Contestatia in anulare

Contestatia in anulare

Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac de retractare prin intermediul careia partile sau procurorul pot obtine desfiintarea unei hotarari judecatoresti in cazurile limitativ prevazute de lege. Ea poate fi exercitata in scopul  retractarii hotararilor judecatoresti pronuntate cu nesocotirea unor norme procedurale, iar nu si pentru netemeinicie.

Acest mijloc procedural a fost consacrat pe cale jurisprudentiala, printr-o interpretare a fostului art. 735 C. proc. civ., care reglementa problema nulitatii actelor de procedura. Pentru prima data contestatia in anulare a fost reglementata cu prilejul modificarii Codului de procedura civila prin Legea nr. 18/1948. Inainte de modificarea Codului de procedura civila, ca urmare a reformei din anul 1948, art. 735 statornicea cazurile si conditiile de declarare a nulitatii actelor de procedura.

Contestatia in anulare si-a dovedit utilitatea sa practica in pofida conditiilor  restrictive in care ea poate fi exercitata. Ea ofera partilor un mijloc procedural eficient pentru a obtine o noua judecata in cazul savarsirii unor importante neregularitati procedurale, de natura a nesocoti principiul dreptului la aparare sau al contradictorialitatii.

Dispozitiile cuprinse in art. 317-321 C. proc. civ. consacra doua forme ale contestatiei in anulare: contestatia in anulare obisnuita si contestatia in anulare speciala. Diferentierea dintre cele doua forme ale contestatiei in anulare are ca temei obiectul si motivele diferite in care ele pot fi exercitate. Contestatia in anulare obisnuita sau comuna poate fi exercitata impotriva oricarei hotarari judecatoresti ramase irevocabile, in timp ce contestatia in anulare speciala poate fi exercitata numai impotriva hotararilor pronuntate de instantele de recurs sau de judecatorii in ultima instanta.

Cele doua forme ale contestatiei in anulare se intemeiaza pe motive diferite si limitativ prevazute de lege. Conditiile de admisibilitate ale contestatiei in anulare sunt deopotriva diferite, ele fiind de stricta interpretare.

Contestatia in anulare obisnuita reprezinta acea cale extraordinara de atac prin intermediul careia partile pot obtine retractarea unei hotarari judecatoresti irevocabile in cazurile prevazute de art. 317 C. proc. civ., dar numai daca motivele care o legitimeaza nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Calea procedurala a contestatiei in anulare obisnuita este pusa la dispozitia partilor. Aceasta concluzie rezulta din insasi formularea art. 317 alin. (1) C. proc. civ. privitoare la primul motiv de contestatie in anulare, precum si din conditiile de admisibilitate ale contestatiei, conditii evocate de art. 317 alin. (2) C. proc. civ. Pe de alta parte, legea nu a rezervat aceasta cale de atac unui subiect special, cum a facut-o in mod expres in cazul recursului in anulare si al recursului in interesul legii.

Persoana care exercita aceasta cale de atac poarta denumirea de contestator, iar persoana impotriva careia ea se indreapta se numeste intimat. Pot fi parti in contestatie numai persoanele intre care s-a stabilit raportul procesual in fata instantei a carei hotarare este atacata. In acest inteles, in mod evident, pot fi parti si tertele persoane care intervin in proces sau care sunt introduse in litigiu in conditiile art. 59-66 C. proc. civ. De asemenea, pot fi parti in contestatie si succesorii in drepturi ai partilor principale.

In schimb, nu pot fi parti in contestatie persoanele straine de proces chiar daca acestea ar putea justifica un interes pentru atacarea hotararii pronuntate. Aceasta deoarece mijlocul procedural al contestatiei nu poate fi exercitat decat de partile care au participat la activitatea judiciara. Tertele persoane se pot prevala doar de inopozabilitatea hotararii judecatoresti, iar daca executarea hotararii este de natura sa le prejudicieze interesele ele vor putea folosi calea contestatiei la executare.

