QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate administratie

Functia publica



FUNCTIA PUBLICA


Cuprins:


1. Fundamente constitutionale ale conceptelor de functie publica si functionar public

2. Definitia functiei publice si a functionarului public

3. Clasificarea functiilor publici

4. Drepturile si indatoririle functionarilor publici



5. Raspunderea functionarilor publici

6. Modificarea, suspendarea si incetarea raportului de serviciu al functionarului public

7. Test

8. Bibliografie specifica


Obiectivele unitatii de invatare:


Dupa studiul aceste unitati de invatare veti reusi sa:

> definti functia ublica si functionarul public

=> clasificati functionarii publici, conform legii

=> distingeti intre drepturile si indatoririle functionarilor publici

=> distingeti intre formele de raspundere specifice functionarilor publici

=> precizati conditiile in care intervin modificarea, suspendarea si incetarea raportului de serviciu al functionarului public


1. Fundamente constitutionale ale conceptelor de functie publica si functionar public


Bazele constitutionale ale functiei publice in Romania se regasesc, in principal, in continutul art. 16 alin. (3) si art. 73 alin. (3) lit. j.

Astfel, art. 16 alin. (3) din Constitutia Romaniei, asa cum a fost modificata si completata prin Legea de revizuire din 2003, consacra principiul potrivit caruia:

" Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati."

Doua modificari esentiale au intervenit fata de dispozitia initiala.

In primul rand, a fost eliminata conditia de a avea numai cetatenia romana pentru ocuparea unei demnitati sau functii publice, deoarece in spiritul reglementarilor europene nu era justificata interdictia ocuparii acestor functii de catre cetatenii romani care au si alta cetatenie, de regula, a tarilor din zona civilizatiei europene.

Conditia domiciliului pe teritoriul tarii este fireasca, practicata in majoritatea sistemelor constitutionale, domiciliul fiind, alaturi de cetatenie, o garantie a atasamentului persoanei fata de tara la guvernarea careia participa ca demnitar sau functionar public.

In al doilea rand, s-a prevazut garantia egalitatii dintre femei si barbati in ocuparea unei asemenea functii, garantie ce corespunde unui curent de idei caracteristice dezvoltarii democratiilor contemporane si prezinta semnificatia unei discriminari pozitive, in favoarea femeilor, pentru a dobandi un rol mai important in viata publica a tarii.

In legatura cu nuantarea terminologiei - functii si demnitati publice - explicatiile se regasesc in intentia legiutorului de a determina cat mai precis sfera de aplicabilitate a principiului. Calitatea de deputat, senator, sef de stat, ministru reprezinta altceva decat o functie publica, atat ca mod de ocupare, cat si ca dimensiune a atributiilor si desigur, ca mod de incetare. Demnitarii nu sunt simpli functionari publici, demnitatea publica este prin excelenta o categorie a dreptului constitutional, functiile si demnitatile publice fiind intr-o incotestabila legatura, fara a se confunda.

O alta dispozitie constitutionala in materie se regaseste in art. 73 alin. (3), in care se enumera domeniile in care se reglementeaza prin legea organica, statutul functionarilor publici, putand fi identificat la lit. j, deoarece la acelasi articol lit.p, se mentioneaza si "regimul general privind raporturile de munca, sindicatele, patronatele si protectia sociala" ca materie a legii organice, rezulta ca legiuitorul constituant a urmarit sa consacre un regim statuar, pentru functionarii publici si un regim contractual, pentru restul salariatilor.

Aceste principii constitutionale exprima adevarul ca functia publica are un fundament obiectiv in toate elementele sale, deoarece investirea in functie se realizeaza in conformitate cu dispozitiile legii, iar continutul sau este de asemenea reglementat prin lege.

In ce priveste sfera functionarilor publici, acesta este un aspect care tine de legiuitorul organic, nefiind insa de conceput un functionar public in afara principiilor generale ale Statutului, ce reglementeaza, deci, un regim de drept public, mai exact un regim de drept administrativ.

Dupa ani de zile, a fost adoptata Legea nr. 188/1999.

Obiectul de reglementare al Legii privind Statutul functionarilor publici il reprezinta "regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si stat sau administratia publica locala, prin autoritatile administrative autonome ori prin autoritatile si institutiile publice ale administratiei publice centrale si locale, denumite in continuare raporturi de serviciu.

