QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate asistenta sociala

Asistenta sociala, o combinare creativa de cunostinte, valori si priceperi








Asistenta sociala, o combinare creativa de cunostinte, valori si priceperi

Atunci cand desfasuram o activitate, cand intreprindem ceva, avem in vedere un mod de a intelege lucrurile (cunostinte) anumite atitudini (valori) si o capacitate de a le utiliza (priceperi). Acest lucru este valabil si in privinta asistentei sociale ca activitate de ajutare.




1 Cunostintele

In literatura de specialitate se subliniaza necesitatea ca actiunea de asistenta sociala sa se realizeze pe o baza larga de cunostinte.

Cunostintele se refera la domeniul cognitiv, mental, la realitate, asa cum o acceptam. fie ca ne referim la elemente percepute cu certitudine, fie ca este vorba despre ceea ce noi credem ca are o mare probabilitate.

Autorul unui dictionar de specialitate prestigios apreciaza ca baza de cunostinte in domeniul asistentei sociale deriva din:

- propria experienta a asistentului social;

- teorie;

- studiul sistematic al fenomenelor relevante;

- experienta directa si relatata de catre alti asistenti sociali practicieni (Barker, L., R., 1991)

Asistenta sociala pune un accent tot mai mare pe cunostintele de natura stiintifica, opuse unor simple convingeri neconfirmate.

In domeniul sociologiei, au fost enuntate urmatoarele atribute care definesc cunostintele stiintifice: caracter abstract, intersubiectivitate, relevanta empirica.

Putem considera ca aceleasi atribute le pastreaza si cunostintele in cadrul asistentei sociale, intre cele doua domenii interferentele fiind deosebit de pronuntate. Unii sociologi considera ca societatea determina prezenta si continutul ideilor. Ca atare, desi cunostintele pot fi testate si se pot dezvolta in mod stiintific, contextul social exercita o influenta remarcabila. Acest lucru este intrutotul adevarat referitor la cunostintele in domeniul asistentei sociale. De exemplu, ideea democratica despre valoarea suprema a individului a influentat accentul pus pe trebuintele individuale in domeniul asistentei sociale.

    Cunostintele de asistenta sociala reprezinta, de fapt, ceea ce stim despre oameni si sistemele sociale. Vor fi explicate functionarea indivizilor si a sistemelor sociale. In acest fel vor fi intelese situatiile in care sunt puse unele persoane si vor putea fi ghidate actiunile asistentilor sociali in incercarea lor de a imbunatati functionarea sociala a indivizilor.

Cunostintele de asistenta sociala le includ pe cele despre dezvoltare umana, diversitate umana si teoriile sistemelor sociale.

Dupa cum rezulta din cele de mai sus, cunostintele din domeniul asistentei sociale sunt imprumutate, in mare masura, din stiintele sociale, mai ales sociologie, psihologie, antropologie, stiinte politice, economice, istorie, ca si din biologie si fiziologie.

In activitatea sa, dupa cum spuneam, asistentul social preia cunostinte dar, totodata, le si dezvolta. O mare parte din aceste cunostinte sunt reprezentate de intelepciunea practica dobandita prin experienta.

Deci, cunostintele de asistenta sociala sunt eclectice, interdisciplinare, complexe si, adesea, subiective.

Sa dam un exemplu: atunci cand asistentul social va lucra cu o persoana varstnica, peste 65 de ani, va prezenta o mare importanta intelegerea trebuintelor specifice acestei varste. Biologia si fiziologia vor oferi cunostinte despre procesul biologic de imbatranire. Gerontologia ne va oferi cateva teorii privitor la imbatranire, cum ar fi teoria dezangajarii, teoria activitatii sau teoria dezvoltarii. Ultima dintre ele identifica sarcinile specifice pe care persoana varstnica trebuie sa le parcurga.

Perioada de batranete este cea mai dificila din viata unui om: sanatatea este in declin, dizabilitatile cresc, atractivitatea fata de lume scade. Este importanta asimilarea unor cunostinte despre boli specifice acestei varste ca si unele despre moarte. Referitor la acest ultim aspect, asistentul social trebuie sa cunoasca faptul ca doar o mica parte a batranilor au teama de moarte. Utile se dovedesc a fi cunostintele despre stres, factorii stresori specifici varstnicilor si copingul.

Din punctul de vedere al sociologiei, este necesar sa se cunoasca rolul varstnicului in societatea actuala, aspectele negative ale marginalizarii si stigmatizarea persoanelor in varsta.

Retragerea ridica probleme financiare, varstnicii se simt neglijati de copii, unii se simt alienati de schimbarile sociale. Cercetarile subliniaza ca batranii regreseaza spre forme de aparare primitive si ineficiente: anxietate, depresie. Asistentul social trebuie sa lupte impotriva stereotipiilor ce considera ca batranii sunt rigizi si inflexibili, stresul minor putand depasi capacitatea lor de adaptare.

