QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Clasificarea actelor juridice civile








Clasificarea actelor juridice civile

1. Criterii de clasificare și categorii de acte juridice in funcție de aceste criterii.

In circuitul civil se intalnesc o diversitate de acte juridice; de aceea este necesar ca ele sa fie clasificate, in funcție de anumite criterii.

Principalele criterii de clasificare și categoriile de acte juridice care se examineaza in doctrina, sunt urmatoarele:



A. Dupa numarul parților, actele juridice se impart in unilaterale, bilaterale și multilaterale.

a) Actul juridic unilateral este acel act care consta in manifestarea de voința a unei singure parți. Sunt acte civile unilaterale: testamentul, recunoașterea unui copil din afara casatoriei, acceptarea moștenirii, renunțarea la o moștenire, oferta[1] etc.

b) Sunt bilaterale actele juridice civile care necesita acordul de voința a doua parți. Manifestarea de vointa a fiecareia dintre parti poarta numele de consimtamant. Actele juridice bilaterale se numesc contracte sau conventii. Intra in aceasta categorie: contractele civile de vanzare-cumparare, donația, imprumutul, mandatul, depozitul etc.

c) Sunt multilaterale actele juridice civile care implica acordul de voința ce provine de la trei sau mai multe parți. Este un asemenea act contractul de societate civila daca a fost incheiat de cel puțin trei asociați[2].

Putem deosebi doua specii. Pe de o parte actele unilaterale colective care sunt constituite dintr-un manunchi de vointe identice, de declaratii unilaterale de vointa. Exemplu: deciziile luate de adunarile generale dintr-o societate sau actele prin care se constituie o uniune, o asociatie, un sindicat, un partid etc. De fapt si legea votata in parlament constituie tot un asemenea act. Este de retinut ca in cadrul acestor acte nu este vorba despre un schimb de prestatii intre parti (cum este in contract), ci de atingerea in comun a unui scop; puterea unui singur subiect de drept nu este suficienta pentru atingerea scopului urmarit.

Trebuie apoi precizat ca hotararile luate, de pilda, de adunarea generala a unei asociatii, in limitele legii, sunt obligatorii chiar si pentru asociatii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat impotriva[3].

De alta parte conventiile colective, care la fel ca si contractul au la baza un acord de vointa. De pilda: contractele colective de munca care constituie acorduri intre reprezentantii salariatilor (de exemplu sindicatele) si cei ai patronatului, in vederea reglementarii conditiilor contractului de munca (clauze privind conditiile de munca, salarizarea, timpul de odihna etc. art. 236 C. muncii). Prin derogare de la principiul relativitatii efectelor actului juridic, asemenea conventii se bucura de o opozabilitate erga omnes; ele au o pronuntata „tendinta normativa”, deoarece stabilesc pentru viitor o regula generala si impersonala. Aceasta categorie de acte se situeaza la frontiera dintre actele juridice propriu-zise si cele care constituie izvoarele dreptului obiectiv.

Actele juridice multilaterale se disting de grupul de contracte care presupune incheierea mai multor acte juridice bilaterale (contracte) pentru realizarea unui anumit obiectiv. Grupul de contracte se compune dintr-un contract principal si mai multe contracte accesorii (subcontracte) care sunt dependente de contractul principal.

Exemplu: pe langa un contract de antrepriza pentru construirea unui imobil pot fi incheiate mai multe contracte de subantrepriza[4].

O precizare urmeaza a fi facuta, și anume: clasificarea actelor juridice civile in unilaterale și bilaterale (facuta dupa criteriul numarului parților)[5] nu trebuie confundata cu clasificarea contractelor civile in unilaterale (cele care dau naștere la obligații numai pentru una din parți, cum este donația, imprumutul) și bilaterale sau sinalagmatice cele care dau naștere la obligații pentru ambele parți (cum este vanzarea-cumpararea), deoarece intre cele doua clasificari exista deosebiri esențiale, care pleaca de la chiar noțiunea actelor, respectiv a contractelor unilaterale și bilaterale.