Scopul legii il constituie asigurarea, in conformitate cu dispozitiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial, in interesul cetatenilor, precum si al autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala."

In doctrina recenta s-a apreciat ca nici actuala formula nu acopera ceea ce reprezinta in mod autentic obietcul de reglementare a legii, o definitie mai cuprinzatoarevizand determinarea statutului juridic al funtionarului public, organizarea functiei publice si autoritatile si institutiile publice ale administratiei publice centrale si locale.

In ceea ce priveste conceptul de raport de serviciu, de-a lungul vremii, in doctrina a aparut necesitatea stabilirii naturii juridice a acestuia.

In opinia specialistilor in dreptul muncii, raportulde serviciu este tot o forma a raportului juridic de munca, si nu un raport de drept administrativ.

In opinia autorilor de drept administrativ, natura juridica a raportului de serviciu trebuie stabilita in functie de specificul elementelor acestui raport uridic, si anume: partile, comtinutul si obiectu sau.

Dintr-o asemenea persepctiva, functionarii publici sunt priviti ca agenti ai autoritatilor publice care concura la realizarea puterii publice si de aceea sunt supusi, cu preponderenta, regulilor speciale de drept administrativ.

Calitatea de functionar public izvoraste din actul de numire in functie, care este un act administrativ de autoritate, si nu de dreptul muncii.

In baza actului de numire in functie ia nastere un raport de serviciu care ste un raport de drept public, avand ca obiect realizarea puterii publice.

In concluzie, raportul de serviciu este un raport contractual de drept administrativ, si nu dreptul muncii, desi cele doua raporturi prezinta si unele trasaturi comune.

Acest punct de vedere a fost imbratisat de si de legiuitor, la orac actuala, care defineste expres raporturile de serviciu ca fiind acele raporturi care "se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire, emis in conditiile legii" cu precizarea ca: "exercitarea raporturilor de serviciu se realizeaza pe perioada nedeterminata" si, doar prin exceptie de la acesta prevedere functiile publice temporar vacante pe o perioada de cel putin o luna pot fi ocupate pe perioada determinata, in conditiile expres prevazute de lege.

De-a lungul vremii, doctrina de drept public referitoare la statutul fubctionarilor publici a fost indisolubil legata de analiza notiunii si implicit de natura juridica a functiei publice.

Doctrina interbelica s-a caracterizat prin divergente izvorate fie din specificul national al unor asministratii, fie din interesele politice urmarite prin diferitele reglementari juridice adoptate precum si prin continutul, semnificatia si structura tehnico-juridica a acestor reglementari.

In ce priveste natura juridica a functiei publice s-au dezvoltat doua pozitii fundamentale diferite.

Pe de-o parte, pote fi identificata teoria "situatiei contractuale", prin care s-a incercat definirea functiei publice, fie prin intermediul unor institutii ale dreptului civil. In speta contractul de mandat (autori germani), fie prin intermediul unor institutii ale dreptului administrativ, in speta contractul administrativ (autori francezi).

Pe de alta parte, este vorba despre teoria "statutului legal", sustinuta de marii specialisti francezi functia de stat fiind privita ca un statut legal, deoarece actul sau de instituire este intotdeauna un act de autoritate, iar cel care exercita functia exercita autoritatea statala, si nu drepturile izvorate dintr-o situatie contractuala.


2. Definitia functiei publice si a functionarului public


Definim functia publica ca fiind ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala.


Definim functionarul public ca fiind persoana numita, in conditiile Legii nr. 188/1999, intr-o functie publica. Persoana careia i-a incetat raportul de serviciu din motive neimputabile ei isi pastreaza calitatea de functionar public, continuand sa faca parte din corpul de rezerva al functionarilor publici.


Activitatea pe care o desfasoara functionarii publici implica intotdeauna prerogative de putere publica. Principalele activitati desfasurate de functionarii publici, in exercitarea functiei pe care o detin, sunt:

sa o faca in cel mult

a) punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative;

b) elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;

c) elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor, precum si a documentatiei privind aplicarea si executarea legilor, necesare pentru realizarea competentei autoritatii sau institutiei publice;

d) consilierea, controlul si auditul public intern;

e) gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;

f) colectarea creantelor bugetare;

g) reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din tara si strainatate, in limita competentelor stabilite de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, precum si reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;

h) realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice.

