Condamnarile care nu atrag starea de recidiva

Condamnarile care nu atrag starea de recidiva

Pentru existenta recidivei in diferitele ei modalitati, trebuie indeplinite anumite conditii prevazute in mod expres de lege.

Existenta juridica a starii de recidiva este legata insa si de neindeplinirea, de absenta unor alte conditii a caror prezenta are ca efect inlaturarea acestei forme a pluralitatii de infractiuni.Aceste conditii se numesc negative, iar prezenta sau absenta lor trebuie considerata in fiecare caz concret pentru a putea vorbi de existenta sau inexistenta recidivei.

Condamnarile care nu atrag starea de recidiva sunt prevazute in mod limitativ in Codul penal si privesc intotdeauna primul termen al recidivei, indiferent ca este vorba de o condamnare sau o executare de pedeapsa.

Cu alte cuvinte, sunt situatii cand ,desi s-a pronuntat o condamnare definitiva care ar realiza cerinte impuse de lege pentru a constitui primul termen al recidivei, condamnarea respectiva, prin vointa legiuitorului, nu poate fi considerata ca atare.De aceea, o noua infratiune comisa dupa o asemenea condamnare nu este considerata a fi savarsita in stare de recidiva ci se incadreaza in institutia pluralitatii intermediare, reglementeaza in art.40 Cod Penal, care prevede ca in cazurile cand nu exista recidiva `` pedeapsa se aplica potrivit regulilor concursului de infractiuni``.

Codul penal, in art.38, prevede in mod expres condamnarile care nu atrag starea de recidiva.   

Dispozitiile acestui articol au fost completate de Legea nr.6/1973 care a introdus lit. A prin care se prevede ca " hotararile de condamnare privitoare la infractiunile savarsite din culpa nu constituie primul termen al recidivei".

Art. 38. - La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de condamnare privitoare la:

a) infractiunile savarsite in timpul minoritatii;

*a1) infractiunile savarsite din culpa;

b) infractiunile amnistiate;

c) faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala.

De asemenea, nu se tine seama de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea, sau in privinta carora s-a implinit termenul de reabilitare.

* Lit. a1 a art. 38 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973.

Condamnarile anterioare care nu atrag starea de recidiva, sunt urmatoarele:

a) Condamnarile pronuntate pentru infractiuni savarsite in timpul minoritatii

Executarea starii de recidiva se justifica prin faptul ca aceste condamnari privesc infractiuni savarsite de infractor in timpul minoritatii, adica intr-o perioada cand dezvoltarea lui psiho-fizica insuficienta si lipsa de experienta au putut determina aparitia unor mobiluri speciale care au impins accidental pe latura infractionalitatii.

Pe de alta parte, s-a avut in vedere ca atat condamnarea cat si executarea pedepsei in perioada cand infractorul este minor nu poate sa influenteze in masura cuvenita asupra conduitei lui viitoare, dataorita lipsei de maturitate cu care el a primit si privit aceste masuri.

Asadar, condamnarile la pedeapsa inchisorii, indiferent de durata dispuse fata de persoanele care nu au implinit varsta de 18 ani la data comiterii faptelor nu sunt luate, potrivit legii in calculul primului termen al recidivei.

Daca la data comiterii infractiunii faptuitorul avea varsta de 18 ani si 1 zi, el raspunde ca major si in caz ca pedeapsa aplicata este inchisoarea mai mare de 6 luni, condamnarea respectiva constituie primul termen al recidivei, cu conditia inexistentei altei cauze legale care sa-l excluda.

In cazul infractiunii continuate, exista posibilitatea ca unele acte din continutul laturii obiective sa fie comise de catre invinuit in perioada minoritatii, iar altele dupa implinirea varstei de 18 ani. Respunderea penala este unica si trebuie angajata fata de o persoana majora ramanand fara relevanta calitatea de faptuitor minor avuta cu ocazia comiterii unor acte din continutul infractiunii continuata. Prin urmare in asemenea situatii, condamnarea la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni nu exclude existenta primului termen al recidivei.