In sfarsit, asistentul social trebuie sa fie familiarizat cu resursele financiare comunitare, neguvernamentale si guvernamentale, de asemenea cu politicile sociale privind posibilitatile de ajutare a acestei categorii de oameni.           

2 Valori

Intre termenul de cunostinte si cel de valori exista o seama de elemente comune care pot crea eventuale confuzii. Cunostintele pot fi dovedite, sunt folosite pentru a explica comportamentul si a conceptualiza activitatea de asistenta sociala. Desi valorile nu se supun atat de mult rigorilor logice, ele nu sunt mai putin riguroase, dar, de data aceasta in ceea ce priveste aplicarea lor. Cuvantul cheie pentru a le intelege este trebuie, ceea ce este de dorit, preferat. Se presupun optiuni referitoare la comportamentul uman, in cazul asistentei sociale modalitati dorite de a ajuta. Valorile “reflecta convingeri selectate despre cum trebuie sa fie viata. Vorbind in general, idei impartasite despre ceea ce este bine, corect si de dorit” (Haynes, K.S.,Holmes, K.,A., 1994, p.170).

Potrivit unei definitii de dictionar, valorile reprezinta obiceiuri, standarde de comportament si principii considerate dezirabile de catre o cultura, un grup de oameni sau un individ (Barker, R.L., 1991) 

Valorile raman ceva general si abstract inainte de a fi traduse in norme. Acestea din urma sunt reguli sau ghid pentru comportament. De exemplu, afirmatia “toti oamenii au fost creati ca fiind egali”, valoare care apare in Declaratia pentru Independenta a Statelor Unite ale Americii, ramane o abstractie mareata pentru afro-americani timp de doua sute de ani, adica pana in 1960 cand apare legea drepturilor civile. Valoarea in sine nu e suficienta pentru ceea ce reprezinta ea. Dupa cum afirma H.H. Perlman, “valoarea este neinsemnata daca nu se deplaseaza sau este deplasabila de la afirmatia verbala spre actiune” (apud Haynes, K.S., Holmes, K.A., 1994, p.171)

Valorile exista mai mult in sisteme. Acest lucru inseamna ca valorile individuale sunt organizate in asemenea mod incat au o stransa legatura cu valorile celorlalti. Ele sunt, in buna masura, impuse individului de catre sistemul social.

Exista diverse clasificari ale valorilor: valori primare si instrumentale, valori fundamentale si secundare, valori cardinale si operationale.

L.C. Johnson vorbeste de trei tipuri de valori:

- valori fundamentale, reprezinta categoria cea mai abstracta, fiind cele mai usor agreate de grupurile de oameni. Asemenea valori sunt cele de libertate demnitate umana, progres, justitie, bioetica;

- valori imediate, cu caracter ceva mai specific. De exemplu, dreptul la eutanasie, dreptul la avort, dreptul de a-ti pedepsi intr-un anumit fel copiii.

Dreptul la eutanasie sau cel referitor la sinucidere reprezinta un teren de dezbateri si conflicte etice. Daca dreptul la eutanasie este moral sau nu, in acest caz care va fi pozitia asistentului social? El va fi responsabil fata de clientul individual, fata de familia si prietenii acestuia sau fata de intreaga societate? Unii asistenti sociali considera ca dorinta de sinucidere este o instabilitate mentala temporara, in care caz, ca asistenti sociali avem obligatia de a interveni pentru a proteja clientul de el insusi. Alti asistenti sociali considera ca “sinuciderea rationala” este indreptatita in unele situatii cum ar fi bolile terminale. Daca o persoana sufera de un cancer inoperabil este rational ca ea insasi sa hotarasca de a nu mai continua suferinta. Calitatea vietii trebuie sa fie o variabila majora intr-o asemenea situatie. Daca crezi in valoarea inerenta a tuturor persoanelor, daca consideri ca boala termiala a clientului ii da dreptul sa moara cu demnitate, cat de departe trebuie sa mergi in acceptarea acestei valori? Daca ai dreptul legal sa asisti o persoana sa se sinucida, cat de departe putem merge in sprijinirea eforturilor sale? Ce directie etica trebuie sa ne luam in acest caz?

Bioetica reprezinta un domeniu specializat al eticii referitor la dilemele morale, etice si legale create de dezvoltarea masiva a tehnologiei in domeniul medicinii. Datorita progreselor tehnologiei medicale din ultimii ani, problemele etice au evoluat ca niciodata inainte.

Tehnologia medicala face posibila mentinerea in viata a unui organism, cu toate ca din punct de vedere clinic ne aflam in fata unui “creier mort”. Ce trebuie sa onoram, moartea creierului sau moartea inimii? Transplantul de organe da posibilitatea prelungirii vietii traita in bune conditiuni. Cine decide prioritatea de a beneficia de un transplant atunci cand sunt mai multi doritori decat organe de transplantat?

