Contractul de mandat

Contractul de mandat

§ 1. Notiune, caractere, forma

1. Notiune. In doctrina, s‑a apreciat ca mandatul este un contract prin care o per­soana numita man­dant imputerniceste o alta persoana numita mandatar sa o reprezinte la incheie­rea de acte juridice, in numele ei.

Din cele de mai sus rezulta ca, partile contractului de mandat sunt mandantul (per­soana fizica sau juridica) care imputerniceste o alta per­soana sa incheie acte juri­dice pe seama sa si mandatarul (persoana fizica sau juridica) care se obliga sa incheie acte juridice in numele mandantului.

2. Caractere juridice

a) Mandatul este un contract consensual deoarece pentru incheierea lui valabila este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor.

In practica, mandatul, ca instrumentum, se prezinta sub forma unui inscris care, de cele mai multe ori, poarta numele de mandat, procura sau impu­ter­nicire. In lim­ba­jul juridic curent, se mai foloseste si termenul de "delegatie" (total inadecvat).

b) In principiu, mandatul este cu titlu gratuit, fiind "fara plata, cand nu s‑a stipulat contrariul" (art. 1532,1534 C. civ.).

In consecinta, prin natura sa, contractul de mandat este gratuit. Gratui­ta­tea man­da­tului nu este insa si de esenta acestuia, partile putand conveni si asupra unei plati datorate mandatarului (caz in care mandatul devine one­ros).

c) Mandatul este un contract intuitu personae deoarece se incheie in consideratia unei anume persoane, increderea pe care mandantul o are in mandatar avand o impor­tanta esentiala la perfectarea contractului.

d) Cand mandatul este cu titlu gratuit, el are caracter unilateral, deoa­rece creeaza obligatii exclusiv in sarcina uneia din parti (a mandatarului). In cazul in care con­tractul este cu titlu oneros, mandatul devine bilateral (si­nalag­matic), fiecare dintre parti obligandu‑se.

3. Forma mandatului

Potrivit art. 1533 C. civ., mandatul poate fi scris, verbal sau tacit.

§ 2. Varietati de mandat

1. Actul cu sine insusi este mandatul incheiat intre mandatar (ca re­pre­­zentant al man­dantului) si persoana sa (in nume propriu, de aceasta data).

2. Dubla reprezentare este mandatul incheiat intre mandatar (ca reprezentant al mandantului) cu el insusi (ca reprezentant al tertului).

In doctrina, actul cu sine insusi si dubla reprezentare sunt cunoscute sub numele de autocontracte.

Autocontractul prezinta pericol pentru intere­se­le mandantului (cu exceptia ca­zu­lui cand acesta a fost in cunostinta de cau­za). Cand interesele mandantului sunt lezate, acesta poate cere anularea ac­tu­lui pentru dol prin reticenta.

3. Mandatul in interes comun este mandatul in care mandatarul contracteaza cu un tert, atat in interesul mandantului, cat si in interesul sau (pentru ca au aceleasi in­te­rese; de ex., bunul care urmeaza a se vinde este coproprietate: mandant, mandatar).

In comparatie cu mandatul in interes comun, mandatul remunerat este mandatul cu titlu oneros, in care interesul mandatarului deriva din pla­ta remuneratiei (si nu din obiectul comun).

Efectele mandatului intre parti

A. Obligatiile mandatarului

1. Obligatia de a indeplini mandatul. Potrivit art. 1539 C. civ., "man­datarul este indatorat a executa mandatul atat timp cat este insarcinat". Astfel, principala obli­ga­tie a mandatarului este aceea de a indeplini mandatul (obligatie de a face).

Nerealizarea actului juridic preconizat din culpa mandatarului atrage insa raspun­derea acestuia [art. 1540 alin. (1) C. civ.].

Culpa mandatarului se apreciaza insa diferit, dupa cum mandatul este gratuit sau oneros.

Astfel, daca mandatul este cu titlu gratuit, culpa mandatarului se va apre­cia in concret, in raport cu diligenta pe care acesta o depune pentru rea­li­zarea propriilor sale interese.

