu poate fi reglementat deoarece nu contine prevederi in domeniul respective se aplica regulile dreptului civil. Pentru a delimita dreptul civil de alte ramuri de drept se utilizeaza mai multe criterii:

Obiectul de reglementare

Metoda de reglementare

Caracterul normelor juridice

Normele juridice sunt regulile generale si abstracte instituite sau recunoscute de puterea publica ce reglementeaza conduita subiectelor de drept si a caror respectare este asigurata la nevoie prin forta coercitiva a statului.

Normele de drept civil reglementeaza conduita subiectelor in raporturile juridice civile.

In functie de caracterul conduitei prescrise, normele juridice pot fi:

imperative - regulile de drept pe care subiectele sunt obligate sa le respecte

a.  norme onerative, care impun o anumita conduita ex. Art. 1597 din Codul Civil

b. norme prohibitive care interzic o anumita conduita

dispozitive - reguli de drept prin care subiectele au posibilitatea fie sa aleaga o anumita conduita dintre mai multe indicate de legiuitori, fie sa stabileasca ele insele regulile ce li se vor aplica.

a.  permisive, care dau posibilitatea partilor sa aleaga o anumita conduita dintre mai multe indicate de legiuitori sau sub beneficiul de inventar

b. supletive (daca subiectele nu si-au ales ele insele regulile aplicabile se aplica o regula stabilita de legiuitor pentru acea situatie de ex. Art. 1354).

* Caracterul normelor juridice nu serveste doar la delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept, ci la delimitarea sanctiunilor in cazul incalcarii lor. In dreptul civil predomina normele dispozitive.

In functie de interesul ocrotit normele juridice pot fi:

De ordine publica

De ordine privata

Normele de ordine publica protejeaza interesele publica ale societatii. Notiunea de ordine publica inglobeaza toate principiile si regulile de ordine sociala si morala, pe care legiuitorul le-a considerat esentiale pentru societate. Toate normele de ordine publica sunt imperative. Ex. :  Norma din Art. 813.

Normele de ordine privata ocrotesc interese particulare. Normele dispozitive sunt intotdeauna de ordine privat ex. Art. 1336. Interesul clasificarii normelor in norme de ordine publica si de ordine privata se regaseste in materia nulitatilor.

In functie de intinderea aplicarii normelor juridice acestea pot fi:

Generale

Speciale

Normele generale se aplica in toate cazurile, iar cele speciale numai in anumite cazuri expres stabilite de lege. Atunci cand exista pentru o situatie juridica si o norma generala si una speciala, se aplica norma speciala.

Un alt criteriu este natura sanctiunilor. Nerespectarea normelor juridice atrage o consecinta negativa (sanctiune) pentru autorul lor. Sanctiunile difera in functie de ramurile de drept. Specifica dreptului civil este sanctiunea restabilirii dreptului subiectiv civil incalcat prin repararea prejudiciului (pagubei) cauzat prin incalcare ex. Art. 1313.

Al cincilea criteriu este calitatea subiectului. In dreptul civil subiectele nu au o calitate speciala; in alte ramuri insa, pot avea o calitate speciala.

Principiile de drept sunt reguli de baza care stau la baza activitatii judiciare. Exista trei categorii de principii: principii care se aplica in toate ramurile de drept (generale), principii caracteristice pentru fiecare ramura de drept, iar in cadrul ramurilor principii specifice anumitor institutii din ramura de drept respectiva.

A.      Principiile fundamentale ale dreptului se regasesc in toata legislatia ex. principiul egalitatii in fata legii, principiul separarii puterilor in stat.

B.      Principiile specifice dreptului civil se aplica in toata ramura dreptului civil, constituind temeiul de apreciere si de evaluare a normelor juridice civile. Ex. : principiul proprietatii, principiul garantarii si ocrotirii drepturilor subiective civile.

C.      Principiile specifice anumitor institutii din ramura dreptului civil sunt reguli de baza care se aplica intr-o institutie sau mai multe institutii de drept civil. O institutie de drept civil reuneste un grup de norme juridice civile care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil cum ar fi raportul juridic civil, actul juridic civil, dreptul de proprietate, succesiunea s.a. ex. Principiul consensualismului care priveste forma actelor juridice/civile ex. Art. 1295. Principiul fortei obligatorii a irevocabilitatii si relativitatii actului juridic civil, Principiul ocrotirii bunei credinte, principiul proximitatii gradului de rudenie.

Principiul proprietatii - cel mai important drept patrimonial. Dreptul de proprietate este consacrat prin Constitutie prin Art. 44 si 136. Dreptul de proprietate publica al carui titular este statul si unitatile administrativ teritoriale si dreptul de proprietate privata al carui titular este fie persoana fizica fie persoana juridica. Dreptul de proprietate este dreptul real, principal, care confera titularului sau atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra bunului apropriat in forma privata, atribute care pot fi exercitate in mod absolut, exclusiv si perpetuu, cu respectarea limitelor materiale si juridice. Nudul proprietar are doar dispozitia.

Principiul egalitatii in fata legii civile se desprinde din Art. 16 alineatul 1 din constitutie. Se aplica in tot dreptul inclusiv cel civil.

Principiul imbinarii intereselor personale cu cele generale. "Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a ale satisface interesele personale, materiale si culturale, in acord cu interesul general, potrivit legii si regulilor de convietuire sociala." (Art. 1 din Decretul 31/1954). Asta inseamna ca persoanele fizice trebuie sa-si exercite drepturile astfel incat sa nu atinga drepturile celorlalti. In sens contrar vor fi trasi la raspundere pentru abuz de drept.

Drepturile civile trebuiesc exercitate potrivit scopului lor economic si social.

Principiul garantarii si ocrotirii drepturilor subiective civile. Drepturile civile ale persoanelor fizice si juridice sunt garantate prin constitutie si prin alte acte normative, iar in ceea ce priveste ocrotirea drepturilor. Daca titularul dreptului incalcat nu poate obtine reparatia pe cale amiabila de la cel raspunzator introduce o actiune civila.