Contractul de intretinere
Contract transaltiv de proprietate, prin care o
persoana transmite unul sau mai multe bunuri determinate, ori o suma de bani
(sau amandoua impreuna) unei alte persoane, numita intretinator, care se obliga
sa presteze intretinere, fie intretinutului, fie unei alte persoane, pana la
data decesului acestuia sau pe o perioada de timp determinata. Este un contract
consensual bilateral, sinalgamatic, intuitu personae, de regula oneros si
uneori gratuit, ca si donatia. Este asimilat, uneori, contractului de
vanzare-cumparare cu clauza de intretinere. Contractul de intretinere face
parte din categoria contractelor nunumite, el avand reglementare proprie in
Codul civil. Obligatiile partilor contractante: intretinatorul este obligat sa
asigure prestarea intretinerii (ex. hrana, imbracaminte, medicamente,
curatenie, plata consumului casnic) si sa-l inmormanteze pe intretinut dupa
datina. Intretinutul este obligat sa transfere proprietatea bunului (ex. o
casa) sau o suma de bani, numita capital, la intretinator, sa predea bunul si
sa raspunda pentru el (raspunde pentru viciile ascunse ale lucrului si
linistita posesiune a acesteia, garantand impotriva evictiunii). Teoria si
practica judiciara evidentiaza faptul ca, in perioada de tranzitie din Romania,
sunt destul de frecvente situatiile cand unele persoane au devenit victime ale
contractelor de intretinere, pierzandu-si casa sau alte bunuri, ca urmare a
nerespectarii clauzelor contractuale de catre intretinator.