Clasificarea actelor juridice civile in unilaterale, bilaterale și multilaterale prezinta importanța juridica in ceea ce privește: 1) aprecierea valabilitații actului juridic, deoarece in cazul actului juridic unilateral se analizeaza o manifestare de voința juridica, pe cand in cazul celui bilateral trebuie verificata fiecare dintre cele doua voințe juridice; 2) regimul juridic diferit pe care il au viciile de consimțamant (eroarea, dolul, violența și leziunea) situație in care exigențele interpretului vor fi mai mari la actul unilateral in raport cu cel bilateral.

B. Dupa scopul urmarit la incheierea lor, actele juridice se divid in acte cu titlu oneros[6] și acte cu titlu gratuit. La randul, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative și aleatorii, iar cele cu titlu gratuit se subdivid in liberalitați și acte dezinteresate.

a) Actele cu titlu oneros sunt acele acte juridice civile prin care cineva procura altei persoane cu folos patrimonial in schimbul unui echivalent. Este un asemenea act contractul de vanzare-cumparare, in care vanzatorul dorește sa fie platit in schimbul bunului vandut, iar cumparatorul dorește sa obțina bunul cumparat in schimbul prețului. Mai intra in aceasta categorie: contractul de transport, contractul de locațiune, imprumutul cu dobanda etc.

Actele cu titlu oneros se subdivid , la randul lor in: comutative și aleatorii[7].

 - actele comutative sunt acele acte cu titlu oneros in care parțile cunosc sau pot cunoaște, in chiar momentul incheierii lor, existența și intinderea obligațiilor ce le revin (ex., contractul de vanzare-cumparare, contractul de antrepriza).

 - actele aleatorii[8] sunt acele acte cu titlu oneros la a caror incheiere parțile nu cunosc intinderea obligațiilor, avand in vedere posibilitatea unui caștig sau riscul unei pierderi, datorita unei imprejurari viitoare incerte.

Este aleatoriu, spre exemplu: contractul de renta viagera, contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intreținere, jocul și prinsoarea, diferitele forme de loterii.

b) Actul juridic cu titlu gratuit[9] este acel act prin care se procura cuiva un folos patrimonial fara a se urmari obținerea a ceva in schimb. Din aceasta categorie de acte juridice fac parte: donația, comodatul, mandatul gratuit, legatul.

 De pilda, donatia in care obtinerea proprietatii unui bun se face fara nicio contraprestatie; dispunatorul se saraceste, gratificatul se imbogateste[10].

Delimitarea celor doua tipuri de acte are la baza un dublu criteriu: economic si psihologic. Elementul economic presupune un transfer de valoare dintr-un patrimoniu in altul; in actele cu titlu gratuit diminuarea patrimoniului autorului actului trebuie sa fie fructul unei intentii liberale (animus donandi sau animus testandi).

Pe plan psihologic, intentia altruista de a gratifica permite delimitarea liberalitatilor de alte contracte oneroase, dar care au o aparenta de liberalitate (de exemplu, vanzarea unui imobil cu un pret scazut nu reprezinta o donatie daca vanzatorul nu a actionat cu o intentie liberala, desi cumparatorul se imbogateste iar vanzatorul saraceste).

Varietate a donatiei. Legea nr. 95/2006, Titlul VI, „Efectuarea prelevarii si transplantului de organe, tesuturi si celule de origine umana in scop terapeutic” statueaza ca, in sensul legii, prin donator se intelege subiectul in viata sau in stare de moarte cerebrala, compatibil genetic cu potentialul primitor care, in scop terapeutic, doneaza tesuturi si/sau organe umane, iar prin primitor se intelege subiectul care beneficiaza de realizarea unui transplant; art. 144 lit. e) si f) stabileste ca donarea si transplantul de organe, tesuturi si celule nu pot face obiectul unor acte si fapte juridice, in scopul obtinerii unui folos material sau de alta natura; donarea se face in scop umanitar si are caracter altruist. Din corelarea acestor prevederi cu ansamblul legii rezulta ca acest fel de donatie prezinta urmatoarele particularitati: a) consimtamantul donatorului trebuie luat conform modelului cuprins in anexa 1 a legii; dimpotriva, revocarea consimtamantului poate avea loc oricand in forma simpla; b) caracterul nepatrimonial al obiectului donatiei (tesuturile si organele umane nu pot fi evaluate pecuniar si nu pot face obiectul comertului); c) donatia nu poate avea ca obiect organe unice sau vitale; d) donatia nu poate avea decat o afectatiune speciala: in scop terapeutic; nici macar pentru cercetare stiintifica; e) caracterul secret al operatiunii pentru primitor; exceptie, divulgarea persoanei donatorului din motive de necesitate terapeutica[11].

