Caracterele juridice ale mostenirii

Caracterele juridice ale mostenirii

Sectiunea I - Enumerarea caracterelor juridice ale mostenirii

Din definitia mostenirii, de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate la una sau mai multe persoane in viata, rezulta caracterele juridice ale acestui mod de transmitere a drepturilor si obligatiilor.

Sectiunea a II‑a - Caracterele juridice ale mostenirii

Caracterele juridice ale mostenirii sunt: transmitere pentru cauza de moarte, universala, unitara si indivizibila.

§ 1. Este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa) pentru ca se produce numai ca efect al mortii fizic constatate sau judecatoreste declarate a unei persoane fizice.

Este prin urmare o transmitere mortis causa si nu inter vivos (intre vii).

Regu­lile mostenirii nu se aplica nici in cazul incetarii existentei unei persoane juridice.

§ 2. Este o transmitere universala pentru ca obiectul mostenirii este patrimoniul defunctului, adica totalitatea drepturilor, bunurilor si obligatiilor care au valoare economica si care au apartinut defunctului.

Nu se transmit prin mostenire drepturile si obligatiile nepatrimoniale, precum si drepturile si obligatiile patrimoniale constituite intuitu personae (de exem­plu obligatia de intretinere).

Caracterul universal al transmiterii mostenirii explica transmiterea atat a activului patrimoniului defunctului (drepturi si bunuri), cat si a pasivului patrimonial (a obligatiilor defunctului).

Caracterul universal al transmiterii mostenirii o deosebeste de transmisiunile intre vii care au ca obiect drepturi sau obligatii singulare.

Caracterul universal al transmiterii mostenirii o deosebeste de trans­miterile intre vii, pe de o parte, pentru ca are ca obiect o univer­salitate, si nu bunuri sau drepturi privite ut singuli (individual), iar pe de alta parte, pentru ca are ca obiect si obligatii care nu pot forma obiect al transmisiu­nilor intre vii.

In sfarsit, drepturile privind imobilele dobandite mortis causa sunt opozabile tertilor fara indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara cerute de lege pentru transmisiunile prin acte intre vii (art. 26 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publi­citatii imobiliare).

Aceste drepturi se vor inscrie insa in prealabil in cartea funciara daca titularul intelege sa dispuna de ele.

§ 3. Este o transmitere unitara, in sensul ca obiectul ei, patrimoniul defunctului, fiind unitar, se transmite la mostenitori dupa aceleasi norme juridice, fara a distinge dupa natura, provenienta sau originea bunurilor care compun masa succesorala.

In dreptul roman nu se aplica principiul Paterna paternis, materna maternis, care distingea bunurile dupa provenienta lor: pe linie paterna sau pe linie materna, decat in cazul in care la mostenirea defunctului vin in concurs frati buni (avand aceeasi mama si acelasi tata, cu frati consangvini sau cu frati uterini.

Caracterul unitar al transmiterii comporta si unele exceptii, determinate de considerente de echitate sau de ordin social-economic, si anume:

a) Sotul supravietuitor cind nu vine in concurs cu descen­dentii, mosteneste pe langa cota stabilita potrivit art. 972 C.civ., mobilierul si obiectele de uz casnic care au fost afectat folosirii comune ale sotilor (art. 974 C.civ.).

Mobilele gospodariei casnice formeaza deci o masa distincta de bunuri succesorale, reglementata de norme distincte de cele care carmuiesc restul succesiunii.

In cazul in care sotul supravietuitor vine in concurs cu descendentii defunctului, el nu mai are acest drept special si principiul unitatii transmisiunii succesorale se va aplica integral.

b) "In cazul decesului salariatului, drepturile banesti care i se cuvin pana la data la care s‑a produs decesul se platesc sotului supravietuitor, copiilor si parintilor lui, iar in lipsa acestora, se platesc celorlalti mostenitori in conditiile dreptului comun" (art. 7 alin. 4 din Legea salarizarii nr. 14/1991).

Prin urmare, in privinta salariului neincasat de defunct nu se aplica principiul unitatii mostenirii, ci norme derogatorii. Sotul supravie­tuitor, copiii si parintii defunctului incaseaza aceste drepturi banesti indiferent de calitatea de mostenitor (si chiar daca au renuntat la mostenirea defunctului), fara a fi nevoie sa prezinte certificatul de mostenitor.

In aceeasi ordine de idei, art. 97 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale prevede ca "Sumele ramase neincasate de catre pensionarul decedat, reprezentand pensia pe luna in care a avut loc decesul, si dupa caz, drepturile de pensie cuvenite si neachitate pana la deces se platesc sotului supravietuitor, copiilor, parintilor sau, in lipsa acestora, celorlalti mostenitori in conditiile dreptului comun". Sumele mentionate mai sus pot fi solicitate in cadrul termenului general de prescriptie.

c) Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe stabileste reguli derogatorii de la dreptul comun privind durata protectiei dreptului patrimonial de autor.

