Ergonomia muncii

ERGONOMIA MUNCII

1. OBIECTUL ERGONOMIEI

In cadrul managementului resurselor umane, organizarea si amenajarea locului de munca, limitele capacitatii omului sint puse in corelatie cu munca de catre erggonomie. Ca urmare a revolutiei tehnico-stiintifice, o data cu sporirea considerabila a complexitatii muncii, dar si a cerintelor umane, umanizarea muncii, perfectionarea si fundamentarea organizarii si conducerii productiei si a muncii pe baze rationale au devenit esentiale.

Amenajarea locului de munca presupune o cooperare multidisciplinara, care are ca scop adaptarea reciproca a omului si muncii. Termenul de ergonomie provine din limba greaca unde eron=munca si nomos=lege, fiind adoptat la Oxford in anul 1949.

DEFINITIE: Ergonomia reprezinta ansamblul integrat de stiinte susceptibile sa furnizeze cunostintele asupra muncii umane, necesare adaptarii rationale a omului in munca si a muncii la om.

Ergonomia mai este denumita ca fiind "munca in raport cu toate aspectele umane", "omul in ambianta in care munceste", "tehnologia de comunicatie in sistemele om-masini". Aceasta este considerata ca o tehnologie, deci mai putin decit o stiinta dar, mai mult decit o tehnica, dar foloseste un ansamblu de stiinte cum sint fiziologia muncii, psihologia muncii, patologia muncii, matematica si de un sistem de tehnici de analiza a muncii.

Alti autori considera ca "ergonomia reprezinta aplicarea stiintelor biologice din domeniul anatomiei, fiziologiei, psihologiei experimentale si a medicinei profesionale, cu scopul de a realiza un sistem om-masina deci un raport corespunzator intre solicitari si capacitatea de munca, in interesul muncitorilor si al productivitatii muncii.

Aceste definitii pun in evidenta doua idei principale:

-caracterul multidisciplinar al ergonomiei,

-necesitatea studiului sistemului om-masina.

In ultimele decenii obiectul ergonomiei s-a deplasat de la accentul pe studiul miscarilor in munca, spre studiul mai complex al sistemului om-masina. Astfel se manifesta tendinta pentru munca de percepere, supraveghere si control, concomitent cu scaderea efortului muscular, a muncii fizice, manipulative.

In prezent in cadrul ergonomiei se desfasoara urmatoarele activitati:

-Studiul muncii sub aspect fiziologic, antropologic si igenic.

-Antropometria (topoergonomia) orientata spre dimensionarea optima a masinilor, organelor de comanda, locurilor de munca, mobilierului, factorilor de ambianta fizica.

-Ergonomia informationala orientata in special spre psihologia centrata pe cognivitate, perceperea si procesele intelectuale (mentale) de gindire si decizie legate de productie.

-Ergonomia biologica (bioergonomia) unde accentul se pune pe fenomenul de oboseala in relatie cu durata muncii, a repausului, munca in schimburi, de noapte, in ture.

-Ergonomia euristica, centrata pe cooperarea operator-calculator.

-Ecoergonomia care desi nu este folosita ca denumire in lucrarile actuale, este extrem de importanta, se centreaza pe relatia mediu general (ecosistem) si mediul muncii (ergosistem), acesta din urma fiind integrat ecosistemelor.

2. ERGONOMIA DE CORECTIE SI ERGONOMIA DE CONCEPTIE

In functie de faza sau etapa in care se gaseste sistemul om-masina, proiectare sau productie, se pot deosebi doua ramuri fundamentale ale ergonomiei:

-ergonomia proiectionala (de conceptie),

-ergonomia de corectie.

a).Ergonomia de conceptie are in vedere proiectarea optima a sistemului om-masina tinind seama de o suma de criterii ergonomice.

b).Ergonomia de corectie (ergoterapia) se refera la interventia intr-un sistem om-masina deja functional. Prin echipe polispecializate, ergonomia de corectie studiaza toate elementele instalatiei, mobilierului, mediului de munca, organizarea muncii spre a depista aspectele non-ergonomice.

De asemenea analizeaza aprofundat cauzele care au contribuit la deteriorarea, uneori catastrofica, a sistemului om-masina sau om-loc de munca (accidentele), a bolilor profesionale. In ultima vreme ergonomia de corectie si-a integrat si alte domenii, care apartin unor stiinte specifice, absenteism, fluctuatie, procesul muncii sub aspectul timpilor si miscarilor, intocmeste monografii profesionale (ergotopomonografii), analiza functiilor si a locurilor de munca si executa examenul caracterologic al salariatilor.

definitie: Ergonomia este ansamblul integrat al stiintelor care permit obtinerea cunostintelor privitoare la munca umana, necesare pentru fundamentarea rationala si optima a adaptarii muncii la om si a omului la meseria sa, in scopul cresterii continue a productivitatii muncii sociale, in conditiile economisirii efortului uman.