Rezulta, asa cum am mai aratat, ca puterea omului asupra corpului sau nu este absoluta.

Importanta clasificarii rezida in consecintele juridice diferite legate de o categorie sau alta de contracte. Astfel, capacitatea partilor se apreciaza diferit (de exemplu, minorul cu capacitate restransa nu poate face, nici cu consimtamantul ocrotitorului, acte juridice cu titlu gratuit); forma actelor juridice cu titlu gratuit este mai riguroasa decat a actelor cu titlu oneros; raspunderea contractuala este apreciata cu mai multa severitate la contractele cu titlu oneros; actiunea pauliana are mai multi sorti de izbanda si efecte mai puternice in cazul actelor cu titlu gratuit; daca in cazul actelor oneroase eroarea asupra persoanei este, in general, indiferenta, ea are un rol decisiv in cazul liberalitatilor, deoarece generozitatea se adreseaza unei anumite persoane.





Actele cu titlu gratuit se subdivid in: liberalitați și acte dezinteresate:

 - liberalitațile sunt acele acte cu titlu gratuit prin care dispunatorul iși micșoreaza patrimoniul fara a urmari sa primeasca in schimb un echivalent. Sunt liberalitați: donațiile, legatele. Tot in aceasta categorie intra si mecenatul (reglementat de art. 1 din Legea nr. 32/1994) prin care o persoana fizica sau juridica numita mecena transmite dreptul de proprietate asupra unor bunuri sau mijloace financiare catre o persoana fizica cu activitate filantropica pentru desfasurarea unor activitati in domeniul cultural, artistic sau stiintific.

Donatia, de pilda, nu-l angajeaza pe dispunator cu obligatia de garantie impotriva evictiunii, adica impotriva deposedarii de catre un tert. Aceasta pentru ca, de fapt, gratificatul nu sufera o pierdere, ci numai o lipsa de castig; asadar el nu saraceste.

 - actele dezinteresate sunt acele acte cu titlu gratuit prin care dispunatorul procura un avantaj patrimonial fara a-și micșora patrimoniul. Sunt acte dezinteresate: mandatul gratuit, depozitul neremunerat, comodatul etc. In aceasta situatie o persoana procura alteia un avantaj gratuit, fara insa a dispune de bunurile sale. Acest avantaj poate sa constea intr-o folosinta (imprumutul de folosinta gratuit), intr-un credit nerambursabil (de exemplu, o cautiune) sau a unui serviciu nerambursabil (depozit, mandat gratuit).

Aceasta clasificare a actelor juridice civile in acte cu titlu oneros și cu titlu gratuit prezinta importanța juridica in ceea ce privește diferența de regim juridic intre aceste acte. Astfel, la actele cu titlu gratuit legea civila este mai pretențioasa cu privire la capacitatea de a incheia actul. Astfel, sub aspectul formei liberalitatile sunt acte solemne pe cand actele dezinteresate sunt, in principiu, acte consensuale; tot astfel, in materie de succesiune (mostenire), liberalitatile sunt supuse reductiunii si raportului pe cand actele dezinteresate, nu. Referitor la viciile de consimțamant, leziunea nu privește actele cu titlu gratuit.

C. Dupa efectul lor, actele civile se impart in: constitutive, translative și declarative.

a) Actele constitutive sunt acele acte care dau naștere la un drept subiectiv civil și n-a existat anterior și care se stabilește, de regula, la data incheierii actului juridic. Este un asemenea act, ipoteca convenționala (care da naștere dreptului real accesoriu numit ipoteca), amanetul ori gajul etc.

b) Actele translative sunt acele acte ce au ca efect stramutarea unui drept dintr-un patrimoniu, in alt patrimoniu. Sunt acte trabslative: contractele de vanzare-cumparare, donația etc.

c) Actele declarative sunt acele acte care au ca efect consolidarea ori definitivarea unui drept subiectiv care a existat anterior incheierii actului. Sunt declarative: partajul (imparțeala), tranzacția.