Dobandirea prin casatorie a deplinei capacitati de exercitiu de catre o minora care nu a implinit varsta de 16 ani nu influenteaza conditiile si limitele raspunderii penale in cazul comiterii unei infractiuni de catre persoana respectiva.  

Chiar daca minora este asimilata, in aceasta situatie potrivit legii civile, cu marorul, ea nu va putea raspunde pentru faptele prevazute cu legea penala decat in raport cu varsta care o avea in momentul comiterii activitatii infractionale si in consecinta, condamnarea vizand o femeie minora, nu constituie prim termen al recidivei.

In stabilirea exacta a acestei condamnari, se va avea in vedere varsta persoanei la data savarsirii infractiunii si nu data condamnarii sau data ramanerii definitive a hotararii de condamnare sau data executarii acelei condamnari. Prin timpul minoritatii se intelege varsta de la 14-18 ani.Nu se va tine seama de varsta pana la 14 ani deoarece pana la aceasta varsta minorul nu raspunde penal.Ratiunea admiterii ideii, ca condamnarea pentru o infractiune savarsita in timpul minoritatii nu atrage recidiva, consta in aceea ca minorul nu avea in momentul savarsirii acelei infractiuni dezvoltarea psiho-fizica si exoerienta de viata necesara si ca o pedeapsa agravata nu ar sprijini readaptarea si reeducarea infractorului..

b) Condamnarile pentru infractiunile comise din culpa

Introdusa prin Legea 6/1973, aceasta dispozitie exclude infractiunile comise din culpa, din categoria celor care pot constitui prim termen al recidivei. In cazul infractiunilor savarsite din culpa nu poate fi vorba despre o perseverenta infractionala specifica recidivistilor.De aceea infrsctiunile a caror latura subiectiva este culpa, nu constituie primul termen si nici al doilea termen al recidivei.

Daca primul termen este format dintr-un concurs de infractiuni in alcatuirea caruia intra si o infractiune din culpa, la retinerea starii de recidiva vor fi avute in vedere doar pedepsele mai mari de 6 luni inchisoare aplicate pentru infractiunile savarsite cu intentie.

Referitor la infractiunile preeterintentionate sustinem ca ele pot constitui prim termen al recidivei.Daca legiuitorul ar fi considerat ca asemenea infractiuni nu trebuie avute in vedere la retinerea starii de recidiva, le-ar fi mentionat in mod expres in cuprinsul art.38 din Codul Penal.

Interpretand peracontrario se impune concluzia ca nefiind mentionate in textul de lege susmentionat, infractiunile praeterintentionate trebuie luate in considerare la stabilirea starii de recidiva. De altfel, infractiunea praeterintentionata are ca forma principala a vinovatiei intentia directa pe care se greveaza culpa cu neprevedere si este normal ca forma de vinovatie principala sa fie avuta in vedere la stabilirea starii de recidiva.

Probleme controversate a ridcat in teoria si in practica judiciara infractiunea complexa de ucidere din culpa prevazuta de art.178 alin. 3 Cod penal, savarsita de catre un conducator auto avand in sange o imbibatie alcoolica care depaseste limita legala sau se afla in stare de ebrietate.  

Unii autori au sustinut ca infractiunea prevazuta de art.37 din Decretul 328/1966 trebuie sa fie caracterizata ca infractiune de sine statatoare, aflata in concurs real cu infractiunea de ucidere din culpa in forma reglementata de art.178 alin3 Cod Penal, aceasta solutie prezentand avantajul ca evita orice inechitate rezultata din aplicare regulilor care configureaza institutia recidvei.

Practica judiciara in mod constant a statuat ca infractiunea prevatuta de art.178 alin3 Cod Penal este o infractiune complexa ce absoarbe in structura ei, ca element agravant in sensul prevederii articolului 41alin3 Cod Penal, infractiunea reglementata de art.37 alin1 din Decretul 328/1966.