Ergonomia de conceptie si de corectie are un caracter complex si dificil al acestor obiective (proiectare si corectie). In general de ergonomia de conceptie se preocupa institutele de cercetare-dezvoltare-inovare sau cele de proiectare, deci cei care concep si proiecteaza mijloace de munca si obiecte ale muncii, tinind seama de diviziunea si specializarea muncii. Aceasta are o valoare anticipativa si inovatoare in proiectarea sistemului "om-masina-tehnic-productiv".

3. PRINCIPIILE ERGONOMICE REFERITOARE LA ECONOMIA DE MISCARI

Experienta si preocuparea specialistilor pentru studierea metodelor de munca au permis definirea unor principii de baza pentru economia de miscari.

Aceste principii ergonomice ale economiei de miscari sint urmatoarele:

-Simetricitatea miscarilor miinilor si bratelor, simultaneitatea si continuitatea miscarilor.

-Miscarile sa fie cit mai usoare, mai scurte si mai rare.

-Miscarile sa aiba o succesiune logica.

-Locul stabil al uneltelor si materialelor, adica sa fie fix si bine precizat.

-Utilizarea gravitatiei, ca sursa de energie care nu costa nimic.

-Securitatea muncii, prin simplificarea acesteia.

Pe linga aceste principii ergonomice s-au mai enuntat si urmatoarele considerente privind ergonomia de miscari astfel:

-Operatorul uman trebuie sa poata lucra asezat sau in picioare dupa bunul sau plac.

-Levierele, volanele, manivelele, contactele, robinetii trebuie sa fie usor de minuit, usor accesibili.

-Trebuie eliminata necesitatea de a controla muscular si mintal miscarile, in acest scop folosindu-se rigle, opritoare, indreptare, ghidaje, etc.

-Combinarea mai multor unelte.

-Conditiile de munca favorabile elimina risipa de energie prin ameliorarea factorilor de ambianta.

De aici au rezultat o serie de principii practice ale economiei de miscari:

a).Economia de miscari in folosul corpului:

-Miscarea simultana a miinilor si bratelor:

-inceperea si terminarea simultana a miscarilor pentru ambele miini,

-miinile sa nu ramina inactive, in acelasi timp,

-miscarile bratelor sa fie simetrice sau simultane.

-Cheltuieli minime de energie:

-sa se mobilizeze cele mai mici mase musculare,

-miscarile continue sint preferate celor in zig-zag, intrerupte sau cu unghi

ascutit.

-Utilizarea fortei vii:

-forta vie sa fie folosita pentru a ajuta miscarile executantului,

-miscarea este concentrata,

-solicitarea este minima.

-Ritmul:

-miscarile balistice sint mai rapide,

-miscarile balistice sint mai usoare si precise, decit cele supuse,

-executarea usoara si automata a muncii necesita dobindirea unui ritm.

b).Amenajarea locului de munca:

-Ordinea in zona de lucru:

-loc fix pentru mijloace de munca,

-materialele, sculele, verificatoarele sa fie cit mai aproape si in fata

executantului,

-sa fie dispuse astfel incit sa permita cea mai buna succesiune a miscarilor.

-Folosirea gravitatiei:

-cutiile si recipientele de alimentare prin gravitatie sa aprovizioneze

executantul foarte aproape de locul de munca,

-folosirea gravitatiei pentru evacuare, utilizind transportoarele cu rale,

topoganuri, planuri inclinate.

-Iluminarea suprafetelor de lucru si locul de lucru:

-conditii de lumina bune,

-scaunul si suprafata de lucru sa permita lucrul in picioare sau asezat,

-modelul de scaun sa permita o pozitie buna.

c).Conceptia sculelor, aparatelor si a utilajelor:

-Libertatea miinilor:

-degrevarea miinilor prin autodispozitive,

-degrevarea miinilor prin actionarea de picior.

-Combinare, prepozitionare:

-combinarea sculelor,

-prepozitionarea in ordinea folosirii.

-Sarcina degetelor:

-sarcina degetelor in functie de proprietatile mobile ale acestora, cind fiecare deget indeplineste o miscare separata.

-Dimensiunea organelor de comanda:

-miinile sa aiba asigurata o suprafata de contact cit mai mare,

-pirghiile, manivelele, valantele, robinetii sa permita manevrarea fara o

schimbare importanta a pozitiei executantului si un randament mecanic

maxim.

Prin studiul miscarilor se poate obtine o crestere a productivitatii muncii cu cca. 75 % pentru activitatile manuale, cu investitii minime.