O specie a actului declarativ este actul confirmativ, prin care o persoana renunța la un drept al sau de a ataca cu acțiunea in anulabilitate (nulitatea relativa), confirmand sau consolidand actul juridic anulabil.

Imparțirea actelor juridice civile in acte constitutive, translative  și declarative prezinta importanța juridica sub diferite aspecte, precum: 1) pe cand actele constitutive și translative produc efecte numai pentru viitor (ex nunc), cele declarative iși produc efectele și pentru trecut (ex tunc); 2) publicitații imobiliare ii sunt supuse, de regula, numai actele constitutive și cele translative; și numai in cazul actelor translative, partea catre care s-a transmis dreptul are calitatea de avand-cauza[12], iar nu și in cazul actelor declarative; 3) just-titlu, pentru uzucapiunea de 10-20 ani, poate fi doar un act translativ[13].

D. Dupa importanța lor, exista acte juridice civile de conservare, de administrare și de dispoziție.

a) Actul juridic de conservare este acel act care are ca efect preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Sunt considerate acte de conservare toate actele juridice care au ca scop salvarea de la pieire, cu cheltuieli minime, a unui bun sau a unui drept patrimonial. Exemplu: intreruperea unei prescriptii prin care se impiedica ca un drept sa se piarda printr-o nefolosinta indelungata. Practic, creditorul care reclama in justitie plata a ceea ce i se datoreaza intrerupe astfel prescriptia creantei sale; acte de conservare sunt apoi: inscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu, somația[14] , punerea de peceti, intocmirea unui inventar etc.

b) Actul de administrare este acel act juridic civil prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun sau a unui patrimoniu. Exemplu: a inchiria un imobil pe o perioada mai mica de 5 ani (art. 1419 C.civ.), a valorifica recoltele, a incasa dobanzile sumelor datorate, a incheia acte privind intretinerea unui imobil, a unor ameliorari, incheierea unei asigurari, a incheia un contract de arendare pe un termen obisnuit etc.

c) Actul de dispoziție este acel act juridic care are ca rezultat ieșirea unui drept sau bun din patrimoniu sau grevarea sa cu o sarcina reala (ipoteca, gaj). Este, de asemenea, un act de dispozitie si renuntarea la un drept. Asadar, actele de dispozitie angajeaza viitorul bunului sau patrimoniului; patrimoniul este saracit (imputinat) de o valoare care nu mai este reinvestita; actul de dispozitie nu trebuie redus numai la ideea de alienare. In adevar, unele operatii desi nu conduc la transferul unui drept real primesc totusi calificativul de act de dispozitie.

Exemplu: constituirea unei ipoteci. Prin aceasta operatiune proprietarul pune asupra imobilului sau o sarcina (care poate fi periculoasa), sarcina care face ca in caz de neplata a sumei pe care o datoreaza, creditorul ipotecar sa poata vinde imobilul pentru a se indestula preferential din pretul obtinut. Tot astfel tranzactia este considerata un act de dispozitie; ea este un contract prin care partile – prin concesii reciproce – sting un proces in curs sau previn un litigiu pe cale de a se naste. Ea implica o renuntare partiala la dreptul pretins, ceea ce echivaleaza cu o instrainare – transigere est alienare.

De alta parte, unele acte de instrainare de mai mica importanta nu intra in categoria actelor de dispozitie, ci in aceea a actelor de administrare. De pilda, vanzarea bunurilor perisabile (recolte) sau a bunurilor care necesita cheltuieli excesive. Prin aceste instrainari se impiedica o pierdere iminenta.

Aceasta clasificare prezinta importanța juridica in materia capacitații de a incheia actele juridice civile, in cea de reprezentare (atat legala cat și convenționala), in materia acceptarii moștenirii.