- valori instrumentale, specifice, care reprezinta anumite moduri de comportament. Asemenea valori sunt autodeterminarea si confidentialitatea ( L.C. Johnson, 1992., p. 53).

Ele au calitatea de a fi instrumentale, operationale.

Valorile isi au originea, partial, in societatea de care apartine persoana. Printre factorii care influenteaza sustinerea valorilor individuale amintim:

- mostenirea culturala;

- valorile detinute de persoane / grupuri cu care individul ar vrea sa se asocieze;

- experienta personala;

- punctul de vedere despre fiinta umana si natura situatiilor umane.



NASW stabileste un numar de 10 valori. (Morales, A.T., Sheafor, B.W.,1992,pp.224-228). Putem considera ca aceste valori sunt in general valabile, reflectand, de fapt, un spirit democratic, ce se poate regasi astazi in societatea vest europeana, nu doar in contextul socio-cultural si valoric moral american.

1. Importanta majora acordata persoanei in societate. Este valoarea fundamentala a societatii vestice. Suprematia individului reprezinta, de asemenea, postulatul de baza in practica asistentei sociale. De aici deriva si rolul asistentei sociale de a ajuta, nu de a acuza sau condamna. Clientii trebuie acceptati cu sistemele lor de valori, nu din punctul de vedere al valorilor asistentului social sau cel al societatii. Trebuie pornit de la faptul ca un client este om si el trebuie tratat ca membru al societatii, demn si cu depline drepturi. Este vorba de a trata pe fiecare drept o personalitate, adica in unitatea si unicitatea structurii sale bio-psiho-socio-culturale. Acelasi lucru este valabil si in privinta grupurilor.

2. Angajare in schimbarea sociala pentru a iesi in intampinarea trebuintelor recunoscute social. Aceasta valoare ar parea in contradictie cu cea anterioara. Suprematia persoanei clientului nu inseamna ca asistentul social sa neglijeze componenta sociala a preocuparilor sale, adica aceea de a urmari schimbarea sociala. Asistenta sociala este o profesie care se simte responsabila si urmareste sa ajute societatea pentru a veni in intampinarea nevoilor sociale ale oamenilor, pentru ca institutiile sociale menite bunastarii sa functioneze adecvat in acest scop: “asistentii sociali sunt obligati sa creada ca societatea are responsabilitatea de a oferi resurse si servicii pentru a ajuta oamenii sa evite probleme ca: foametea, educatia insuficienta, discriminarea, boala si locuintele neadecvate. In timp ce asistentii sociali accepta suprematia individului, ei detin, de asemenea, responsabilitatea sociala pentru intampinarea nevoilor sociale“ (Morales, A.T., Sheafor, B.W., 1992, p. 224-225)

3. Responsabilitate privitor la justitia sociala si bunastarea economica, psihica si mentala pentru intreaga societate. Asistentii sociali cred in justitia sociala, astfel ca fiecare persoana sa-si poata pune in valoare posibilitatile, sa contribuie la dezvoltarea societatii. In ciuda faptului ca societatea americana are resurse mult superioare fata de ale noastre, si acolo trebuie facute anumite alegeri. Nu pot fi satisfacute maximal toate trebuintele. Ca atare trebuie operate anumite selectii, este necesar sa se aiba in vedere categoriile cele mai dezavantajate cum ar fi copiii, persoanele varstnice, persoanele cu handicap etc. Acest lucru se pune in conditii si mai acute in societatea romaneasca, cu resurse limitate, cu legislatie, nu o data, in curs de elaborare, cu aplicarea acestei legislatii atat de precar etc. In conditiile societatii de tranzitie asistentii sociali au de luptat, nu o data, cu obstacole descurajante. Numai o motivatie foarte puternica ce trebuie intarita prin diverse mijloace poate contracara o eventuala descurajare sau revolta neputincioasa a asistentilor sociali, in general tineri. Este important ca ei sa stie ca, in conditiile unei tari sarace, putinul existent trebuie cu grija impartit.

4. Respect si apreciere pentru diferentele individuale si de grup. Psihologia subliniaza anumite caracteristici pe care le au toti oamenii. Toti avem trebuinte, scopuri, dorinte, aspiratii etc. Din acest punct de vedere toti suntem la fel. Pe de alta parte, dupa cum s-a remarcat in cadrul teoriilor personalitatii, fiecare dintre noi reprezentam o personalitate, adica o structurare unica de insusiri bio-psiho-socio-culturale prin care ne diferentiem de ceilalti. Asistentul social trebuie sa respecte aceasta unicitate. El trebuie sa ia in considerare aspectele calitative derivate din modele culturale diferite, convingeri diverse, forme variate de activitate.

 A dezvolta abilitatile clientilor de a se ajuta singuri. Ajutorul acordat de asistentul social trebuie sa antreneze participarea clientului la propria sa schimbare. Se porneste de la postulatul ca fiecare persoana are capacitatea de a contribui la propria sa schimbare.

