Economia comunicarii
Comunicarea publica poate fi descrisa si an termeni economici, cum sunt economie de piata, cerere si oferta. Astfel, in viziunea lui Van Kaam, partenerii procesului de comunicare - emitatorul si receptorul - sunt prezenti in egala masura pe piata comunicarii. Este piata unde oferta si cererea se intalnesc, stabilindu-se necesitatile si posibilitatile momentane de negociere si schimb. Ceea ce complica definirea conceptului de " piata a comunicarii" este faptul ca acesta piata pare a fi formata din doua subdiviziuni: piata informatiei si piata interesului. Prima subdiviziune, piata informatiei, cuprinde cererea de informatie din partea receptorilor ( a publicului ) si oferta de informatie pe care o pot asigura emisatorii. In esenta, pe acest tip de piata, banul este un instrument de schimb. Pe piata interesului, rolurile de emitator si receptor se inverseaza: emitatorul este acela care solicita interesul publicului, iar publicul acorda sau nu atentie mesajelor .
Ambele subdiviziuni ale pitei se supun aceluiasi joc ale cererii si ofertei, joc care determina raportul invers proportional dintre pretul de piata si marirea consumului. Fata de scaderea sau cresterea pretului, emitatorul si receptorul reactioneaza invers, atit pe piata informatiei cat si pe cea a interesului. Piata comunicarii este uneori o piata exclusiv informationala, alteori fiind o piata exclusiv a interesului. Dar de cele mai multe ori avem de a face cu o combinatie intre cele doua.