E. Dupa conținutul lor, actele juridice civile se impart in: patrimoniale și nepatrimoniale.

a) Sunt patrimoniale actele juridice care au un conținut evaluabil in bani. Din aceasta categorie fac parte actele juridice ce privesc drepturile reale  și de creanța, cum sunt contractele de vanzare-cumparare, de transport etc.

b) Sunt nepatrimoniale actele juridice care au un conținut neevaluabil in bani. Este un asemenea act nepatrimonial convenția parților cu privire la incredințarea copiilor dupa divorț.

Aceasta imparțire a actelor juridice civile prezinta importanța juridica in materia ocrotirii incapabilului.

F. Dupa modul (forma) de incheiere, actele civile se impart in: consensuale, solemne și reale.

a) Actul juridic consensual este acela care se incheie sau ia naștere prin simpla manifestare de voința a parții sau parților fara nici o formalitate.

Actul juridic consensual reprezinta regula, din punct de vedere al formei in care se incheie actele juridice civile, fața de actele solemne și reale, care reprezinta excepția. In general, dreptul nostru este dominat de principiul consensualismului exprimat de art. 971 C.civ. in materia contractelor translative de drepturi reale (dar de aplicabilitate mai larga), principiu potrivit caruia actul juridic este valabil si isi produce efectele indata ce partile si-au dat consimtamantul la incheierea lui.   Sunt acte consensuale: schimbul, mandatul etc.

b) Actul juridic solemn (sau formal) este acel act juridic la a carui incheiere simpla manifestare de voința este insuficienta, legea cerand ca voința sa imbrace o anumita forma speciala. Forma speciala, solemna, este ceruta de lege pentru insași validitatea actelor juridice respective (forma ceruta „ad validitatem” ori „ad solemnitatem”). Sunt acte solemne: donația, testamentul, ipoteca convenționala[15].

c) Actul juridic real este acela care nu se poate incheia decat daca manifestarea de voința este insoțita de predarea (remiterea)  bunului. Din categoria acestora fac parte: imprumutul (atat comodatul, cat si mutuum), depozitul, gajul cu deposedare (amanetul), darul manual[16].

De menționat ca același act juridic poate fi, uneori, consensual (ca regula) și, alteori, solemn (cum este vanzarea-cumpararea unui teren); de asemenea, același act poate fi, ca regula, act solemn (ex., donația), iar alta data sa fie act real (ex., darul manual).







Importanța juridica a acestei clasificari rezida in aprecierea valabilitații actelor juridice civile sub aspectul respectarii cerințelor de forma impuse de lege.

G. Dupa momentul producerii efectelor, actele civile se impart in: acte intre vii (inter vivos) și acte pentru cauza de moarte (mortis causa).

a) Actele intre vii reprezinta marea majoritate a actelor juridice civile, acestea fiind facute, de regula, pentru ca efectele lor sa se produca in timpul vieții (existenței) subiectelor de drept care le incheie. Sunt asemenea acte: contractul de vanzare-cumparare, contractul de mandat, contractul de transport, contractul de imprumut, contractul de depozit.

b) Actul pentru cauza de moarte (mortis causa) este actul juridic civil de a carui esența este faptul ca nu-și produce efecte decat la moartea autorului. Sunt asemenea acte: testamentul, asigurarea asupra vieții.

Aceasta clasificare  a actelor juridice in acte intre vii și acte pentru cauza de moarte prezinta importanța juridica in ceea ce privește capacitatea de a fi incheiate, ca și in ceea ce privește forma in care se poate incheia, in sensul ca actele mortis causa sunt acte solemne, pe cand cele inter vivos sunt solemne numai ca excepție.

H. Dupa rolul voinței parților in stabilirea conținutului lor, actele juridice civile se impart in acte subiective și acte condiție.

a) Este act subiectiv (ordinar) acel act juridic in care partile stabilesc ele insele, in mod liber, continutul raportului juridic care le leaga, determinand drepturile si obligatiile lor reciproce; ele modeleaza efectele juridice pe care actul trebuie sa le produca (pret, calitate, garantie etc.). In general, dreptul civil este dominat de principiul libertatii incheierii actelor juridice civile (sau principiul libertatii contractuale, principiul autonomiei de vointa etc.)

