Jocul de cuvinte se bazeaza pe relatiile lexicale fundamentale: omonimie, paronimie, sinonimie, antonomie. Trecandu-se cu ingeniozitate de la un cuvant la alt cuvant cu o forma sonora apropiata, de la un sens la altul, se produce un efect de surpriza, care constituie adesea si o sursa de umor.
Daca studiem putin problema putem afirma ca jocurile de cuvinte, cuvintele-valiza, nonsensurile, derierile lexicale, si multe altele asemeni lor, duc la o dezvoltare a simtului practic frazeologic si a multor alte simturi care duc si ele intr-un final la acumularea de conostiinte si de o mai buna "prelucrare" de informatii.