2. Obligatia de a da socoteala. Potrivit art. 1541 C. civ., "man­da­tarul este dator, oricand i se va cere, a da seama mandantului de lucrarile sa­le". Totodata, el este obligat, la cerere, sa inapoieze toate actele sau bunu­rile primite de la mandant pentru realizarea obligatiilor sale.

Obligatia principala a mandatarului de a da socoteala, precum si cea auxiliara a restituirii bunurilor la cerere, opereaza fara distinctie: daca man­da­tul este gratuit sau cu titlu oneros.

3. Obligatia de raspundere pentru faptele persoanei substi­tui­te in executarea con­tractului. Potrivit art. 1542 alin. (1) C. civ., "man­da­tarul este raspunzator pentru acela pe care a substituit in gestiunea sa".

Intrucat mandatul este un contract incheiat intuitu personae, manda­ta­rul indepli­neste personal obligatiile asumate.

Legea a conferit numai mandantului dreptul de a‑l actiona direct pe substituit (art. 1542 alin. ultim C. civ.), in masura in care acesta din urma are datorii fata de mandatar.

In consecinta, substituitul nu are insa actiune directa asupra mandantului, putan­du‑l actiona numai pe calea prevazuta de art. 974 C. civ.

§ 4. Obligatiile mandantului

1. Obligatia de a dezdauna pe mandatar pentru chel­tuie­lile facute. Potrivit art. 1547 C. civ., "mandantul trebuie sa dezdauneze pe man­datar de anticipatiile si spezele facute pentru indeplinirea manda­tului".

Deci mandantul este obligat sa restituie mandatarului toate cheltuielile facute pentru executarea mandatului. Numai culpa il poate scuti de plata remuneratiei.

2. Obligatia de plata a remuneratiei. Cand mandatul este one­ros, mandantul este obligat sa plateasca onorariul (retributia) stipulat in contract. Onorariul este dato­rat pentru diligentele depuse de mandatar, chiar daca operatia juridica nu s‑a finalizat (art. 1547 C. civ.).

Culpa mandatarului il poate scuti pe mandant de plata partiala sau to­tala a retri­butiei (art. 1548 C. civ.).

§ 5. Efectele fata de terti

1. Raporturile dintre mandant si terti. Daca mandatarul va reusi, in fapt, in­cheie­rea actului juridic pentru care a fost imputernicit, de drept, ra­porturi juridice directe se vor crea intre mandant si terti (deoarece manda­tarul incheie actul juridic pe seama si in numele mandantului).

2. Raporturile dintre mandatar si terti. Intre mandatar si terti nu se creeaza raporturi juridice, deoarece mandatarul contracteaza, in drept, in nu­mele si pe seama mandantului ( si numai in fapt, personal).

In consecinta, pentru mandatar, actul juridic incheiat (de el, in fapt) este numai un res inter alios acta.

§ 6. Incetarea mandatului

Deoarece man­da­tul este incheiat in folosul mandantului si are la baza increderea mandan­tului fata de mandatar, el poate, in principiu, revoca mandatul ori de catre ori apreciaza ca interesele sale nu sunt urmarite corespunzator de cel imputer­nicit sa‑l reprezinte (fara a fi nevoit a face dovada, revocarea putand fi si "ar­bitrara").

Mandantul poate revoca oricand mandatul, indiferent ca este gratuit sau cu titlu oneros (daca partile nu au convenit in alt fel).

Mandatarul poate, de asemenea, re­nun­ta unilateral la mandat, cu conditia notificarii catre mandant (art. 1556 C. civ.).

Deoarece mandatul este incheiat in­tuitu per­sonae, de regula, contractul inceteaza la moartea uneia dintre parti.

Potrivit art. 1559 C. civ., "in caz de moarte a mandatarului", mostenitorii acestuia tre­buie sa‑l instiinteze pe mandant si sa continue mandatul pentru apararea inte­re­selor acestuia.

Potrivit art. 1552 pct. 3 C. civ., man­datul se stinge si prin punerea sub interdictie, insolvabiliatea sau falimentul uneia dintre parti.