Marea majoritate a actelor civile intra in aceasta categorie.

b) Este act-condiție acel act juridic la a carui incheiere parțile  iși exprima voința doar in privința nașterii actului, conținutul lui fiind predeterminat de norme de la care parțile nu pot deroga. Aceasta specie de acte, pe care o intalnim mai ales in materie nepatrimoniala, este dominata de reguli imperative; unii autori de limba franceza le denumesc si acte-institutie.

Sunt asemenea acte: contractul de incheiere tip, casatoria, adopția, recunoașterea unui copil.

Casatoria este tipica pentru actul-conditie. Orice persoana este libera de a se casatori sau de a nu se casatori. Dar odata indeplinit actul casatoriei partenerii trebuie sa se supuna tuturor regulilor imperative edictate de legiuitor in aceasta materie. Consimtamantul dat declanseaza aplicarea unui statut predeterminat. In alte cuvinte, desi incheierea casatoriei este initiata de catre viitorii soti, acestora nu le sta in putere sa negocieze sau sa statueze ei drepturile si obligatiile casatoriei; ei sunt considerati ca ar cunoaste efectele legale ale casatoriei, iar prin incheierea ei partile, pur si simplu, trebuie sa le traiasca (in armonie sau in conflict, pana la moarte sau doar o anumita perioada).

Aici vointa partilor se rezuma la a accepta sau a refuza actul (a spune „da” sau a spune „nu”).

Aceasta imparțire a actelor juridice civile prezinta importanța in ceea ce privește aprecierea condițiilor de valabilitate.

I. Dupa legatura lor cu modalitatea (termen, condiție), actele juridice se impart in acte pure și simple și acte afectate de modalitați.

a) Este pur și simplu actul juridic civil care nu cuprinde o modalitate: termen, condiție ori sarcina. Unele acte juridice civile sunt incompatibile cu modalitațile: este cazul actului de opțiune (acceptarea și renunțarea la moștenire) ori actul de recunoaștere a filiației.

b) Este afectat de modalitați actul juridic civil care cuprinde o modalitate.

Sunt asemenea acte: contractul de imprumut, contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intreținere (in care este prezent termenul), contractul de asigurare, contractul de donație cu sarcina.

Importanța juridica a acestei clasificari se manifesta pe planul valabilitații și pe acela al producerii efectelor actelor juridice civile.

J. Dupa raportul dintre ele, actele civile se impart in: principale și accesorii.

a) Este principal actul juridic civil care are o existența de sine statatoare, soarta actului nedepinzand de soarta altui act juridic.

Majoritatea actelor juridice civile este formata din acte principale.

b) Este accesoriu acel act juridic a carui soarta juridica depinde de soarta altui act juridic principal.

Sunt asemenea acte: clauza penala, fidejusiunea, gajul, ipoteca convenționala, arvuna.

Exemplu: arvuna (arha) care consta intr-o suma de bani pe care una din parti o da celeilalte cu ocazia incheierii unui contract sau antecontract; fiind o conventie accesorie ea nu poate subzista decat daca conventia principala este valabila; tot astfel, contractul de ipoteca nu produce niciun efect daca insusi contractul de credit garantat cu aceasta ipoteca este lovit de nulitate.

De asemenea, daca dintr-o cauza sau alta, actul juridic principal inceteaza, aceasta atrage si incetarea actului juridic accesoriu care-l insoteste si garanteaza. In schimb, incetarea sau nulitatea actului accesoriu nu influenteaza cu nimic existenta sau valabilitatea actului juridic principal care se apreciaza exclusiv in functie de elementele sale intrinseci.

Actul juridic accesoriu poate fi incheiat in același timp cu actul juridic principal, dar și intr-un moment diferit. De asemenea, actul juridic accesoriu poate fi un act separat, dar poate fi inclus și in actul principal, sub forma unor clauze.

Aceasta clasificare prezinta utilitate in ceea ce privește aprecierea valabilitații și eficacitații actelor juridice civile: raportului dintre actul accesoriu și cel principal i se aplica adagiul: „accesorium  sequitur principale”. Desființarea sau incetarea, din orice cauza a actului juridic principal, atrage desființarea sau incetarea actului juridic accesoriu[17].

