Clasificarea investitiilor

Din multitudinea de criterii de clasificare a investitiilor, le vom aborda pe urmatoarele:

1. In functie de natura si caracterul investitiilor, se pot distinge:

. investitii de inlocuire avand ca destinatie acoperirea materiala si financiara a activelor fixe pe care o unitate administrativa trebuie sa le inlocuiasca, datorita uzurii fizice si morale;

. investitii de modernizare/inovare, cu rol de asigurare a conditiilor de munca;

Investitiile de inlocuire au un risc foarte scazut, deoarece nu presupun modificari ale caracteristicilor bunurilor.

Investitiile de modernizare se caracterizeaza printr-un grad scazut de risc, ca urmare a unor corectii nesemnificative in tehnologia de fabricatie.

2. Dupa structura interna (dupa natura activitatilor), investitiile se clasifica astfel:

. investitiile pentru lucrari de constructii - montaj, alocate pentru lucrari de constructii in cladiri, amenajarea si pregatirea terenului, precum si pentrii montajul, partilor metalice ale cladirilor (UGB) etc.;

. investitii pentru achizitionarea de utilaje si transportul acestora;

. alte investitii: cheltuieli de proiectare, cheltuieli cu obtinerea terenului, cheltuieli cu pregatirea personalului, cheltuieli cu piata personalului de supraveghere si control, cheltuieli cu demolarea si exproprierea etc.

3. Dupa destinatia obiectelor la realizarea carora participa, investitiile pot fi:

. investitii propriu-zise, concretizate in active fixe care asigura conditiile desfasurarii activitatii;

. investitii socio-demografice prin care se realizeaza active fixe in domeniile: social, cultural, invatamant, sanatate etc.

4. In functie de modul de executare a lucrarilor apar doua grupe de investitii:

. investitii in antrepriza realizate prin intermediul unor unitati specializate de constructii - montaj, dispunand de dotare tehnica si personal calificat, in raport cu specificul lucrarilor pe care le acopera;

. investitii in regie, realizate prin fortele proprii ale beneficiarului de investitii pentru unele lucrari izolate mai putin specializate, in cazul reutilarilor si altor dotari; tot in aceasta categorie intra autodotarile si autoutilarile.

In evaluarea investitiilor trebuie sa se tina seama de caracteristicile financiare ale eforturilor si efectelor acestora, in timp ce efortul este intotdeauna masurabil, efectele investitiilor sunt dificil de cuantificat, fie datorita caracterului mai special al unor investitii (ca cele socio-umane), fie datorita incertitudinii efectelor viitoare. Cu toate acestea, efortul si efectul unei investitii pot fi surprinse in urmatoarele elemente:

1. cheltuielile pentru investitii cuprind in general: costul de achizitie al echipamentului, utilitatilor si pamantului, alte costuri referitoare la investitie (transport, instalatii, personal suplimentar etc.)

2. durata de viata a investitiei poate fi exprimata astfel:

durata de viata tehnica - determinata de caracteristicile tehnico -functionale specifice fiecarui bun de investitie;

durata de viata economica (comerciala) - determinata de durata in care investitia il intereseaza pe investitor, prin efectele sale favorabile;

durata juridica - respectiv durata protectiei juridice asupra dreptului de proprietate sau de concesiune asupra unui anumit bun.

Valoarea reziduala exprima valoarea posibil de realizat dupa inchi­derea duratei de viata a investitiei (prin vanzare etc.). Castigul de capital astfel obtinut mareste profitul impozabil, iar pentru a reduce impactul fiscal, unele legislatii acorda scutiri de impozit pentru o parte din castigul de capital.