Orientata practicii judiciare a fost sustinuta si in plan doctrinat subliniindu-se ca infractiunea complexa in forma agravata capata, prin operatia absorbtiei lega, un caracter complex si in asemenea cazuri trebuie sa fie aplicat tratamentul sanctionator corespunzator unitatii infractionale complexe.

In ceea ce ne priveste, impartasim fara rezerve acest punct de vedere subliniind ca infractiunea complexa este o creatie a legiuitorului prin care faptele componente isi pierd autonomia infractionala originala alcatuind impreuna o infractiune distincta cu un grsd de pericol socual mai ridicat decat al fiecareia dintre infractiunile reunite.

Atunci cand faptele penale din structura infractiunii complexe sunt reglementate ca infractiuni de sine statatoare, nu exista nici o dispozitie legala conform careia intr-o situatie data sa fie posibila sanctionarea fiecareia dintre faptele ce alcatuiesc infractiunea complexa.

O asemenea descompunere este posibila numai in cazul cand una dintre faptele incluse in structura infractiunii complexe este des incriminata si nemaifiind sanctionata prin lege, este normal ca pedeapsa sa se aplice doar pentru cealalta fapta ramasa in vigoare.

c) Condamnari pentru infractiunile amnistiate

Potrivit legii nu exista recidiva daca infractiunea ce constituie primul termen a fost amnistiat. Amnistia , asa cum prevede art 119 Cod Penal, este un act exclusiv al puterii legislative, care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii si nu caracterul infractional al faptei.

Unii autori considera ca daca infractiunea pentru care faptuitorul fusese condamnat anterior a fost amnistiata, a disparut insasi temeiul de fapt al condamnarii, asa incat aceasta condamnare nu mai poate constitui primul termen al recidivei.

Avem rezerve fata de aceasta formulare intrucat temeiul tragerii la raspundere penala a faptuitorului il constituie fapta penala savarsita care isi pastreaza caracterul de infractiune, iar amnistia nu face sa dispara fapta, ci reprezinta o renuntare din partea statutului la activitatea de tragerea la raspundere penala,fiind o limitare a aplicarii legii penale in vigore.Considerente de politica penala impun ca aceleasi ratiuni care au determinat amnistia infractiunilor de o anumita categorie, sa excluda si starea de recidiva pentru aceasta.

Problema starii de recidiva se pune numai in momentul savarsirii undei alte infractiuni si de aici rezulta ca daca amnistia infractiunii care ar putea constitui primul termen al recidivei intervine insinte de savarsirea celei de-a doua infractiuni impiedica nasterea starii de recidiva.

Daca amnistia primei infrctiuni intervine dupa savarsirea celei de-a doua infractiuni, dar inainte de pronuntarea hotararii pentru aceasta, ea inlatura starea de recidiva.

Condamnarea pentru a doaua infractiune poate sa constituie primul termen al unei recidive ulterioare.

Este posibil ca amnistia infractiunii care formeaza obiectul primei condamnari sa  intervina dupa ce faptuitorul a fost definitiv condamnat ca recidivist.

In aceasta situatie instanta nu a comis nici o incalcare de legi cu privire la constatatrea existentei starii de recidiva, dar pentru a recalcula pedeapsa pentru a doua infractiune se va folosi contestatia la executare conform art.466 lit.d Cod Proc Pen.

Daca amnistia primei infractiuni intervine dupa executarea in intregime a pedepsei pronuntate pentru noua infractiune, faptuitorul este considerat infractor primar si poate beneficia de un nou act de clementa al puterii de stat care ar amnistia o a doua infractiune, chiar daca ar exclude pe recidivisti.

Potrivit legii nu exista recidiva daca infractiunea savarsita mai inainte a fost amnistiata daca in momentul stabilirii recidivei acea fapta nu mai are caracterul de infractiune.

Pentru ca acesta cauza sa poata sa-si produca efectul juridic se cere ca ea, amnistierea, sa intervina inainte de executarea totala a pedepsei pentru noua infractiune.