K. Dupa legatura cu cauza (scopul), distingem intre actele cauzale și cele abstracte.

a) Acte juridice cauzale, a caror valabilitate implica neaparat valabilitatea cauzei (scopului) lor, astfel incat daca actul are o cauza ilicita, imorala sau fictiva, actul juridic va fi nul.

b) Acte juridice abstracte (necauzale), a caror valabilitate este detasata de valabilitatea cauzei, apreciindu-se numai in functie de celelalte elemente structurale (sau conditii de valabilitate): consimtamantul, capacitatea si obiectul.

Majoritatea actelor juridice civile sunt acte cauzale. Actele abstracte au aparut relativ recent, nasterea lor fiind impusa de necesitatile circuitului civil al economiei de piata care cer uneori o circulatie rapida si sigura a valorilor, la adapost de posibilitatea desfiintarii tranzactiilor comerciale, datorita ilicitatii sau imoralitatii scopurilor (adesea ascunse) urmarite de una dintre parti.

Sunt acte juridice abstracte titlurile de valoare, adica inscrisurile constatatoare (instrumentum) care incorporeaza drepturi de creanta izvorate din acte juridice care, prin aceasta incorporare intr-un titlu de valoare negociabil, se detaseaza de cauza actului juridic initial din care s-au nascut. Creanta trebuie executata de catre debitor, fara ca el sa poata opune eventuala nevalabilitate a cauzei actului juridic (negotium) din care s-a nascut acea obligatie. Cea mai cunoscuta dintre titlurile de valoare care sunt acte juridice abstracte este obligatiunea C.E.C., titlu la purtator, liber negociabil, pe care debitorul – C.E.C. – este obligat sa-l onoreze la simpla prezentare, fara a putea ridica vreo exceptie derivand din cauza actului juridic initial din care s-a nascut obligatia sa.

Exemple de acte juridice abstracte: cambia, cecul, politele de asigurare, biletul la ordin, actiunile societatilor comerciale, titlurile reprezentative (conosament, warant, recipisa de depozit) etc.

L. Dupa modalitatea incheierii lor, actele juridice civile se impart in acte strict personale și acte care pot fi incheiate și prin reprezentare.

Este strict personal actul juridic civil care nu poate fi facut decat personal fara a fi incheiat prin reprezentare, (testamentul, recunoașterea unui copil din afara casatoriei).

Majoritatea actelor juridice civile este formata din actele ce pot fi incheiate personal, dar pot fi incheiate  și prin reprezentare (mandatar)[18].

M. Dupa reglementarea și denumirea lor legala, se disting acte tipice (numite) și actele atipice (nenumite).

a) Este numit (sau tipic) actul juridic civil care are o denumire stabilita de legea civila, precum și o reglementare proprie (contractele civile și actele unilaterale).





b) Este nenumit (sau atipic) actul juridic civil care nu se bucura de o reglementare și de o denumire proprie (contractul de vanzare-cumparare cu clauza și așa-zisele prestari de servicii).

O pozitie particulara o ocupa contractul de hotelarie care partial se compune dintr-un contract de locatiune (camera inchiriata) si un contract de depozit (al lucrurilor calatorului). El si alaturi de el contractele care contin operatiuni complexe nu sunt socotite contracte nenumite[19].

N. Dupa modul lor de executare, actele juridice se impart in: acte cu executare dintr-o data (uno ictu) și acte cu executare succesiva.

a) Este cu executare dintr-o data (uno ictu) actul juridic a carui executare presupune o singura prestație din partea debitorului. Acest act se mai numește și act cu executare instantanee.

Un asemenea act este darul manual, ca varietate a donației.

b) Cu executare succesiva este a cel act a carui executare presupune mai multe prestații eșalonate in timp. Exemplu, contractul de inchiriere și contractul de renta viagera.

Aceasta clasificare prezinta importanța in privința efectelor produse de nulitatea actului, in sensul ca in actele cu executare succesiva, de regula, nulitațile sunt numai pentru viitor (ex nunc), iar nu și pentru trecut (ex tunc).



