Ea se face cu flacara oxiacetilenica in care se topeste o sarma din metalul ce trebuie depus, pulverizarea fiind facuta cu aer comprimat.
Difuziunea - consta in tratarea suprafetei unui metal cu un metal de protectie; la temperatura inalta la care are loc operatia, la suprafata metalului se formeaza un strat protector alcatuit dintr-o solutie solida a celor doua metale.
Cufundarea in metal topit - se face de obicei pentru acoperirea fierului cu un metal care are punctul de topire mai mic, metale ca plumbul, staniul sau zincul.
Placarea - consta in presarea sau laminarea, la cald, a doua metale diferite. Metalul care trebuie placat se toarna intr-o forma captusita cu metalul protector, dupa care se lamineaza. Aderenta stratului protector la metalul de baza se face datorita fortelor mecanice si datorita difuziunii.
b) Straturile anorganice sunt si ele de diferite tipuri. Astfel, suprafata obiectului metalic se poate supune unor tratamente chimice pentru obtinerea unei pelicule ce prezinta o buna rezistenta la coroziune.
Oxidarea - consta in formarea pe suprafata metalica unei pelicule din oxidul metalului, sub actiunea aerului. Adeseori stratul natural de oxid creste cand metalul este supus unor tratamente speciale cu oxidanti puternici sau pe cale electrochimica.
Fostfatarea - consta in formarea pe suprafetele obiectelor metalice o pelicula protectoare formata din fostfatul metalului respectiv. Acesta se realizeaza prin introducerea metalului in solutii acide de fostfati de fier, de zinc sau de mangan.
c) Straturile organice formeaza un izolant intre metal si mediul corosiv.Ele trebuie sa fie adezive, continue si impermeabile.
Inhibitori si pasivizatori. Inhibatorii sunt substante care, adaugate mediului corosiv, micsoreaza sau chiar anuleaza viteza de coroziune.