Calitatea de parte in proces nu reprezinta o conditie suficienta pentru exercitarea contestatiei in anulare. Partile trebuie sa indeplineasca toate conditiile necesare pentru exercitarea actiunii civile. O atentie aparte trebuie acordata si conditiei privitoare la justificarea unui interes, iar aceasta cerinta trebuie analizata in raport cu motivele contestatiei in anulare obisnuita. Iar din acest punct de vedere se impun totusi unele sublinieri particulare.

Mai intai, este de observat ca primul motiv de contestatie se refera la situatia in care partea  nu a fost regulat citata pentru ziua cand s-a judecat pricina. Asa fiind, in acest caz calea contestatiei in anulare poate fi exercitata numai de partea fata de care s-a produs o atare neregularitate procedurala, iar nu si de catre partea adversa. Cel de-al doilea motiv de contestatie in anulare vizeaza nesocotirea normelor de ordine publica privitoare la competenta. In raport cu acest motiv, trebuie sa decidem ca mijlocul procedural al contestatiei in anulare poate fi exercitat de oricare dintre parti, iar nu numai de partea chemata in fata unei instante necompetente in mod absolut.

In fine, calea contestatiei in anulare poate fi exercitata si de procuror in conditiile art. 45 C. proc. civ.

Contestatia in anulare obisnuita poate fi formulata numai impotriva hotararilor judecatoresti ramase irevocabile. Din dispozitiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. rezulta ca legea are in vedere toate categoriile de hotarari judecatoresti ramase irevocabile, indiferent de ierarhia instantei care le-a pronuntat si de imprejurarea ca ele au fost date in prima instanta sau in rezolvarea unei cai de atac. De asemenea, legea are in vedere si deciziile intermediare de casare a unei hotarari judecatoresti, intrucat si acestea se incadreaza in categoria hotararilor irevocabile.

Contestatia in anulare obisnuita poate fi exercitata numai in prezenta unuia din cele doua motive expres prevazute de art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

Inainte de a analiza cele doua motive este necesar sa subliniem caracterul lor limitativ si de stricta interpretare, principiu afirmat frecvent de jurisprudenta noastra si in materia la care ne referim. Asa fiind, contestatia in anulare obisnuita este admisibila numai pentru neregularitatile procedurale vizate in mod expres de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., nu si in cazul savarsirii unor greseli de judecata, oricare ar fi natura lor.

Primul motiv de contestatie in anulare obisnuita vizeaza situatia "cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii". In legatura cu determinarea acestui motiv de contestatie se impun cateva precizari mai importante. In primul rand, este de remarcat ca textul are in vedere nesocotirea dispozitiilor procedurale privitoare la citare doar in cazurile in care legea impune solutionarea cauzei cu citarea partilor. Prin urmare, legea nu vizeaza acele situatii in care, potrivit unor reguli derogatorii de la dreptul comun, litigiul se solutioneaza fara citarea partilor.

A doua precizare importanta vizeaza sfera de aplicare a acestui motiv de contestatie in anulare. In aceasta privinta se remarca ca legea nu vizeaza neregularitatea citarii in general, ci numai nesocotirea dispozitiilor privitoare la citare "pentru ziua cand s-a judecat pricina". In atare conditii se ridica problema de a determina semnificatia sintagmei folosite de legiuitor in art. 317 alin. (1) C. proc. civ., respectiv cea privitoare la "ziua cand s-a judecat pricina".

Doctrina noastra este majoritara in sensul de a considera ca legea are in vedere neregulata citare pentru ziua cand s-a judecat pricina in fond. Prin urmare, neregulata citare a partii la unul din termenele ce au precedat dezbaterea in fond nu constituie un temei pentru exercitarea contestatiei in anulare. Asemenea neregularitati se acopera daca nu au fost invocate de partea interesata cel mai tarziu la prima zi de infatisare urmatoare si inainte de a se pune concluzii in fond. Daca instanta a invocat in limine litis asemenea neregularitati procedurale, iar instanta le-a respins, in mod gresit, partea interesata le poate reitera prin intermediul cailor ordinare de atac.

Dispozitiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. contin o formulare generala privitoare la neindeplinirea procedurii "de chemare a partii", pentru ziua cand s-a judecat pricina, "potrivit cu cerintele legii". Aceasta inseamna ca orice neregularitate procedurala privitoare la citarea partii, pentru ziua cand s-a judecat cauza in fond, poate constitui temei pentru exercitarea contestatiei in anulare. Asemenea neregularitati pot viza: neindicarea in cuprinsul citatiei a tuturor elementelor de identificare necesare; nerespectarea dispozitiilor privitoare la modul de inmanare a citatiei, nerespectarea cerintelor legale privitoare la termenul de inmanare a citatiei sau a celor privitoare la citarea prin publicitate. Pe de alta parte, mai este necesar sa se tina seama si de dispozitiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ., text potrivit caruia infatisarea partii in instanta acopera orice vicii de procedura.

In doctrina s-a mai remarcat, pe buna dreptate, ca desi legea se refera la neregulata citare contestatia in anulare poate fi exercitata, in temeiul art. 317 alin. (1) C. proc. c civ., si in acele situatii in care litigiul s-a judecat in lipsa partii care n-a fost citata deloc. Solutia este intru totul explicabila, caci lipsa totala a citarii constituie o nesocotire deopotriva de grava a dispozitiilor legale privitoare la citarea partilor si ea trebuie sa conduca la acelasi remediu procesual.

Al doilea motiv de contestatie in anulare obisnuita vizeaza situatia "cand hotararea a fost data de judecatori cu calcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta".

In legatura cu cel de-al doilea motiv de contestatie in anulare obisnuita este de observat ca legea a retinut ca temei al acestei cai extraordinare de atac doar nesocotirea regulilor de competenta absoluta, respectiv a regulilor de competenta generala, a regulilor de competenta materiala sau de atributiune si a regulilor de competenta teritoriala exceptionala.

Cel de-al doilea motiv de contestatie in anulare obisnuita nu are o aplicatie foarte frecventa. Aceasta deoarece, astfel cum s-a aratat, pentru admiterea contestatiei ar trebui ca paratul sa nu fi invocat necompetenta in fata instantei de fond, ca instanta sa nu fi retinut aceasta exceptie din oficiu si ca recursul partii sa nu fi ajuns a fi cercetat in fond. Prin urmare, daca exceptia de necompetenta a fost invocata in fata instantei de fond, iar aceasta a respins-o, calea contestatiei in anulare devine inadmisibila. In sprijinul acestei solutii se mai invoca si faptul ca in caz contrar aceiasi instanta - contestatia in anulare fiind o cale de atac de retractare - ar fi chemata din nou sa se pronunte asupra propriei sale competente, implicit asupra solutiei adoptate deja.

Contestatia in anulare devine exercitabila ori de cate ori recursul a fost respins cu motivarea ca este necesara efectuarea unor "verificari de fapt" inadmisibile pe calea recursului. In practica insa cazurile care impun unele verificari de fapt cu privire la cele doua motive ale contestatiei in anulare sunt relativ rare. Unele asemenea situatii ar putea fi totusi identificate. Asa este indeobste cazul primului motiv de contestatie in anulare: neregulata citare a partii pentru ziua cand s-a judecat cauza in fond. De asemenea, asa este cazul citarii cu rea-credinta a partii prin publicitate si cand in recurs recurentul parat sustine ca reclamantul cunostea domiciliul sau, dar nu poate face o atare dovada prin inscrisuri, ci numai prin declaratii testimoniale.

Prin urmare, partea nu are optiune intre recurs si contestatie in anulare. Totusi in doctrina s-a sustinut si opinia potrivit careia partea ar putea recurge direct la calea procedurala a contestatiei in anulare, iar daca i se va opune exceptia de inadmisibilitate, ea va putea demonstra ca motivul de contestatie invocat impunea verificari de fapt inadmisibile in recurs. Cu toate acestea, socotim si noi ca din dispozitiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. se desprinde concluzia contrara, anume aceea ca partea trebuie sa invoce motivele respective pe calea recursului, iar instanta sa le respinga cu motivarea ca era nevoie de verificari de fapt.