[1] In legatura cu actul juridic unilateral, sunt de facut doua precizari: in primul rand actele unilaterale se subclasifica in a) acte supuse comunicarii (pentru a produce efecte juridice), cum ar fi oferta sau promisiunea de recompensa și b) acte nesupuse comunicarii, cum este testamentul. In al doilea rand, gestiunea de afaceri nu face parte din actele juridice unilaterale, ci este fapt juridic intrucat efectul juridic se produce in puterea legii și nu ca urmare a unei intenții de a produce asemenea efecte.

[2] Potrivit art. 1491 C.civ.„Societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scop de a imparți foloasele ce ar putea deriva”. Contractul civil de societate trebuie deosebit de contractul de societate care sta la baza inființarii unei societați comerciale (potrivit Legii nr. 31/1990 republicata).

[3] A se vedea art. 23 din Ordonanta Guvernului nr. 26 din 31 ianuarie 2000 cu privire la asociatii si fundatii.

[4] Pentru detalii, I. Deleanu, Grupurile de contracte si principiul relativitatii efectelor contractului, Dreptul nr. 3/2002, p. 1

[5] De reținut ca o parte a actului juridic poate fi formata dintr-o persoana, din doua ori mai multe persoane (ex., trei coproprietari fac o oferta de vanzare). Așadar, nu trebuie pus semnul identitații intre noțiunile de parte și persoana.

[6] Art. 945 C.civ. prevede:„Contractul oneros este acela in care fiecare parte voiește a-și procura un avantaj”.

[7] Art. 947 C.civ. dispune:„ Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligația unei parți este echivalentul obligației celeilalte. Contractul este aleatoriu cand echivalentul depinde, pentru una sau toate parțile, de un eveniment incert”. A se vedea art. 1635 C.civ.

[8] Termenul „aleatorii” vine de la latinescul „alea”, adica hazard.

[9] Potrivit art. 946 C.civ.:„ Contractul gratuit sau de binefacere este acela in care una din parți voiește a procura, fara echivalent, un avantaj celeilalte”.

[10] Pentru detalii, O. Capatina, Titlul gratuit in actele juridice, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2003, p. 11-74.

[11] Pe larg despre aceasta varietate a donatiei, a se vedea O. Ungureanu, Reflectii privind protectia corpului uman, P.R., Supliment, Culegere de studii In honorem Ion Deleanu, 2004, p. 45-56).

[12] Avand-cauza este persoana care, deși n-a participat la incheierea actului juridic civil totuși efectele acestuia se produc și fața de ea, datorita legaturii sale juridice cu parțile actului.

[13] Potrivit art. 1897 alin. 1 C.civ.: „justa cauza este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul”.

[14] Comunicarea scrisa adresata debitorului de catre creditor, direct sau prin executor judecatoresc, prin care se cere executarea unei obligații ajunse la scadența. De la data primirii somației, debitorul este considerat in intarziere și urmeaza a suporta consecințele juridice.

[15] Art. 813 C.civ. dispune: „Toate donațiunile se fac prin act autentic”; art. 858 C.civ. prevede: „Un testament poate fi sau olograf, sau facut prin act autentic, sau in forma mistica”; art. 1772 C.civ. dispune: „Ipoteca convenționala nu va putea fi constituita decat prin act autentic”.

[16] ”Darul manual” este donația obișnuita, cu diferite ocazii, incheindu-se prin remiterea   bunului donat de catre donator donatarului. Pentru amanunte a se vedea și Cristina Turianu, Darul manual reflectat in literatura juridica și practica judiciara, in Dreptul nr. 6/2000, p. 132-133.

[17] In practica s-a decis ca desființarea contractului de imprumut (prin rezoluțiune) atrage și stingerea contractului de ipoteca prin care s-a garantat obligația de restituire a sumei de bani imprumutata. A se vedea C.Ap. București, s. IV. Civ., dec.nr. 1827/1998, in Culegerea de practica civila 1993-1998, p.9.

[18] Pentru un caz din practica judiciara, in materia adopției a se vedea dec. nr. 1731 a s.civ. a C.S.J. in Dreptul, nr. 5/1992, p.8

[19] Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, Bucuresti, 1999, p. 8.


loading...



{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:





loading...



Cauta referat