Daca aceasta amnistiere intervine dupa executarea completa a acestei pedepse aceasta ramane legal executata.

Reabilitarea, ca si amnistia, este o cauza care inlatura consecintele condamnarii. Intre aceste cauze exista insa deosebiri care privesc natura celor doua institutii, scopurile lor, precum si efectele acestora. Astfel, din punct  de vedere al natiunii lor juridico-penale, reabilitarea este o cauza care priveste exclusiv consecintele care decurg din existenta unei condamnari, in timp ce amnistia este o cauza de inlaturare a raspunderii penale si deci implicit si a consecintelor condamnarii atunci cand a intervenit dupa pronuntarea unei condamnari definitive. Reabilitarea produce efecte "in personam" , pe cand amnistia produce efecte "in rem". Amnistia poate interveni inainte de condamnare, pe cand reabilitarea nu poate interveni decat dupa o condamnare definitiva si cu conditia ca pedeapsa principala sa fi fost executata sau stransa prin orice alt mod.

Alta deosebire esentiala intre ele, este aceea ca reabilitarea nu se rasfrange intrutotul asupra trecutului, ci isi limiteaza efectele numai pentru viitor (si chiar si pentru viitor reabilitarea nu priveste decat consecintele condamnarii constand in decaderi, interdictii si incapacitati). Reabilitarea nu aduce atingere, de exemplu, dreptului partii vatamate la despagubirile acordate prin hotararea de condamnare si nu confera celui condamnat dreptul de a fi reintegrat pe functia pe care o avea la data condamnarii. Amnistia, inlaturand raspunderea penala, produce efecte mai complexe, care se rasfrang si asupra trecutului. Caracterul mai larg al efectelor amnistiei nu impiedica formularea unei cereri de reabilitare de catre condamnatul a carui pedeapsa s-a stins prin amnistie, atunci cand reabilitarea poate face sa inceteze unele consecinte ale condamnarii care subzista chiar si dupa amnistia (de exemplu, decaderea din dreptul de a ocupa functia de gestionar).

Nici din prevederile art.137 Cod penal, care reglementeaza conditiile reabilitarii judecatoresti, nici din dispozitiile art.494-503 din Codul de procedura penala, privitoare la procedura reabilitarii, nu rezulta ca intervenirea amnistiei au constituit un impediment in calea obtinerii reabilitarii. Totodata, nici unul din textele de lege privitoare la reabilitare si la conditiile de procedura pentru obtinerea ei, nu cere ca cel condamnat sa dovedeasca existenta vreunei decaderi, interdictii sau incapacitati in a carei incetare sa fie interesat, reabilitarea constituind pentru el, in primul rand o posibilitate de reintegrare morala in societate. Fata de cele aratate, precum si de faptul ca efectele reabilitarii sunt, in anumite privinte, mai favorabile decat cele ale amnistiei, cererea de reabilitare nu poate fi respinsa ca lipsita de obiect, cu motivarea ca infractiunea pentru care nu s-a pronuntat condamnarea a fost amnistiata.

Tot comparativ cu amnistia, deoarece reabilitarea face sa inceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din condamnare, in timp ce amnistia intervenita dupa condamnare inlatura executarea pedepsei pronuntate precum si celelalte consecinte ale condamnarii, fara sa atraga si abilitarea de drept acelui condamnat, este nelegala solutia primei instante care a respins ca lipsita de obiect cererea de reabilitare, pe considerentul ca fapta savarsita a fost intre timp amnistiata.

d) Condamnarile pentru faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de lege penala

Excluderea starii de recidiva in temeiul acestei teme juridice este o consecinta a principiului retroactivitatii legii penale inscrisa in art.12 Cod Penal care prevede ca atunci cand legea penala noua nu mai reglementeaza ca infractiune o fapta incriminata de legea veche, toate consecintele hotararilor judecatoresti referitoare la acea fapta inceteaza odata cu intrarea in vigoare a legii noi.