La baza exercitarii functiei publice stau anumite principii, pe care legea le enumera, creand astfel cadrul legal in care isi desfasoara raporturile de serviciu orice functionar public. Astfel, functia publica se intemeiaza pe urmatoarele principii:

a) legalitate, impartialitate si obiectivitate;

b) transparenta;

c) eficienta si eficacitate;

d) responsabilitate, in conformitate cu prevederile legale;

e) orientare catre cetatean;

f) stabilitate in exercitarea functiei publice;

g) subordonare ierarhica.


3. Clasificarea functiilor publice


Functiile publice se clasifica dupa cum urmeaza:


- dupa modul de realizare a competentelor:

a) functii publice generale. Functiile publice generale reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, in vederea realizarii competentelor lor generale.

b) functii publice specifice. Functiile publice specifice reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice, in vederea realizarii competentelor lor specifice.


- dupa nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice:

a) functii publice din clasa I. Clasa I cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta.

b) functii publice din clasa a II-a. Clasa a II-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma.

c) functii publice din clasa a III-a. Clasa a III-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diploma.


- dupa perioada care a trecut intre momentul absolvirii formei de invatamant si cea lucrata efectiv:

a) functionarii publici debutanti. Pot fi numiti functionari publici debutanti persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei functii publice si nu indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru ocuparea unei functii publice definitive.

b) functionari publici definitivi. Pot fi numiti functionari publici definitivi:

1. functionarii publici debutanti, care au efectuat perioada de stagiu prevazuta de lege si au obtinut rezultat corespunzator la evaluare;

2. persoanele care intra in corpul functionarilor publici prin concurs si care au vechimea in specialitatea corespunzatoare functiei publice, de minimum 12 luni, 8 luni si, respectiv, 6 luni, in functie de nivelul studiilor absolvite;

3. persoanele care au promovat programe de formare si perfectionare in administratia publica.


- dupa specificul functiei pe care o ocupa:

a) categoria inaltilor functionari publici cuprinde persoanele care sunt numite in una dintre urmatoarele functii publice:

1. secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului;

2. consilier de stat;

3. secretar general si secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

4. prefect;

5. subprefect;

secretar general al prefecturii, secretar general al judetului si al municipiului Bucuresti;

7. director general din cadrul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale.

b) categoria functionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite in una dintre urmatoarele functii publice:

1. secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului si comunei;

2. director general adjunct, director si director adjunct din aparatul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

3. director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale;

4. sef serviciu;

5. sef birou.

c) categoria functionarilor publici de executie din clasa I, din care fac parte persoanele numite in urmatoarele functii publice: expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor.

d) categoria functionarilor publici de executie din clasa a II-a, din care fac parte persoanele numite in functia publica de referent de specialitate.

e) categoria functionarilor publici de executie din clasa a III-a, din care fac parte persoanele numite in functia publica de referent.

Managementul functiei publice si al functionarilor publici este asigurat de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica.

Agentia Nationala a Functionarilor Publici administreaza evidenta nationala a functiilor publice si a functionarilor publici.


Drepturile si indatoririle functionarilor publici


Functionarii publici au urmatoarele categorii de drepturi :