Art. 25 alin. 1 prevede ca "Drepturile patrimoniale prevazute la art. 13 (utilizarea unei opere) si art. 21 (dreptul autorului unei opere originale de arta grafica sau fotografica de a incasa o parte din pretul din revanzarea unei opere de arta plastica) dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica in mod legal.

Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de catre autor sau, in lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie.

Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate in colaborare este de 70 ani de la moartea ultimului coautor.

Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia, se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani (art. 30).

Termenele prevazute mai sus se calculeaza incepand cu data de 1 ianu­a­rie a anului urmator mortii autorului sau aducerii operei la cunostinta publica, dupa caz.

Intrucat in toate cazurile in privinta devolutiunii legale sau testamen­tare a mostenirii, din care fac parte aceste drepturi patrimoniale de autor, inclusiv stabilirea cotelor succesorale sau a rezervelor mostenitorilor rezer­vatari ori a vocatiei succesorale, se aplica dreptul comun, principiul carac­te­rului unitar al transmisiunii succesorale este respectat.

Limitarea in timp a dreptului insusi transmis de autorul operei mostenitorilor sai nu constituie o adevarata exceptie de la caracterul unitar al mostenirii.

Nu constituie exceptie de la caracterul unitar al transmisiunii succeso­rale nici dispozitia art. 32 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania care prevede in materia asigurarilor facultative de persoane ca "In cazul decesului asiguratului, daca nu s‑a desemnat un beneficiar, suma asigurata se plateste mostenitorilor asiguratului in calitate de beneficiari".

Daca asiguratul nu a dispus altfel, atunci cand sunt mai multi beneficiari desemnati, acestia au drepturi egale asupra sumei asigurate.

Rezulta ca, in cazul mostenitorilor, repartizarea intre ei a indemni­zatiei de asigurare se face potrivit regulilor devolutiunii succe­sorale legale sau testamentare.

De altfel, dreptul beneficiarilor asupra sumei asigurate rezulta din contract, iar nu din calitatea de mostenitori ai asiguratului decedat, astfel ca suma nu poate fi inclusa in masa succesorala ramasa de pe urma acestuia. In realitate, mostenitorii asiguratului culeg indemnizatia de asigurare nu in calitate de mostenitori, ci in calitate de terti beneficiari ai unei stipulatii pentru altul.

In sfarsit, nu constituie o exceptie de la caracterul unitar al transmiterii succeso­rale coexistenta mostenirii legale cu mostenirea testamentara si nici impar­tirea de catre defunct prin testament a mostenirii in mase diferite, atribuite prin legat unor mostenitori diferiti (exemplu, legatul tuturor mobi­lelor si legatul tuturor imobilelor), intrucat ele se devolueaza dupa un sistem unitar si unic de norme juridice, care permite titularului patrimo­niu­lui sa isi exercite, in anumite limite si conditii stabilite de lege, vointa liberala pentru cauza de moarte.

Transmiterea mostenirii este indivizibila

Indivizibilitatea transmiterii mostenirii rezulta din caracterul unitar al patrimoniului defunctului (al masei succesorale) si inseamna ca accep­tarea sau renuntarea la mostenire este indivizibila.

Fiecare mostenitor trebuie sa accepte mostenirea potrivit vocatiei sale succesorale sau sa renunte la ea. El nu poate accepta o parte din mostenirea la care este chemat si sa renunte la cealalta parte a ei.

Totusi, mostenitorul care, in baza legii sau a testamentului, cumuleaza mai multe vocatii la mostenire are, pentru fiecare dintre ele, un drept de optiune distinct.

Legatarul chemat la mostenire si ca mostenitor legal isi va putea exercita optiunea in orice dintre aceste calitati (art. 1102 alin. (2) C.civ.).

In schimb, prin derogare de la principiul indivizibilitatii transmisiunii succesorale, datoriile si sarcinile mostenirii se divid la mostenitorii legali si legatarii universali sau cu titlu universal proportional cu cota fiecaruia.

Art. 1155 alin. (2) C.civ. prevede ca mostenitorii universali si cu titlu universal contribuie la plata datoriilor si sarcinilor mostenirii proportional cu cota succesorala ce ii revine fiecareia.

Regula divizarii de drept a pasivului succesoral nu se aplica daca:

a) obligatia este indivizibila;

b) obligatia are ca obiect un bun individual determinat ori o prestatie determinata asupra unui astfel de bun;

c) obligatia este garantata cu o ipoteca sau o alta garantie reala, caz in care mostenitorul care primeste bunul afectat garantiei va fi obligat pentru tot, insa numai in limita valorii acelui bun, iar participarea sa la restul pasivului mostenirii se reduce corespunzator; unul dintre mostenitori este insarcinat, prin titlu, sa execute singur obligatia. In acest caz, daca titlul il reprezinta testamentul, scutirea celorlalti mostenitori constituie o liberalitate, supusa reductiunii daca este cazul.