A doua ipoteza vizeaza respingerea recursului fara ca acesta sa fi fost judecat in fond. In acest sens observam ca art. 317 alin. (2) C. proc. civ. contine o formulare cu totul generala. Textul se refera la respingerea recursului fara ca el sa fi fost judecat in fond,  si fara nici o consideratie la imprejurarea care poate determina o atare situatie. Pe de alta parte, termenul de "respins" din art. 317 alin. (2) C. proc. civ. este interpretat deopotriva in sens larg, anume in sensul ca include in continutul sau si cazurile de anulare a recursului sau de perimare a acestuia. Asa fiind, s-ar putea sustine ca intrucat legea nu distinge contestatia in anulare este admisibila in toate cazurile in care recursul a fost respins, anulat sau perimat, deci fara sa fi fost judecat in fond.

Cu toate acestea, s-a considerat ca textul nu este aplicabil in situatia in care recursul a fost respins ca tardiv, intrucat daca s-ar admite solutia contrara partea interesata ar obtine in mod direct o eludare a dispozitiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. Pe de alta parte, s-a remarcat ca o atare distinctie se impune caci un recurs tardiv este socotit a nu fi fost introdus.

Contestatia in anulare speciala este o cale extraordinara de atac de retractare ce se poate exercita, in cazurile anume prevazute de art. 318 C. proc. civ., numai impotriva deciziilor pronuntate de instantele de recurs. Aceasta cale extraordinara de atac nu exclude insa posibilitatea exercitarii si a unei contestatii in anulare obisnuite. Cu alte cuvinte, impotriva deciziilor pronuntate de instantele de recurs se pot exercita ambele forme ale contestatiei in anulare.

Codul de procedura civila consacra doua motive pentru exercitarea contestatiei in anulare speciala. Contestatia poate fi exercitata numai in conditiile prevazute de art. 318 C. proc. civ. Exista insa unele particularitati pe care le prezinta contestatia in anulare, atat in raport cu partile, cat si cu obiectul contestatiei in anulare speciale.

Calea procedurala a contestatiei in anulare speciala este pusa la dispozitia partilor care au participat la solutionarea recursului. Cu alte cuvinte, contestatia in anulare speciala poate fi exercitata atat de recurent cat si de intimat. Aceasta imprejurare rezulta din dispozitiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., text potrivit caruia pot forma obiect al contestatiei in anulare numai deciziile pronuntate de instantele de recurs.

Exercitarea contestatiei in anulare este supusa tuturor conditiilor necesare pentru promovarea cailor de atac. Un rol particular revine interesului judiciar, acesta trebuind sa fie prezent si in momentul exercitarii contestatiei in anulare speciale. Prin urmare, in cazul admiterii in intregime a recursului partea castigatoare nu se va mai putea plange pe calea contestatiei in anulare pe motiv ca instanta de casare a omis sa cerceteze vreunul din motivele de casare sau pentru ca dezlegarea recursului este rezultatul unei greseli materiale. In mod obisnuit, interesul formularii contestatiei in anulare speciale este al recurentului. Iar aceasta asertiune este valabila in special in ceea ce  priveste omisiunea de cercetare a unui motiv de casare.

Contestatia in anulare speciala este deschisa si Ministerului Public. Procurorul poate exercita aceasta cale extraordinara de atac, in conditiile art. 45 C. proc. civ., respectiv independent de faptul daca a participat sau nu la judecata recursului.

Obiectul contestatiei in anulare speciala este format, in prezent, dintr-o singura categorie de hotarari, astfel cum rezulta in mod incontestabil din chiar dispozitiile art. 318 C. proc. civ. Intr-adevar, textul vizeaza doar deciziile pronuntate de instantele de recurs. Doctrina a interpretat dispozitiile art. 318 C. proc. civ. in sensul ca intra in aceasta categorie numai deciziile pronuntate cu prilejul exercitarii controlului judiciar, iar nu si cele date in fond dupa casare. Solutia enuntata se impune si ea poate fi desprinsa din insasi motivele de contestatie prevazute de textul mentionat.

Contestatia in anulare speciala poate fi exercitata numai in prezenta unuia din motivele expres prevazute de art. 318 C. proc. civ.