  1. dreptul la opinie, care presupune si interzicerea oricarei discriminari pe criterii politice de apartenenta sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala.
  2. dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau in aplicarea Legii nr. 188/1999 si care ii vizeaza in mod direct.
  3. dreptul de asociere sindicala. Acest drept este garantat tuturor functionarilor publici, cu exceptia celor din categoria inaltilor functionari publici.
  4. dreptul la greva.
  5. dreptul la salariu.
  6. dreptul de a primi gratuit uniforma pe care sunt obligati sa o poarte in timpul serviciului.
  7. dreptul de a-si perfectiona in mod continuu pregatirea profesionala.
  8. dreptul de a-si desfasura activitatea pe durata unui timp de lucru de opt ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. Pentru orele suplimentare lucrate peste durata normala a timpului de lucru, functionarii publici de executie au dreptul la recuperare sau la plata majorata.
  9. dreptul de a fi alesi sau numiti intr-o functie de demnitate publica. De acest drept beneficiaza toti functionarii publici cu exceptia acelora care isi desfasoara activitatea in ministerele privind apararea nationala, ordinea publica si siguranta nationala.
  10. dreptul la concediul de odihna, la concedii medicale si la alte concedii.
  11. dreptul la pensie, precum si la celelalte drepturi de asigurari sociale de stat.
  12. dreptul de a fi protejati de lege, in exercitarea atributiilor. Astfel, functionarul public este protejat de autoritatea sau institutia publica in care isi desfasoara activitatea impotriva amenintarilor, violentelor, si faptelor de ultraj carora le-ar putea fi victima.
  13. dreptul de a fi despagubiti in situatia in care au suferit din culpa autoritatii sau a institutiei publice, un prejudiciu material in timpul indeplinirii atributiilor de serviciu.
  14. dreptul sa refuze, in scris si motivat, indeplinirea dispozitiilor primite de la superiorul ierarhic, daca le considera ilegale. Daca cel care a emis dispozitia o formuleaza in scris, functionarii publici sunt obligati sa o execute, cu exceptia cazului in care aceasta este vadit ilegala.

Indatoririle functionarilor publici

Functionarii publici au urmatoarele categorii de indatoriri:

1. sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici.

2. functionarii publici de conducere sunt obligati sa sprijine propunerile si initiativele motivate ale personalului din subordine, in vederea imbunatatirii activitatii autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si a calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor.

3. functionarii publici au indatorirea de a respecta normele de conduita profesionala si civica prevazute de lege.

4. functionarii publici au obligatia ca, in exercitarea atributiilor ce le revin, sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor lor politice, sa nu favorizeze vreun partid politic si sa nu participe la activitati politice in timpul programului de lucru.

5. functionarilor publici le este interzis sa faca parte din organele de conducere ale partidelor politice.

functionarii publici raspund, potrivit legii, de indeplinirea atributiilor ce le revin din functia publica pe care o detin, precum si a atributiilor ce le sunt delegate.

7. functionarul public este obligat sa se conformeze dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici.

8. functionarii publici au obligatia sa pastreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei publice, in conditiile legii, cu exceptia informatiilor de interes public.

9. functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte avantaje.

10. obligatia de a prezenta declaratia de avere, atat la inceputul exercitarii unei functii publice, cat si in momentul incetarii acesteia.   Art. 47. - (1) Functionarii publici au obligatia de a rezolva, in termenele stabilite de catre superiorii ierarhici, lucrarile repartizate.

11. functionarilor publici le este interzis sa primeasca direct cereri a caror rezolvare intra in competenta lor sau sa discute direct cu petentii, cu exceptia celor carora le sunt stabilite asemenea atributii, precum si sa intervina pentru solutionarea acestor cereri.

12. functionarii publici sunt obligati sa urmeze forme de perfectionare profesionala, organizate de Institutul National de Administratie sau alte institutii abilitate potrivit legii, a caror durata cumulata este de minimum 7 zile pe an.

13. functionarii publici au obligatia sa respecte intocmai regimul juridic al conflictului de interese si al incompatibilitatilor, stabilite potrivit legilor


5 Raspunderea functionarilor publici .


Dupa cum doctrina de drept public subliniaza, si in domeniul stiintei dreptului se contureaza distinctia dintre notiunile de raspundere si responsabilitate, distinctie ce isi are originea in tezele filosofice cu privire la delimitarea fenomenului raspunderii sociale de cel al responsabilitatii sociale..

Raspunderea juridica " intervine pe terenul raului infaptuit", adica in urma savarsirii unei abateri. Specific abaterilor savarsite de functionarii publici este faptul ca ele pot interveni in timpul exercitarii functiei, in legatura cu exercitarea acesteia sau, pur si simplu, prin abaterea de la anumite norme care nu au o legatura directa, nemijlocita cu functia, dar care pun sub semnul intrebarii prestigiul functionarului public.

Regimul juridic al functiei publice include si problema raspunderii acestuia, a carui menire este reprimarea greselilor comise de agentii publici, aspect care reprezinta doar unul din scopurile raspunderii.

Prin intermediul raspunderii se realizeaza atat scopul preventiv cat si cel sanctionator, carora ar trebui sa li se adauge si un scop educativ.

Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici reglementeaza in capitolul VIII, Sanctiunile disciplinare si raspunderea functionarilor publici.

Potrivit legii, incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.esfasur

Dupa cum se poate observa, legea stabileste patru forme de raspundere aplicabile functionarilor publici.

Aceste forme nu se exclud intre ele, putand fi aplicate concomitent daca fapte comisa intruneste in acelasi timp conditiile unor forme diferite de raspundere juridica.

Expresia "raspundere civila" are in vedere o raspundere pentru pagubele cauzate.

Aceata este o institutie a dreptului administrativ atunci cand paguba a fost cauzata printr-un act administrativ declarat ilegal de catre instantele de contencios administrativ, fiind vorba de o raspundere administrativ patrimoniala, specifica dreptului administrativ.

Poate fi identificata insa si ca o institutie a dreptului civil atunci cand paguba a fost produsa printr-o fapta plasata in afara atributiilor de serviciu, un delict civil ori printr-o infractiune, fiind vorba de latura civila in procesul penal.

Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora.

Raspunderea disciplinara reprezina un ansamblu de norme care reglementeaza actele si faptele (actiunile si inactiunile) savarsite de functionarul public in exercitarea atributiilor sale sau in legatura cu acestea, sactiunile care se aplica si normele procedurale corespunzatoare.

In doctrina actula au fost identificate uratoarele trasaturi ale raspunderii disciplinare: este o raspundere de drept public; intervine numai in cazul savarsirii unei abateri disciplinare calificata ca atare prin norme ale dreptului public, deci in cadrul unor raporuri de drept public; subiectul activ este un functionar public iar subiectul pasiv este autoritatea sau institutia publica la care acesta este incadrat; procedura de constatare, aplicare si contestare a snctionilor disciplinare sunt supuse unor norme speciale; abaterile si sanctiunile disciplinare sunt prevazute prin norme cu putere de lege sau, in baza acestora, prin statute speciale.

Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte: a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor, b) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor, c) absente nemotivate de la serviciu, d) nerespectarea in mod repatat a programului de luru, e) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal, f) nerespecarea secretului profesional sau a lucrarilor cu acest caracter, g) manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, h) desfasurarea in timpul programului de lucru, a unor activitati cu caracter politic, i) refuzul de a indeplini atributiile de serviciu, j) incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incombatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite de lege pentru functionarii publici si k) stabilirea de catre functionarii publici de executie de relatii directe cu petentii in vederea solutionarii cererilor acestora.

Abaterea disciplinara a fost definita in doctrina actuala ca reprezentan fapta savarsita cu vinovatie de catre functionarul public prin care acesta incalca obligatiile ce ii revin din raportul de functie publica sau in legatura cu acesta si care afecteaza statutul sau socio - profesional si moral.

Sanctiunile disciplinare sunt: a) mustrare scrisa, b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni, c) suspendarea dreptului de avansare in gradele de salirizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani, d) trecerea intr-o functie inferioara pe o perioada de pana la 1 an , cu diminuarea corespunzatoare a salariului si e) detituire din functia publica.

Pe langa o sanctiune cu caracter moral, legea reglementeaza sanctiuni cu caracter precumpanitor material si sanctiuni cu caracter material, dar care in primul rand afecteaza carierea functionarului public, cea mai grava atragand chiar incetarea raportului de functie publica..

Din continutul normei legale pot fi facute urmatoarele precizari cu privire la sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor publici: se stabilesc numai prin norme cu putere de lege; nu sunt prevazute pentru fiecare abatere disciplinara, aplicarea uneia sau alteia fiind lasata la latitudinea autoritatii competente cu sanctionarea; sunt instituite intr-un sistem ierarhic ce are insa un caracter relativ putand fi aplicata o sanctiune mai grava chiar daca in prealabil nu fusese aplicata alta mai usoara; au caracter personal, in sesul ca se aplica functionarul vinovat de savarsirea abaterii disciplinare.

La individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, imprejurarile in care aceasta a fost savarsita, gradul de vinovatie si consecintele abaterii, comportarea generala in timpul serviciului a functionarului public, precum si de existenta in antecedentele acestuia a altor sanctiuni disciplinare care nu au fost radiate in conditiile legii.

Legea prevede astfel principiul individualizarii sanctiunii disciplinare, principiu fundamental aplicabil regimului raspunderii disciplinare a functionarului public.