Exemplul de infractiuni dezincriminate ii constituie articolele 186-188 din Codul Penal(avortul provocat de femeie, detinerea de instrumente sau de materiale avortive, omisiunea de a anunta efectuarea avortului si altele).

Consecinta abrogarii unor infractiuni este aceea ca pedepsesle definitive pronuntate in baza textelor dezincriminate, constand in inchisoare de mai mult de 6 luni, nu mai sunt luate in calcul la stabilirea primului termen al recidivei.

Atunci cand fapta sau faptele sunt dezincriminate au fost sanctionate in cadrul unui concurs de infractiuni, la stabilirea starii de recidiva se pot intalni doua situatii si anume:

Daca in cadrul concursului de infractiuni exista doar doua infractiuni dintre care una a fost ulterior abrogata, existenta sau inexistenta primului termen al recidivei se apreciaza in functie de indeplinirea conditiilor prevazute de legein privinta condamnarii pentru infractiunea nedezincriminata.

Evident, ca efect al abrogarii unei infractiuni concurente, trebuie inlaturat sporul de pedeapsa daca a fost aplicat urmand sa fie examinata doar pedeapsa aplicata pentru cealalta infractiune.

In stabilirea starii de recidiva trebuie sa se tina seama ca fapta care serveste la stabilirea acestei stari, sa fie inca infractiune. Or, dezincriminarea prin legea noua a faptei , care dupa legea veche era infractiune, face ca respectiva fapta sa nu mai fie infractiune si ne mai fiind infractiune, ea nu poate produce efecte juridice, intre altele, nu mai poate fi considerata ca prim termen al recidivei.

Cu alte cuvinte daca fapta respectiva nu mai este incriminata prin lege, hotararea de condamnare pentru o asemenea fapta nu mai poate fi luata in seama la stabilirea starii de recidiva.

Bineinteles ca, la fel ca in cazul amnistiei, noua lege, prin care se dezincrimineaza fapta respectiva, trebuie sa intervina inainte de executarea pedepsei pentru infractiunea ce se savarseste di nou si care creaza starea de recidiva.

In situatia cand concursul este alcatuit din cel putin trei infractiuni dintre care doar una a fost abrogata, se descontopesc pedepsele aplicate pentru fiecare infractiune, urmand a fi avute pentru existenta primului termen al recidivei pedepse pentru infractiunile dezincriminate.Daca pentru concursul de infractiuni instanta de judecata a aplicat si un spor de pedeapsa, va fi examinata pedeapsa rezultata aplicata in care se include si sporul respectiv.

In doctrina si in practica judiciara s-a pus problema de a stii daca o condamnare aplicata pentru o infractiune comisa sub imperiul unei legipenale temporare poate constitui un prim termen al recidivei in cazul comiterii unei infractiuni cand, dupa iesirea din vigoare a legii temporare, legea care succede nu mai prevede fapta ca infractiune.

Potrivit art. 16 din Codul Penal, legile penale temporare sunt adoptate in conditii deosebitedin necesitatea de a reactiona intr-un mod fermimpotriva unor fapte penale care prezinta pericolul social ridicat in situatii exceptionale cum ar fi calamitati naturale, stare de reazboi etc.

Legea penala temporara are efect retroactiv pentru a sanctiona toate faptele penale savarsite sub imperiul ei.

In raport de efectul retroactivitatii legii penale temporare se pot ivi urmatoarele situatii:

Daca noua infractiune comisa in perioada cand legea temporara este in vigoare iar pedeapsa anterioara indeplineste toate conditiile primului termen, trebuie retinuta starea de recidiva.

Pedeapsa pronuntata pentru infractiunea prevazuta de legea penala temporara a fost executata iar legea noua nu mai prevede ca infractiune fapta respectiva.

In asemenea cazuri, comitandu-se o noua infractiune, se va aplica pedeapsa pentru aceasta fara retinerea starii de recidiva, deoarece prima fapta a fost dezincriminata.