Precizam ca si de data aceasta contestatia in anulare poate fi exercitata numai in conditiile limitativ prevazute de textul mentionat. Cu alte cuvinte, nici motivele de contestatie in anulare speciala nu pot fi extinse prin analogie la alte situatii decat cele vizate in mod expres de art. 318 C. proc. civ.

Primul motiv de contestatie in anulare speciala vizeaza situatia cand dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale. Acest motiv de contestatie in anulare are ca obiect, astfel cum am aratat deja, numai hotararile pronuntate de instantele de recurs. Legea are in vedere tocmai acele greseli formale care sunt savarsite in legatura cu examinarea recursului.

Dar care este semnificatia expresiei "greseala materiala" folosita in art. 318 C. proc. civ. Problema se ridica intrucat greselile materiale strecurate intr-o hotarare judecatoreasca pot forma si obiectul unei cereri de indreptare in temeiul art. 281 C. proc. civ. Cu toate acestea, trebuie sa precizam chiar de la inceput ca sintagma "greseala materiala" are un continut diferit in cele doua situatii mentionate. In primul rand, greselile materiale vizate de art. 281 C. proc. civ. sunt erori de calcul, privitoare la numele partilor sau alte asemenea erori evidente, in timp ce greselile vizate de art. 318 C. proc. civ. nu au un atare caracter. Acestea din urma sunt greseli evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei. Pe de alta parte, art. 281 C. proc. civ. are in vedere greselile strecurate direct in hotararea judecatoreasca, in timp ce art. 318 C. proc. civ. vizeaza greselile savarsite in legatura cu dezlegarea data recursului.

Astfel, in jurisprudenta noastra au fost considerate greseli materiale, in sensul dispozitiilor art. 318 C. proc. civ., respingerea gresita ca tardiv a unui recurs, anularea gresita a recursului ca netimbrat sau ca facut de un mandatar fara calitate. Greselile la care se refera art. 318 C. proc. civ. trebuie sa fie evidente si savarsite de instanta ca urmare a omiterii sau confundarii unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei, cum ar fi neobservarea faptului ca la dosar exista chitanta privind plata taxei de timbru ori recipisa de expediere a recursului prin posta si inauntrul termenului legal.

Contestatia in anulare speciala nu poate fi exercitata pentru remedierea unor greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale de drept substantial sau procedural. Contestatia in anulare se infatiseaza, in cazul analizat, ca o cale de atac extraordinara de retractare creata de lege doar pentru remedierea unor greseli materiale, iar nu si pentru reformarea unor greseli de fond. In fine, in legatura cu acest prim motiv de contestatie in anulare speciala trebuie sa precizam ca greselile materiale trebuie apreciate in raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronuntarii hotararii. Aceasta deoarece numai in acest mod se poate hotari daca dezlegarea data recursului este sau nu rezultatul unei greseli materiale.

Dispozitiile legale prevazute de art. 318 C. proc. civ. au un camp limitat de aplicatie, astfel ca ele trebuie sa fie interpretate in toate cazurile in mod restrictiv, pentru a nu deschide in ultima instanta calea unui veritabil recurs la recurs.

Al doilea motiv de contestatie in anulare speciala se refera la situatia in care instanta respingand recursul sau admitandu-l numai in parte a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestatia in anulare poate fi exercitata pentru acest motiv numai in situatia in care instanta a dispus respingerea recursului sau admiterea lui doar in parte. Aceasta concluzie se desprinde cu deosebita claritate chiar din dispozitiile art. 318 C. proc. civ. Drept urmare, atunci cand casarea este totala partea nu are deschisa calea contestatiei in anulare, caci ea poate repune in discutia instantei toate motivele invocate.

De asemenea, calea contestatiei in anulare, pentru temeiul care formeaza obiectul cercetarii noastre, este deschisa numai pentru ipoteza in care instanta a omis sa examineze un motiv de recurs formulat in termen de catre recurent, iar nu si pentru motive de casare formulate tardiv. A decide altfel ar insemna sa se permita partii sa invoce pentru prima data un temei de casare prin intermediul unei cai extraordinare de atac, ceea ce desigur nu poate fi admis.