Asistentul social trebuie sa perceapa oamenii in dinamica devenirii lor, adaptabili, nu intr-un mod static ci conservator. De exemplu, o persoana cu un retard mental pronuntat nu va putea fi facuta sa obtina performante intelectuale remarcabile, totusi, asistentul social va milita pentru ca aceasta persoana sa gaseasca oportunitati prin care sa-si poata valorifica potentialitatile, atatea cate exista. In cazul unei persoane care are o boala incurabila, a unui copil lipsit de vedere, ei pot fi ajutati sa-si usureze starea in care se afla, iar mediul in care traiesc trebuie si el pregatit pentru a deveni suportiv si sa se acomodeze mai adecvat la situatie.

In privinta capacitatii clientilor de a se ajuta singuri mai este de mentionat faptul ca asistentul social trebuie sa ajute clientul sa fie responsabil pentru propriile decizii si actiuni.

6. Disponibilitatea de a transmite cunostinte si abilitati altora. A ajuta clientul inseamna a evita ca el sa devina dependent de asistentul social si a-l pregati sa-si rezolve singur problemele. Asistentul social, impreuna cu clientul, trebuie sa identifice fortele de care acesta din urma dispune pentru a-si rezolva problemele si sa-l invete cum poate folosi aceste forte in viitor.

Pe de alta parte, asistentul social ca profesionist are obligatia de a‑si impartasi cunostintele colegilor.

 

7. Capacitatea de a mentine separate sentimentele si trebuintele personale de relatiile profesionale. Referitor la aceasta valoare trebuie mentionata o alta prevedere cu valoare de postulat si anume ca practica trebuie focalizata pe client si nu pe asistentul social. Deoarece acesta din urma nu poate ramane indiferent fata de oamenii cu care lucreaza, destul de usor el se poate identifica cu clientul si sa dezvolte relatii personale cu el. Intr-o asemenea situatie, clientul pierde avantajul unui ajutor obiectiv iar calitatea procesului de ajutare este diminuata din cauza transformarii relatiilor profesionale in relatii personale pe care o persoana le are cu altele si se caracterizeaza printr-o anumita doza de subiectivitate, fiind colorate afectiv. Relatiile profesionale necesita mentinerea unui anumit grad de obiectivitate profesionala. Identificarea cu clientul impiedica posibilitatea de a avea o perceptie neutra asupra situatiei clientului. Unii autori subliniaza in mod expres “importanta mentinerii unui anume grad de distanta personala fata de clienti: “ de-a lungul timpului, multi clienti vin in contact cu profesionisti care ajuta, si ei au, de obicei, pretentia ca sa le rezolve situatia in care se afla - ca orice persoana care transfera o situatie dificila sau primeste asistenta de la familie, prieteni sau alti oameni care o ajuta in mod natural. Deseori aceste eforturi de ajutare le implica pe cele emotionale pentru a intelege si a face fata situatiei. In opozitie cu cel care ajuta natural, ajutorul profesionist are o noua dimensiune fata de client sau de grup, operand cu un anumit grad emotional de neutralitate.

Mentinerea acestei neutralitati fara a parea nepasator, sau neconcentrat este un act delicat pentru asistentul social. Lucratorul care ajunge sa se identifice cu situatia clientului poate pierde perspectiva si obiectivitatea. (B. Sheafor, Ch. R. Horejsi si G. A. Horejsi, apud Morales T.A. si W.S. Sheafor, 1992, p. 227).

8. Respect pentru confidentialitate in relatia cu clientii. A pastra secrete informatiile despre client deriva din prima valoare mentionata anterior: a acorda importanta majora persoanei. Fiecare are drepturi depline asupra sa, inclusiv de a-si pastra informatiile despre sine. Aceasta valoare presupune maxima protectie a informatiilor primite in munca cu clientii. Desigur, nu putem vorbi de o confidentialitate absoluta. Trebuie subliniat, de asemenea, ca exista informatii delicate pe care asistentul social si clientul trebuie sa le schimbe. O intrebare legitima ce apare in mintea viitorului asistent social profesionist este sa delimiteze cu claritate categoria informatiilor ce nu trebuie pastrate confidential si pot sau trebuie sa fie divulgate sau, in orice caz cunoscute si de altii. Putem spune ca sunt confidentiale informatiile pe care clientul doreste sa le pastreze confidentiale. Cand are asistentul social dreptul si/sau obligatia de a nu considera obligatorie respectarea confidentialitatii? El are obligatia de a apara interesele clientului. Cu totul general, putem spune ca atunci cand informatia respectiva pune in pericol pe cineva, unde exista riscul de a produce o vatamare de sine sau a altora nu este obligatorie pastrarea confidentialitatii. Sinuciderea este un asemenea exemplu. Sau atunci cand exista pericolul ca cineva sa fie ucis pentru ca vrea sa-l paraseasca pe prezumtivul ucigas. De asemenea, atunci cand se discuta, in cadrul echipei interprofesionale despre client. Dupa cum nu se supune regulii confidentialitatii comunicarea abuzului indreptat impotriva copilului. Important de remarcat faptul ca avem obligatia de a aduce la cunostinta clientului limitele confidentialitatii informatiilor. In rest asistentul social are obligatia de a apara clientul si interesele sale.