Noua infractiune se comite dupa pronuntarea hotararii de condamnare pentru fapta prevazuta de legea penala temporara, dar inainte de executarea ei, iar legea care succede nu mai prevede fapta anterioara ca infractiune.

Instanta va fixa pedeapsa pentru noua infractiune comisa  si o va contopi dupa regulile articolului 40 din Codul Penal privind pluralitatea intermediara cu pedeapsa aplicata pentru infractiunea sanctionata de legea penala temporara.

In astfel de cazuri, nu exista recidiva deoarece legea penala noua nu mai sanctioneaza fapta prevazuta de legea temporara dar in baza principiului ultraactivitatii acestei pedepse anterioare aplicate ramane in fiinta si trebuie pusa in executare. Nefiind intrunite conditiile intrunite recidivei si nici ale concursului de infractiuni, pedeapsa rezultata trebuie fixata in raport cu prevederile articolului 40 din Codul Penal.

e) Condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea sau pentru care s-a implinit termenul de reabilitare

In regementarea actuala a Codului penal, legiuitorul consacra sistemul recidivei temporare, ceea ce inseamna ca starea de recidiva nu este perpetua. Ideea de perseverenta infractionala este greu de sustinut in cazul in care noua infractiune se savarseste la un interval de timp indelungat de la condamnarea anterioara, pentru ca, de regula, infractorul este adaptabil si corijibil. Intervalul de timp care face sa dispara prezumtia de perseverenta infractionala este acelasi cu intervalul care da dreptul la obtinerea reabilitarii prin care se sting toate decaderile si interdictiile condamnatului.

1.Executarea starii de recidiva in temeiul art. 38 alin. Ultim vizeaza doua situatii: Condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea, nu mai pot constitui primul termen al recidivei deoarece prin reabilitare se inlatura toate decaderile interdictiile si incapacitatile ce decurg din condamnare.

Reabilitarea de drept intervine in cazul condamnarii la amenda sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an, daca in decurs de trei ani condamnatul nu a comis o noua infractiune (art. 134 Cod Penal) precum si in cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei ( art. 86 Cod Penal) sau suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere ( art. 86/6 Cod Penal) daca cel condamnat nu a savarsit o noua infractiune inauntrul termenului de incercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii executarii pedepsei.

In cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei, termenul de incercare inauntrul caruia condamnatul nu trebuie sa comita o alta infractiune pentru a fi reabilitat de drept, este de cel putin 2 ani si 15 zile si de cel mult 5 ani.

Daca pedeapsa inchisorii a fost suspendata sub supraveghere, termenul de incercare este de cel putin 2 ani si 15 zile si de cel mult 9 ani.

Dispozitiile art. 38 alin. Ultim au in vedere pedepsele cu privire la care, dupa executarea lor, a intervenit responsabilitatea daca in intervalul de timp prevazut de lege inculpatul nu a svarsit o noua infractiune. In cazul in care, inainte de a interveni reabilitarea de drept, condamnatul savarseste o noua infractiune, aceasta institutie nu mai opereaza nici dupa trecerea unui nou termen de 3 ani de la executarea ultimei pedepse. Astfe, inculpatul, in anul 1969 a fost condamnat la 8 luni inchisoare (gratiata prin decretul nr. 591/1963) dar inainte de implinirea termenului de 3 ani prevazut de art. 134 Cod penal pentru reabilitarea de drept, a savarsit o noua infractiune sanctionata cu un an inchisoare, la care s-a adaugat pedeapsa de 8 luni, gratiata, pedepse pe care le-a executat pana in anul 1972. In anul 1976 inculpatul a savarsit o nou infractiune, si cu toate ca au trecut peste 3 ani de la data exexutarii celor doua pedepse, reabilitatea de drept nu a operat, nefiind indeplinite conditiile legale si de aceea instanta in mod corect a retinut in sarcina inculpatului starea de recidivist.

In situatia in care primul termen al recidivei este in concurs de infractiuni format dintr-o infractiune pentru care a fost aplicata o pedeapsa pentru care opereaza reabilitatea de drept, aceasta nu poate interveni daca printre infractiuile din concurs se afla si o alta infractiune a carei pedeapsa este exceptata de la reabilitarea de drept.