Codul de procedura civila nu contine dispozitii detaliate cu privire la modul de solutionare a contestatiei in anulare. In lipsa unor prevederi amanuntite trebuie sa conchidem ca normele speciale cuprinse in art. 319-321 C. proc. civ. se completeaza in mod corespunzator cu dispozitiile dreptului comun.

Totusi remarcam ca legislatia noastra procesuala nu contine o norma de trimitere la aplicarea normelor procedurale de drept comun. Principiul enuntat este general admis, intrucat legiuitorul nu poate reglementa detaliat toate regulile aplicabile unei cai extraordinare de atac. Se ridica insa problema de a determina daca regulile speciale se completeaza cu cele prevazute de lege pentru judecata in fata instantei de fond sau pentru judecata in fata instantei de recurs. Solutia este diferita in functie de obiectul contestatiei in anulare. Astfel, in cazul contestatiei in anulare indreptate impotriva unei hotarari de fond se vor aplica regulile prevazute pentru judecata in fata acestei instante, iar in ipoteza contestatiei prevazute de art. 318 C. proc. civ. se vor aplica regulile din materia recursului.

Competenta de solutionare a contestatiei in anulare apartine instantei a carei hotarare se ataca. Principiul este enuntat in mod expres in art. 319 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta regula este determinata de insasi natura contestatiei de a constitui o cale extraordinara de retractare, iar nu de reformare. Prin intermediul contestatiei nu se realizeaza un control judiciar obisnuit, astfel ca, in toate cazurile, competenta apartine instantei care a pronuntat hotararea, iar nu unei instante superioare.

Fata de formularea art. 319 alin. (1) C. proc. civ., dar si fata de finalitatea acestuia, consideram ca dispozitiile de competenta mentionate sunt de ordine publica. Respectarea dispozitiilor procedurale privitoare la competenta trebuie sa fie promovate si in acele cazuri in care partea interesata ar formula doua sau mai multe motive, dar care atrag competenta unor instante diferite. Astfel, de pilda, contestatorul ar putea solicita retractarea unei hotarari judecatoresti pronuntate de instanta de fond pentru nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la citare [art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.] si retractarea hotararii pronuntate de instanta de casare datorata faptului ca dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale [art. 318 alin. (1) C. proc. civ.]. Pentru o asemenea situatie in doctrina s-a sustinut, opinie la care aderam, ca fiecare instanta trebuie sa judece in limitele competentei sale, dispozitiile legale privitoare la prorogare nefiind aplicabile; totusi, intr-o asemenea imprejurare, instanta de recurs ar putea dispune suspendarea judecarii contestatiei, in temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., pana la solutionarea irevocabila a contestatiei in anulare obisnuite, promovate in fata instantei de fond.

Legea nu cuprinde dispozitii speciale privitoare la continutul cererii de exercitare a contestatiei in anulare. In lipsa unor asemenea precizari se vor aplica dispozitiile art. 82-84 C. proc. civ. si ale art. 112 C. proc. civ. Drept urmare, cererea pentru exercitarea contestatiei va trebui sa cuprinda: toate elementele de identificare a partilor, pentru ca acestea sa poata fi citate; aratarea hotararii contestate; a motivelor contestatiei si a semnaturii contestatorului.

Legea consacra dispozitii speciale si cu privire la termenul de exercitare a contestatiei in anulare.

Observam ca legea noastra procesuala face o importanta distinctie intre hotararile susceptibile de executare silita si cele care nu sunt susceptibile de a fi aduse la indeplinire in acest mod. In prima ipoteza, legiuitorul s-a raportat la executarea silita spre a determina termenul de exercitare al contestatiei in anulare. In acest sens, legiuitorul a recunoscut posibilitatea exercitarii contestatiei in anulare inainte de inceperea executarii, in timpul executarii si pana la implinirea termenului de 15 zile prevazut de art. 401 alin. (1) lit.b) sau c) C. proc. civ. In sistemul legislatiei anterioare, aceasta cale de atac putea fi exercitata pina la pronunarea « ultimului act de executare ». Referirea legiuitorului la un asemenea act a constituit o grava inadvertenta, intrucat ultimele modificari legislative nu mai faceau nici o precizare asupra ultimului act de executare. Prin urmare, noile modificari ale Codului de procedura civila au complinit lacuna semnalata si de catre noi in precedenta editie a Comentariilor. Observatia a fost facuta deja si de alti autori.