9. A persista sa depui eforturi in activitatea cu clientii, in ciuda frustrarii. Lucrand cu categorii dezavantajate, dificil de reintegrat si repus sa functioneze, fiind pusi in situatia de a milita pentru drepturile clientilor in ciuda rezistentei, stereotipiei, tendintelor conservatoare etc., asistentul social, nu o data se poate simti frustrat. Din partea sa se impune, in primul rand, a recunoaste aceasta frustrare. Apoi, atunci cand schimbarea are loc lent, tenacitate pentru a depasi problemele clientilor individuali, ale grupurilor, organizatiilor, comunitatilor precum si ale societatii in general. Situatia frustranta poate aparea atunci cand clientul este rezistent la o masura ce se impune pentru imbunatatirea propriei sale situatii sau atunci cand cauta sa obtina un drept legitim al clientului si autoritatile intarzie sa-l acorde. Activitatea de advocacy (a pleda pentru diferite grupe de clienti referitor la problemele lor sociale) poate reprezinta, de asemenea, o situatie frustranta. In toate aceste cazuri, asistentul social trebuie sa probeze rabdare, perseverenta in privinta activitatii propriei persoane si persuasiune in relatiile cu altii. Nu trebuie sa pierdem din vedere eventuala descurajare si mijloacele prin care sa luptam impotriva ei. Asistentii sociali trebuie sa fie perseverenti.

10. Obligatia de a se ghida dupa standarde personale si profesionale ridicate. Asistentul social trebuie sa foloseasca cele mai ridicate standarde etice in practica cu clientii. Aceasta valoare este mentionata in Codul etic al asistentului social din S.U.A. In cazul nerespectarii ei, se pot aplica sanctiuni.

S-a afirmat despre valorile din cadrul asistentei social ca sunt ca rinichii ; nu iti dai seama de ei decat atunci cand te supara. La fel si in privinta valorilor, vorbim despre ele atunci cand, in practica, apar dileme. S-a estimat, de asemenea, ca jumatate din deciziile profesionale necesita mai degraba judecati etice decat judecati stiintifice. Astfel privite lucrurile, putem conchide ca profesia de asistent social presupune, intr-o serioasa masura, utilizarea valorilor.

Inainte de a incepe procesul de ajutare, asistentul social trebuie sa-si cunoasca propriul sistem de valori. In al doilea rand este necesar a fi cunoscut sistemul de valori ale clientului. Asistentul social trebuie sa incerce sa evite impunerea propriului sistem de valori. Si, mai ales, trebuie sa se ghideze dupa valorile profesiei, respectiv ale codului etic.

Trebuie mentionat ca si alte profesii vehiculeaza valori, dar oarecum diferite de cele ale asistentului social. Asa sunt, bunaoara, cele ale medicului, asistentelor medicale sau ale psihologului. Dintre aceste profesii, cele mai apropiate de asistenta sociala sunt cele impartasite de psihologi.




3 Priceperi

S-a afirmat despre asistenta sociala ca este, in acelasi timp, arta si stiinta. O parte a practicii asistentului social se bazeaza pe abilitati naturale si trasaturi de personalitate. Fara indoiala, unii poseda calitati naturale prin intermediul carora devin persoane ce ajuta eficient, in mod natural. Totusi, multe priceperi solicitate in practica au o baza de cunostinte si pot fi invatate. Eficienta activitatii asistentului social sporeste atunci cand abilitatile naturale se impletesc cu priceperi profesionale dezvoltate.

A fi in mod efectiv asistent social inseamna sa ai capacitatea de a utiliza un repertoriu larg de tehnici. Priceperea asistentului social inseamna, in acelasi timp, sa operezi o selectie potrivita de tehnici pentru o anumita situatie si abilitatea sa utilizezi aceste tehnici efectiv. Selectia anumitor tehnici trebuie sa se bazeze pe efortul constient de a alege si utiliza acele cunostinte de care suntem siguri ca vor fi in concordanta cu valorile asistentei sociale. In acest sens, valorile devin un filtru intre cunostintele disponibile si priceperile utilizate de asistentul social in ceea ce priveste serviciile oferite. Priceperea reprezinta o componenta practica ce uneste cunostintele si valorile si le converteste in actiune ca raspuns la grija si trebuinta.