Reabilitarea de drept opereaza in temeiul legii nefiind necesara constatarea acesteia prin hotarare judecatoreasca.

Dimpotriva, reabilitarea judecatoreasca, trebuie pronuntata ptin hotararea instantei de judecata, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de articolele 135 si 137 din Codul Penal si anume: condamnatul sa nu fi savarsit o noua infractiune in decursul termenului de reabilitare judecatoreasca si sa fi avut o comportare buna care sa justifice acordarea acesteia.

2) Condamnarile pentru care s-au indeplinit termenele de reabilitare, de asemenea nu pot constitui primul termen al recidivei deoarece trecerea unui interval de timp cerut de lege, scurs de la data executarii, gratierii sau prescriptiei primei condamnari, face sa dispara prezumtia de perseverenta infractionala.

In literatura juridica penala s-a pus problema daca in privinta condamnarii anterioare este suficienta implinirea termenului prevazut de lege pentru reabilitarea judecatoreasca sau trebuiesc indeplinite si celelalte conditii impuse de articolul 137 fin Codul penal.

Unii autori, au sustinut ca trebuiesc indeplinite cumulativ conditiile inscrise in articolele 135 si 137 din Codul penal, deoarece legiuitorul a subinteles ca sunt realizate toate conditiile in momentul cand se verifica existenta starii de recidiva.

Opinia dominanta, pe care o impartasim in totalitate, este aceea ca starea de recidiva nu se poate intemeia pe infractiuni ce sunt comise la intervale mari de timp, cand perseverenta pe cale infractionala nu se poate proba.

In sprijinul acestui punct de vedere poate fi adus si argumentul ca legea recunoaste efectul existentei primului termen al recidivei si in cazul implinirii termenului de reabilitare judecatoreasca, nefiind necesara implinirea si altor conditii.

Interpretand in acest mod prevederile legii, instantele s-au pronuntat in sensul ca, daca de la data cand inculpatul a terminat executarea ultimei pedepse si pana la data savarsirii din nou a unei infractiuni, acesta nu mai poate fi considerat recidivist prin condamnari anterioare chiar daca nu a solicitat si nu a obtinut reabilitarea judecatoreasca pentru acele condamnari.

Aici se pune problema recidivei temporare si a recidivei permanente. In legistatia noastra penala s-a adoptat sistemul recidivei temporare. In noul cod penal nu s-au mai inscris termene speciale, ci se aplica termenele de reabilitare. In art. 38, alin. Ultim, se prevede ca "Nu se tine seama, in stabilirea recidivei, de o condamnare pentru care a intervenit reabilitarea sau in privinta careia s-a implinit termenul de recidivare." In aceasta conceptie, se pleaca de la prezumtia ca perseverenta inractionala nu poate dura toata viata sau o perioada foarte lunga si ca nu poate fi admisa recidiva permanenta. Dimpotriva, infractorul este adaptabil si corijabil si ca trebuie admisa recidiva temporara.

In dispozitia citata se prevad doua ipoteze, una, intervenirea reabilitarii, alta, implinirea termenului de reabilitare. Intervenirea reabilitarii apare in cazul reabilitarii judiciare care se poate acorda si inainte de termen. In cazul reabilitarii de drept se va tine seama de data implinirii termenului prevazut de lege si data implinirii conditiilor pentru reabilitatea de drept. In cazul reabilitarii judiciare, deasemenea, se va tine seama de data implinirii termenului de reabilitare, cu atat mai mult daca acesta a fost acordat. Deci, daca a intervenit reabilitarea sau s-a implinit termenul de reabilitare, aceasta este o cauza, de inlaturare a starii de recidiva. Practic, cel ce savarseste o noua infractiune dupa data intervenirii reabilitarii sau dupa data implinirii termenului de reabilitare, acesta nu mai este socotit in stare de recidiva.