Potrivit recentelor modificari aduse legii, sanctiunile disciplinare se aplica in termen de cel mult 6 luni de la data savarsirii abaterilor. Se introduce astfel un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii functionarului public de maxim 6 luni.

Mustrarea scrisa se poate aplica direct de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la propunerea conducatorului compartimentului in care functioneaza cel in cauza. Celelalte sanctiuni se aplica de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la propunerea comisiei de disciplina.

Legea stabileste o procedura diferita de sanctionare in functie de gravitatea abaterii disciplinare savarsite.

Sanctiunile disciplinare pentru inaltii functionari publici se aplica prin Decizie a Primului-ministru, prin ordin al ministrului ori dupa caz, al conducatorului autoritatii sau institutiei publice centrale, la propunerea comisiei de disciplina.

Sanctiunile discilplinare nu pot fi aplicate decat dupa cerecetarea prealabila a faptei savarsite si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului public trebuie consemnata in scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemneaza intr-un proces-verbal.

Intr-un articol distinct, Statutul reglementeza in detaliu, procedura de constituire a autoritatilor sau institutiilor publice a comisiilor de disciplina. Acestea sunt structuri competente sa cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare si sa propuna sanctiunea aplicabila functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice respective. Pentru inaltii functionari publici, comisia de disciplina este compusa din 7 inalti functionari publici. Potrivit legii, functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.

Sanctiunile disciplinare se radiaza dupa cum urmeaza: in termen de 6 luni de la aplicarea, mustrarea scisa; in termen de 1 an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, celelalte sanctiuni disciplinare cu exceptia destituirii din functia publica; in termen de 7 ani de la aplicarea, destiuirea din functia publica. In primele doua cazuri, radierea se constata prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiei publice.

Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza in cazul in care acestia au savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu.

Impotriva procesului-verbal de constatre a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, functionarul public se poate adresa cu plangere la Judecatoria in a carei circumscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care este numit functionarul public sanctionat.

Legiuitorul distinge astfel contraventiile savarsite de functionarul public, in legatura cu atributiile sale de serviciu, de cele savarsite in afara activitatii profesionale, asemeni oricarui cetatean care implica o raspundere contraventionala potrivit dreptului comun in materie.

Dupa cum vom avea ocazia sa constatam atunci cand ne vom ocupa de studiul raspunderii administrativ contraventionale, potrivit reglementarii in vigoare, contraventia constituie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare prin lege, ordonanta, prin hotatare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotararea a Consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau a sectorului municipilului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Fata de regimul de drept comun in materia raspunderii administrativ contraventionale prin care a fost stabilita competenta judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia, de a solutiona plangerea contravenientului, Statutul prevede expres competenta judecatoriei in a carei circumscriptie isi are sediul autoritatea sau institutia publica in care este numit functionarul public sanctionat, de a solutiona plangerea acestuia, care nu poate sa fie cea de la locul savarsirii contraventiei.

Deoarece dreptul comun al contraventiilor stabileste si calea de atac a recursului la sectia de contencios administrativ a tribunalului, vom interpreta ca, acesta poate fi execrcitat si de catre functionarii publici.

Potrivit Statutului, raspunderea civila a functionarului public se angajeaza: a) pentru pagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza, b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, c) pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor tete persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Intr-o forma sintetica, in doctrina s-a relevat ca, raspunderea patrimoniala a functionarilor publici intervine in cazul in care acestia au cauzat prin actele sau faptele lor anumite prejudicii, fie autoritatii sau institutiei publice din care fac parte, fie unei alte persoane fizice sau juridice de drept public sau privat.

Raspunderea functionarului public pentru infractiunile savarsite in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se angajeaza potrivit legii penale.

In cazul in care s-a pus in miscare actiunea penala, conducatorul autoritatii sau institutiei publice va dispune suspendarea functionarului public din functia publica pe care o detine.

Daca se dispune scoaterea de sub urmarire penala ori incetarea urmaririi penale, precum si in cazul in care instanta judecatoreasca dispune achitarea sau incetarea procesului penal, suspendarea din functia publica, iar functionarul public respectiv va fi reintegrat in functia publica detinuta anterior si ii vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

In situtia in care nu sunt intrunite conditiile pentru angajearea raspunderii penale, iar fapta functionarului public poate fi considerata abatere disciplinara, va fi sesizata comisia disciplinara competenta.