Termenul este utilizat oarecum diferit in alte domenii. In general, priceperea presupune o stransa legatura cu deprinderea. In cazul ultimei, este vorba despre o componenta automatizata a activitatii. Priceperea presupune utilizarea deprinderii in conditii diferite si adecvate situatiei.

In ceea ce priveste natura priceperilor, daca cineva observa un asistent social in actiune, natura priceperilor sale este usor de observat. Spre deosebire de un doctor ce administreaza o cura de medicamente pentru boala pacientului, asistentul social poate ajuta clientul/clientii sa-si imbunatateasca functionarea sociala. Priceperea poate fi definita ca o abilitate de a utiliza in mod efectiv cunostintele si usurinta in executie sau performanta. Elementul pivot pentru intelegerea specificului priceperilor in domeniul asistentei sociale il reprezinta contactul reciproc, satisfactia si relatiile productive intre client (clienti) si asistentul social. (Morales, A.T., Sheafor, W.S., p. 247).

In alte profesii priceperile sunt orientate “spre” cel educat, tratat etc., in domeniul asistentei sociale priceperile se utilizeaza “impreuna” cu clientul. Succesul in procesul de ajutare nu este determinat numai de priceperile asistentului social ci, de asemenea, de priceperea clientului in utilizarea ajutorului si in schimbarea functionarii sociale.

A.T. Morales si W.S. Sheafor definesc priceperile specifice profesiei astfel: “capacitatea asistentului social de a pune in miscare, in relatie cu clientul, (individual, grup sau comunitate) un proces psihosocial, ghidat, de interventie referitor la schimbare, bazat pe valorile si cunostintele din domeniul asistentei sociale, intr-o situatie specifica relevanta pentru client. Schimbarea care incepe sa apara ca rezultat al acestei interventii pricepute este efectuata cu cel mai mare grad de consideratie pentru client si cu utilizarea fortei si capacitatii clientului.” (MoralesA.T., SheaforW,S , p. 248).

Priceperile asistentului social se regasesc in cadrul metodelor si tehnicilor. Trebuie precizat ca tehnicile reprezinta instrumente, procedee si operatii specifice incorporate in cadrul unei metode. Competenta in domeniul asistentei sociale inseamna formarea unor priceperi in ceea ce priveste utilizarea metodelor si a tehnicilor .

Asistenta sociala nu opereaza doar cu o pricepere, ci cu un numar mare de priceperi, folosite in diferite situatii. Studii mai recente au incercat sa identifice cvasiexhaustiv priceperile de baza care sunt necesare unui asistent social. In general, se considera priceperile ca avand patru domenii:

1. analiza informatiilor;

2. a pune in valoare personalitatea, selful din punct de vedere profesional;

3. activitati practice cu indivizi, grupuri si comunitati;

4. evaluari.

S-a sugerat ideea ca priceperile profesionale se exprima in activitatile asistentului social. Selectia cunostintelor potrivite pentru sarcina profesionala, fuziunea dintre cunostinte si valori precum si sinteza acestora intr-o activitate profesionala relevanta constituie o arta, cu caracter creator. De aceea este si imposibil ca un asistent social sa invete toate priceperile de care are nevoie in cadrul activitatii sale practice.

H.M. Bartlett porneste de la ideea de generic si specific in privinta priceperilor. Ca atare diferentiaza priceperi de baza si specializate. Din categoria priceperilor de baza fac parte:

- priceperi de baza privind ajutarea;

- priceperi de abordare

- priceperi de observare;

- priceperi de comunicare;

- priceperi de a empatiza;

- priceperi pentru cazuri de rezistenta la interventie;

- priceperi de evaluare (assessment).

Pornind de la acestea si considerandu-le de baza, ele pot capata un caracter tot mai sofisticat, fiind utilizate de catre practicieni mai experimentati si devenind astfel priceperi specializate.  

Trebuie sa mai precizam ca fiecare persoana invata si aplica aceste categorii de priceperi intr-un mod propriu, le personalizeaza. Si pe aceasta cale activitatea asistentului social dobandeste un caracter creator.

Cu totul general, in domeniul asistentei sociale exista doua tipuri de priceperi: cognitive si interactive sau de relatii. Priceperile cognitive sunt cele folosite:

pentru studierea persoanelor intr-o situatie,

in identificarea cunostintelor de folosit,

in planificarea interventiei si in evaluare.

Priceperile interactive presupun:

relatiile de lucru cu indivizi, grupuri, familii, organizatii si comunitati,

in comunicare

dezvoltarea intelegerii.

Un asistent social trebuie sa fie competent in ambele tipuri de priceperi. Ele se dezvolta de-a lungul timpului, ca rezultat al practicii, in cadrul utilizarii unor tehnici si metode. Dezvoltarea priceperilor implica nu numai aplicarea unor cunostinte si un cadru metodologic adecvat, ci si folosirea unor calitati individuale si a unui mod personal de lucru.