In cazul hotararilor nesusceptibile de executare silita legiuitorul a statornicit doua categorii de termene: un termen subiectiv de 15 zile, care incepe sa curga de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare si un termen obiectiv, de un an, acesta din urma calculandu-se de la data cand hotararea a ramas irevocabila.

Depunerea intampinarii este obligatorie, dispozitie introdusa in art. 320 alin. (2) C. proc. civ. prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000. Intampinarea se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata.

Contestatia in anulare se judeca de urgenta si cu precadere. Aceasta dispozitie este destinata sa determine o solutionare rapida a cererilor de contestatie in anulare. Judecata se va face intotdeauna cu citarea partilor si in sedinta publica. Instanta va lua toate masurile si pentru respectarea celorlalte principii si a tuturor garantiilor procesuale.

Asupra contestatiei in anulare instanta se pronunta printr-o hotarare de admitere sau de respingere. Solutia de respingere a contestatiei nu ridica probleme deosebite. Ea se pronunta, in mod firesc, atunci cand instanta nu a gasit intemeiate motivele invocate de contestator. Intr-o asemenea imprejurare o noua contestatie ar putea fi exercitata numai pentru motive ce nu au existat la data primei contestatii.

Solutia de admitere a contestatiei are drept efect anularea (retractarea) hotararii pronuntate, reluarea procedurii de judecata in vederea inlocuirii hotararii viciate cu o noua solutie. In practica insa adoptarea unei solutii de admitere a contestatiei in anulare ridica probleme deosebite cu privire la modul in care trebuie sa procedeze instanta competenta. In aceasta privinta trebuie sa distingem intre diferitele ipoteze ce se pot ivi.

In cazul admiterii contestatiei pentru neregulata citare a partii instanta va trebui sa anuleze hotararea atacata spre a rejudeca cauza. Tocmai intr-o asemenea imprejurare s-a ridicat problema de a cunoaste daca instanta trebuie sa procedeze de indata la rejudecarea cauzei sau ea este datoare sa astepte ca hotararea de retractare sa fi ramas definitiva. In doctrina au fost exprimate ambele pareri, invocandu-se diferite argumente. Totusi trebuie sa remarcam mai intai ca in actuala reglementare procesuala nu este prevazuta obligativitatea solutionarii contestatiei in anulare in doua faze: admiterea cererii si judecarea ei.

In pofida acestei situatii, retractarea hotararii atacate constituie o premisa necesara a rejudecarii cauzei. De aceea, unii autori au sustinut ca instanta printr-o incheiere interlocutorie va admite contestatia, dupa care pricina va fi rejudecata in fond. Anularea insa a unei hotarari judecatoresti printr-o incheiere, fie ea chiar interlocutorie, ni se pare o solutie discutabila. In schimb, socotim ca instanta ar trebui sa procedeze deindata la solutionarea in fond a cauzei si la pronuntarea unei hotarari noi. Doctrina a adus in sprijinul acestei solutii si o argumentare dedusa din dispozitiile art. 327 C. proc. civ. Or, potrivit acestui text daca instanta incuviinteaza cererea de revizuire ea va schimba, in tot sau in parte, hotararea atacata. Trebuie sa recunoastem ca exista o similitudine de situatii in cazul contestatiei in anulare si al revizuirii, fapt pentru care solutia mentionata credem ca se impune a fi retinuta ca fiind cea corecta.

Solutia contrara si care concepe pronuntarea unei hotarari de admitere in principiu si asteptarea ca aceasta sa ramana irevocabila este de natura sa conduca la o tergiversare inutila a judecatii. Tergiversarea judecatii in cazul analizat nu constituie, trebuie sa recunoastem, un argument dirimant, intrucat nu arareori aplicarea unor reguli procedurale imperative conduce la situatii identice. Numai ca, astfel cum am aratat, nu exista un text legal care sa oblige instanta sa procedeze la o incuviintare in principiu a contestatiei. Pe de alta parte, identitatea de situatii in cazul revizuirii si al contestatiei in anulare ne obliga totusi la o solutie corespunzatoare.

