Biologia si ecologia crapului (cyprinus carpio-linne)

BIOLOGIA SI ECOLOGIA CRAPULUI (CYPRINUS CARPIO-LINNE)

Din punct de vedere sistematic, specia Cyprinus carpio-Linne face parte din subincrengatura Gnathostomate, supraclasa Pisces, clasa Osteichtyes, subclasa Actinopterygii, supraordinul Teleostei, ordinul Cypriniformes, familia Cyprinidae, genul Cyprinus (FEIDER. Si colab., 1972)

Istoria cresterii crapului se pierde in negura timpului. Unii autori considera ca inca inainte de anul 2000 i. Hr. cresterea acestei specii era dirijata de catre om. In primul tratat de acvacultura ce dateaza din anul 475 iHr., Fan Li descrie pentru prima data "bataia " crapului si apreciaza direct o afacere profitabila cresterea acestei specii in captivitate. Din insemnarile lui Aristotel si Plinius reiese ca atat grecii cat si romanii cunosteau bine crapul (BARDACH, 1972).

In Europa crapul atrait inaintea perioadei glaciare. Conditiile naturale prielnice s-au limitat la zona temperata, intre paralelele de 50-51^O, insa s-a raspandit si in alte zone ale globului, ajungand pana in Indochina, iar mai recent si in America de Nord. In Anglia a fost introdus si aclimatizat in anul 1514. In Japonia a fost introdus in anul 1904, iar in SUA din anul 1877. Intre timp a mai fost aclimatizat si in Amerca de Sud, in Africa, iar mai recent si in Australia.

In tara noastra, crapul este pestele cel mai raspandit. El traieste in fata gurilor Dunarii,in toate lacurile litorale, in Dunare si baltile sale de inundatie, din partea inferioara a tuturor raurilor noastre, in zona colinara, in lacuri, iazuri si helesteie.

Acesta specie prefera apele dulci, stagnante sau slab curgatoare. Se poate intalni si in ape salmastre oligohaline (0,6-5 saruri / l apa). Apele neutre, usor acide sau usor alcaline sunt favorabile cresterii crapului (BURA si colab. , 1995).

Putin pretentios la continutul in oxigen al apei, crapul suporta un deficit de pana la 3,5 mg O₂ / l apa (POJOGA, 1977)

Crapul se dezvolta bine la temperaturi ale apei cuprinse intre 18-28^oC. Sub 10-12^oC crapul nu se mai hraneste, iar peste 30^oC se hraneste foarte putin.

Hrana crapului este foarte variata, fiind constituita din fitoplancton si zooplancton pentru puiet; benton ( larve de insecte, virmi, moluste mici), resturi vegetale, seminte de plante acvatice, plante submerse si chiar puiet de peste, pentru celelalte categorii de varsta. Iarna crapul nu se hraneste, trecand in "somnul de iarna". Conform opiniei lui POJOGA (1977), in aceasta perioada, masa corporala scade cu 5-15%.

In apele naturale, crapul salbatic creste relative repede (tabelul 2). Acesta atinge in medie 25-27 cm lungime, dar s-au pescuit si exemplare de 1m.

Tabelul 1

Ritmul de crestere al crapului salbatic

(dupa PAPADOPOL, citat de KASZONI, 1974)

Graficul 1

Reprezentarea grafica a ritmului de crestere a crapului salbatic pe o perioada de 10 ani (dupa KASZONI, 1974 - modificat)

Ritmul de crestere al crapului selectionat, crescut in iazuri si helesteie, este mai mare, decat cel al celui salbatic, datorita furajarii suplimentare si a conditiilor de mediu favorabile.

Maturitatea sexuala se instaleaza de obicei la 2-3 ani pentru masculi, respectiv la 3-4 ani pentru femele.

Reproducerea crapului are loc succesiv in 3-4 etape intre lunile mai-septembrie. Primavara cand apa are o temperatura de 18-20^oC pestii depun prima ponta, cea mai importanta, reprezentand 75% din total. Reproducerea crapului, denumita si "bataie", se realizeaza in zorii zilei, in locuri cu apa linistita, putin adanca si cu vagetatie abundenta (BURA si colab.,1995).

Prolificitatea (numarul de icre / femela) depinde de mai multi factori, printre care cei mai importanti sunt varsta si masa corporala a pestelui. Dupa KASZONI (1974), o femela de crap de 5-8 ani depune intre 600000-800000 icre. In general, se aprecieaza ca numarul de icre raportat la 1 kg masa corporala variaza intre 120000-200000 bucati.

Icrele sunt de forma sferica, cu diametrul intre 1,4-1,8 mm, de culoare galben-verzuie, transparente, aderente pe toata suprafata lor, proprietate ce la inlesneste fixarea pe suportul vegetal.

Fecundatia este externa, iar dezvoltarea embrionara dureza intre 3-6 zile, in functie de temperature apei (cea optima fiind de 20-21^oC) (BURA si colab., 1995). Sacul vitelin al larvei de crap se resoarbe la varsta de 10 zile,  perioada in care larva nu se hraneste activ. Dupa primele 10 zile de viata larva incepe sa se hraneasca activ si devine alevin. Acest stadiu dureaza pana la varsta de 20 de zile cand apar primii solzi. Intervalul dintre 20 si 45 zile, corespunde perioadei de prepui, iar dupa 45 zile pana la maturitatea sexuala crapul este in perioada de puiet (REBREANU si colab., 1991).

In economia piscicola a tarii noastre,crapul joaca un rol important, fiind cea mai raspandita specie de peste a apelor noastre.

Pe baza crapului salbatic, prin selectie si imbunatatirea conditiilor de mediu si hrana, s-a obtinut crapul de cultura. Acesta prezinta un ritm de crestere mult mai rapid decat crapul salbatic. Astfel, la trei veri crapul salbatic ajunge la 0,640 kg, iar cel de cultura poate depasi 2 kg (BURA si colab., 1995).