Asociatia Nationala a Asistentilor Sociali din U.S.A. (N.A.S.W.), in cadrul Standardelor pentru Clasificarea Practicii in Asistenta Sociala (1982), stabileste urmatoarele 12 categorii mai importante de priceperi:

- a asculta pe altii cu atentie si intelegere;

- a selecta informatii si un ansamblu de fapte relevante pentru a pregati istoricul social, evaluarea (assessment) si raportul;

- sa creeze si sa mentina o relatie profesionala de ajutare;

- sa observe si sa interpreteze comportamentul verbal si nonverbal si sa utilizeze cunostintele despre teoriile personalitatii si metode de diagnostic;

- sa angajeze clientii (incluzand aici persoane individuale, familii grupuri si comunitati) in eforturile de a rezolva problemele lor personale si a le castiga increderea;

- a sprijini - fara a avea pretentia de a trata - discutii asupra unor subiecte sensibile din punct de vedere emotional;

- a crea solutii inovative pentru trebuintele clientilor;

- sa determine trebuinta de terminare a relatiei terapeutice;

- a conduce o cercetare or a interpreta constatarile unei cercetari si literatura de specialitate;

- sa medieze si sa negocieze intre parti in conflict;

- sa prevada legaturi de servicii intre organizatii;

- sa interpreteze si sa comunice trebuintele sociale pentru a gasi surse, public si legiuitori. (Barker,1991)

Acelasi lucru in privinta unor abilitati necesare in practica asistentei sociale: sa vorbeasca si sa scrie clar, sa-i invete pe altii, sa raspunda cu intelegere la situatii ce prezinta incarcatura emotionala sau de criza, in relatia profesionala sa serveasca drept model, sa interpreteze intr-un mod complex fenomenele psihosociale, sa organizeze munca in vederea desemnarii responsabilitatilor, sa identifice si sa obtina resursele necesare pentru a putea asista pe altii, sa evalueze propriile performante si sentimente utilizate in ajutare si consultare, sa participe si sa conduca activitati de grup, functionarea in situatii de stres, sa poata negocia in situatii conflictuale sau cu persoane contestatare, sa faca legatura intre teorii sociologice si psihologice pe de-o parte si situatiile practice pe de alta, sa identifice informatile necesare in rezolvarea unei probleme si sa conduca cercetari ce se refera la serviciile unei agentii. (Barker R. idem).



Se mai discuta despre priceperi pentru practica directa. Este vorba despre abilitatea de a pune cunostintele de asistenta sociala in slujba activitatilor de interventie efectiva cu persoane, familii, grupuri si comunitati. La randul lor, sunt impartite in priceperi:

- innascute (priceperi de a percepe si priceperi cognitive);

- interactionale (priceperi de a pune in scena, de a lucra cu sentimente si informatii);

- strategice (a lucra cu conduite si cu copingul (controlul) conflictului).

In ceea ce priveste activitatea cu grupuri, sunt mentionate priceperi de a construi grupuri, de facilitare a muncii cu grupul, de a lucra cu grupuri care nu verbalizeaza prompt sau in timpul cand nu discuta. (ibidem).

4 Combinarea creativa a cunostintelor,

valorilor si priceperilor

Mai intai, ce inseamna creativ, in general si mai apoi, care este specificul activitatii creatoare in domeniul asistentei sociale.

Cunostintele de psihologie despre creativitate subliniaza ca ne aflam in fata unor situatii problematice pentru care algoritmul (succesiune de operatii care duc la rezolvarea problemei) nu este suficient sau eficient. Creativ, in opozitie cu algortmizabil presupune cai de rezolvare a problemelor oarecum neconventionale, in sensul de a nu putea fi incadrate intr-un algoritm. Teoria educatiei accentueaza foarte mult dezideratul potrivit caruia in scoala trebuie sa punem accent pe dezvoltarea creativitatii. In fiecare domeniu de activitate este necesara orientarea creativa.

Persoanele creative, asa cum subliniaza cercetarile din domeniul psihologiei, prezinta o seama de caracteristici: nonconformism in opinii si judecati, motivatie ridicata si persistenta in realizarea scopurilor propuse, deschidere si receptivitate pentru informatii noi, preferinta pentru complexitate, toleranta pentru situatiile ambigue, contradictorii, care nu sunt evidente, o oarecare rezerva fata de pozitiile teoretice consacrate, familiarizare cu si cunostinte despre toate aspectele problemei.

Toate cele de mai sus, referitoare la creativitate sunt valabile si pentru domeniul asistentei sociale.

Combinarea creativa a cunostintelor, valorilor si priceperilor reprezinta mai mult decat o combinare. Implica si o alegere potrivita, de asemenea, o impletire a unor informatii ce par nesemnificative si fara legatura. Inseamna si extinderea la unele valori care depasesc domeniul propriu zis al asistentei sociale. Dupa cum poate fi vorba despre aplicarea cu indemanare a cunostintelor si priceperilor interactionale intr-un cadru concret.

Pentru ca fiecare situatie si fiecare trebuinta ce presupune ajutor este diferita, cunostintele, valorile si priceperile folosite se diversifica. Deci, nu putem vorbi despre retete, proceduri standard sau moduri generale de analizare a persoanei in situatie. Ca atare, aplicarea cunostintelor, valorilor si priceperilor se va face in mod creativ. Tocmai de aceea se vehiculeaza ideea de arta in domeniul asistentei sociale, opusa celei de stiinta a asistentei sociale. Aceasta arta se bazeaza pe intuitie, experienta acumulata, atribute personale ale asistentului social.

Interesant de remarcat faptul ca ideea creativitatii pentru profesia de asistent social, dupa parerea noastra, nu este in centrul preocuparilor actuale ale teoreticienilor si practicienilor, cel putin in sistemul american - de altfel bine organizat si cu un invatamant academic pentru asistenta sociala, echivalent cu cel pentru alte profesiuni, avand un statut mult mai vechi si consolidat Altfel nu putem explica faptul ca termenul de creativitate pentru asistenta sociala nu apare nici in Enciclopedie si nici in dictionarul lui R. L. Barker de referinta in literatura americana - si nu numai - consacrata asistentei sociale. Putem explica faptul prin aceea ca domeniul asistentei sociale in sine este deosebit de dinamic, cu accent pe practica si actiune, avand un pronuntat caracter militant, vehiculand valori deosebit de relevante pentru democratie si suprematia drepturilor individuale. Edificator in acest sens este Codul etic al NASW care, in ansamblul sau reflecta spirit creator.

In incheiere, credem ca este necesar sa facem o precizare care sa vina in intampinarea unei posibile confuzii intre algoritm(izabil) si creativ in cadrul practicii asistentei sociale.

Asistentul social este un profesionist care, prin natura activitatii sale, se integreaza intr-o structura birocratica formala. El aplica proceduri - in general algoritmi - care trebuie urmati si care usureaza si asigura rezolvarea corecta a diferitelor probleme, obligatoriu de rezolvat ca sarcini de serviciu. A manifesta creativitate nu intra oare in contradictie cu activitatea care, pentru a fi cat mai eficienta este algoritmizata, calitatea activitatii asistentului social, pentru care el este apreciat, fiind tocmai aceea de a respecta procedura (algoritmul)? Unde ramane loc pentru creativitate?

Este de precizat faptul ca solutia creatoare nu reprezinta o activitate in sine menita sa dea doar spectaculozitate sau sa reprezinte o forma de aventurism care sa puna in valoare pe cel ce o aplica. Solutia creatoare nu trebuie sa contravina principiului eficientei, rentabilitatii si, in cazul asistentei sociale, mai ales sa nu prejudicieze in vreun fel clientul.

TEMA DE REZOLVAT

1.Scrieti un eseu, la alegere,  cu una  din urmatoarele teme:

 Ce cunostinte, valori si priceperi pentru domeniul asistentei sociale am avut inainte de a incepe specializarea mea in acest domeniu

Rutina/creativitate in activitatea asistentului social

 2. Alegeti una dintre valorile asistentei sociale, respectiv pricipiile si standardele ce deriva. Scrieti un eseu de o pagina pe marginea acestei teme. Trimiteti-l pe adresa de e-mail la doi colegi care sa-l comenteze. Eventual schimbati mesaje pe marginea continutului, facand o dezbatere pe aceasta tema. Consultati tutorele pentru a va sprijini si a va evalua contributiile in aceasta dezbatere.

INTREBARI

1.Cunostintele de asistenta sociala nu trebuie sa fie eclectice deoarece:

a. creeaza confuzii

b .nu pot favoriza o abordare sistemica

c. ambele raspunsuri sunt gresite

2. Cunostintele de asistenta sociala sunt eclectice. Afirmatia este:

a. corecta

b. partial corecta

c. gresita

3. Valoarea trebuie sa se deplaseze :

a. de la actiune la afirmatie

b. de la afirmatie la actiune

c. trebuie sa fim consecventi si sa nu o deplasam

4. Asistenta sociala este:

a. in exclusivitate o stiinta

b. in exclusivitate o arta

c. o arta si o stiinta

 Priceperile:

a. nu trebuie sa fie personalizate

b. trebuie sa fie personalizate

c. personalizandu-le li se pierde caracterul creator

Raspunsuri corecte:

1c, 2a, 3b, 4c, 5b.

BIBLIOGRAFIE

Buzducea, Doru (2005) Aspecte contemporane in asistenta sociala,Editura Polirom, Iasi, pp. 17-37.

Tompea, Doru, (2003), Deontologia asistentei sociale si constructia paradigmei profesionale in Neamtu, George (coordinator), Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, pp.401-464.

               

             


loading...




{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:





loading...



Cauta referat