In cazul admiterii contestatiei in anulare pe motiv de necompetenta absoluta se va anula hotararea atacata si se va dispune declinarea competentei in favoarea instantei sau organului cu atributii jurisdictionale competent potrivit legii. Trimiterea dosarului se va face in acest caz, ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 158 C. proc. civ., dar numai dupa ce hotararea de declinare a ramas irevocabila. Cele doua masuri - anularea hotararii atacate si declinarea competentei - pot fi cuprinse in una si aceeasi hotarare.

Cum se procedeaza in cazul admiterii unei contestatii in anulare speciale? In cazul admiterii contestatiei pentru motivul ca dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale instanta competenta va desfiinta hotararea pronuntata in recurs si va proceda la rejudecarea acestei cai de atac. Observam ca si in aceasta situatie se poate pune problema pronuntarii a doua hotarari - una de retractare a deciziei atacate si una asupra rejudecarii recursului.

In cazul admiterii contestatiei pentru omisiunea cercetarii vreunuia dintre motivele de casare instanta va proceda la anularea totala sau numai partiala a hotararii atacate, in functie de natura casarii. Astfel, in cazul unei casari totale hotararea va fi retractata in intregime, iar in cazul unei casari partiale se va proceda la anularea partiala a deciziei atacate, partea din hotarare ramasa in fiinta urmand a fi modificata in mod corespunzator.

Consideratiile privitoare la solutiile ce urmeaza sa fie pronuntate de instanta demonstreaza, in opinia noastra, si necesitatea unei interventii legislative in sensul consacrarii posibilitatii de solutionare a contestatiei in anulare in doua etape: admiterea in principiu si judecarea cererii. O asemenea solutie ar fi utila in toate situatiile si pentru toate motivele de contestatie reglementate de art. 317-318 C. proc. civ.

Rejudecarea cauzei de catre instanta competenta trebuie sa se faca in toate situatiile cu respectarea principiului non reformatio in pejus. Aceasta regula nu este prevazuta de lege in mod expres in materia contestatiei in anulare, dar ea este admisa ca un principiu constant de echitate, de logica juridica si de umanism social.

Hotararea pronuntata asupra contestatiei in anulare poate fi atacata in anumite conditii. In acest sens art. 320 alin. (3) C. proc. civ. dispune ca: "Hotararea data in contestatie este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata". Prin urmare, sub aspect procedural legiuitorul i-a conferit contestatiei in anulare un caracter accesoriu in raport cu judecata in fond sau cu judecata in recurs.

Asa fiind, hotararile pronuntate asupra contestatiei in anulare speciale sunt irevocabile si nu mai pot forma obiect al recursului. In schimb, hotararile pronuntate in contestatiile in anulare obisnuite sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, daca si hotararea atacata putea fi cenzurata prin intermediul acestei cai de atac.

Calea de atac indreptata impotriva unei hotarari pronuntate in contestatie se va solutiona potrivit regulilor prevazute de lege pentru exercitiul acelei cai de atac. Aceasta regula se aplica si in privinta termenelor prevazute de lege pentru exercitiul caii de atac. Astfel chiar daca s-a atacat cu contestatie o hotarare pentru care legea prevede un termen mai scurt de recurs decat cel de drept comun se va aplica acest din urma termen, termenul special fiind de stricta interpretare si incident numai in materia pentru care a fost prevazut.

Hotararea pronuntata intr-o contestatie in anulare este susceptibila de a fi retractata in urma unei cereri de revizuire sau chiar in baza unei noi cereri de contestatie, evident daca sunt intrunite toate conditiile legale in acest sens. De asemenea, hotararea pronuntata in contestatie poate fi indreptata si prin intermediul procedurii prevazute de art. 281 C. proc. civ. Ea poate forma si obiectul unei contestatii la titlu in conditiile art. 400 C. proc. civ.