Regimului raspunderii penale consacrat de dreptul comun i se adauga institutia suspendarii functionarului public, care va fi dispusa de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, in mod obligatoriu, daca sunt intrunite conditiile prevazute de Statut.


Modificarea, suspendarea si incetarea raportului de serviciu al functionarului public


Aceaste modificari sunt, de cele mai multe ori, rezultatul aceleasi manifestari unilaterale a vointei autoritatii sau institutiei publice, care poate conferi sau retrage atributii, poate incredinta o noua functie titularului in mod permanent ( prin redistribuire de personal) ori in mod temporar ( prin delegare sau detasare), in acelasi loc sau organ, ori in alta localitate sau alt organ.

Potrivit legii, modificarea raportului de serviciu are loc prin:

a) delegare;

b) detasare;

c) transfer;

d) mutarea in cadrul altui compartiment al autoritatii sau institutiei publice si

e) exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere.

Atat modificarea raportului de functie publica cat si incetarea lui, se precizeaza in doctrina actuala, nu se pot realiza decat in cazurile expres si limitativ prevazute de lege.

Modificarea raportului de functie publica poate fi definita ca reprezentand trecerea functionarului public pe un alt post pe aceesi institutie sau in alta, in mod vremelnic sau definitiv.

Delegarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care este incadrat functionarul public pe o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice intr-un an, fiind posibila prelungirea acestei perioade pana la cel mult 90 de zile calendaristice intr-un an, numai cu acordul scris al functionarului publlic.

Detasarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care urmeaza sa-si desfasoare activitatea functionarul public, pentru o perioada de cel mult 6 luni. In cursul unui an calendaristic un functionar public poate fi detasat mai mult de 6 luni, numai cu acordul sau scris.

Spre deosebire de delegare, prin detasare persoana respectiva este dislocata temporar din unitatea sau institutia in care isi desfasoara activitatea si integrata intr-o alta unitate sau institutie.

Transferul, privit in forma actuala a Statutului ca modaliatate de modificare a raportului de serviciu si nu ca modalitate de incetarare a raporturilor de serviciu, ca in varianta intiala, poate avea loc intre autoritatile sau institutiile publice dupa cum urmeaza:

a) in interesul serviciului,

b) la cererea functionarului public.

Transferul in interesul serviciului se face intr-o functie publica echivalenta cu functia publica detinuta de functionarul public.

Transferul la cerere se face intr-o functie publica echivalenta, in urma cererii de transfer a functionarului public, de catre conducatorul autoriatii sau institutiei publice la care se solicita transferul.

Statutul functionarilor publici in forma sa actuala enumera exemplificativ o serie de situatii in care raportul de serviciu se suspenda de drept, printre care mentionam: numirea sau alegerea intr-o functie de deminitate publica, incadrarea la cabinetul unui demintar, efectuarea stagiului militar si arestrea preventiva.

De asemenea, raportul de serviciu se poate suspenda si la initiativa functionarului public in unele situtii cum ar fi: concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani, in conditiile legii, participarea la campania electorala, participarea la greva, etc.

Incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publiciare loc in urmatoarele conditii:

a) de drept ( in conditiile enumerate expres de Statut),

b) prin acordul partilor consemnat in scris;

c) prin eliberare din functia publica;

d) prin destituire din functia publica ,

e) prin demisie.


7. TEST


Exemple de subiecte de sinteza

Precizati care sunt fundamentele constitutionale si legale ale functiei publice

Definiti functia publica.

Clasificati functiile publice dupa cel putin doua criterii.

Enumerati cinci categorii de drepturi ale functionarilor publici.

In ce forme de raspundere poate fi angajat functionarul public?

In ce conditii inceteaza raportul de serviciu al functionaurlui public?


Exemplu test tip grila

Detasararea functionarului public se poate dispune pentru o perioada de maxim:

a. 1 luna;

b. 3 luni;

c. 6 luni.


Bibliografie selectiva

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, volumul I, Editura All Beck, Bucuresti, 2002

Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, volumul I, Editura All Beck, Bucuresti, 2004

Verginia Vedinas, Drept administrativ, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }