QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate administratie

Balistica judiciara



BALISTICA   JUDICIARA

1. OBIECTUL SI SARCINILE BALISTICII JUDICIARE


Balistica judiciara este o ramura a criminalisticii care studiaza metodele stiintifice si tehnice de cercetare a armelor de foc, a munitiilor si a obiectelor cu urme de impuscaturi care sunt corpuri delicte si foloseste unele date furnizate de balistica generala, balistica generala fiind stiinta care studiaza constructia si functionarea armelor de foc, efectele produse de acestea, constructia si functionarea munitiei, precum si miscarea proiectilului sau a glontului.
Balistica judiciara se bazeaza pe generalizarea experientei muncii de cercetare, in descoperirea infractiunilor savarsite prin folosirea armelor de foc, precum si pe adaptarea activa in scopurile ei speciale, a datelor stiintei tehnico- militare care studiaza armele de foc si actiunile acestora. La baza celor mai importante cercetari balistico-judiciare stau principiile generale ale identificarii criminalistice.
Spre deosebire de balistica generala, balistica judiciara se ocupa cu studierea si stabilirea tipului, modelului si exemplarul armei cu care s-a comis infractiunea, de constructia munitiei folosite de acestea, de stabilirea distantei si directiei de tragere, de stabilirea posibilitatilor producerii unei impuscaturi accidental etc.
In ceeea ce priveste ramura balisticii judiciare , ea poate fi :
* balistica interna, (teoretica-pirostatica, pirodinamica si dinamica gazelor- si   experimentala) care studiaza fenomenele ce se produc in canalul tevii armei dupa percutare ;
* balistica externa, care examineaza fenomenele ce se produc din momentul ce glontul   

paraseste gura tevii si pana la atingerea tintei ;



* balistica tintei , care are drept scop cercetarea fenomenelor ce se produc prin atingerea tintei de catre proiectil sau glont.1

Punctul de plecare in constituirea balisticii judiciare ca ramura a tehnicii criminalistice este legat, in principal, de descoperirea metodelor de identificare individuala a armei de foc dupa gloantele (proiectilele) si tuburile arse.

Obiectul balisticii judiciare se refera deci la rezolvarea tuturor problemelor ce se ivesc in cursul cercetarii unei infractiuni, in ceea ce priveste: armele de foc, munitia, urmele impuscaturii, precum si toate modificarile produse de armele de foc, elaborarea metodelor stiintifice de cercetare si in principal, identificarea armei pe baza urmelor impuscaturii.

In cercetarile sale, balistica judiciara se bazeaza pe cele mai moderne metode ale diferitelor stiinte cum ar fi fizica si chimia. Astfel, se aplica metoda cercetarii optice a gloantelor, proiectilelor, tuburilor arse si a altor urme balistice (microscopia comparativa), fotografia, spectrografia, gammagrafia, cercetari cu ajutorul razelor infrarosii, ultraviolete etc.

Sarcinile balisticii judiciare se reflecta cel mai concret intr-o seama de intrebari, la care ea trebuie sa raspunda si care in general sunt :

descoperirea si studierea urmelor create prin intrebuintarea armelor de foc ;

descoperirea armelor de foc si a munitiei ;

in cazul descoperirii unui cadavru ce prezinta leziuni, balistica judiciara trebuie sa stabileasca, impreuna cu medicina legala, daca acestea sunt cauzate de o arma de foc sau nu;

care este orificiul de intrare si iesire a glontului ce a patruns prin diferite obiecte sau prin corpul uman si stabilirea ordinei impuscaturilor;

care este vechimea (relativa) impuscaturii ;

care este distanta si directia de tragere precum si descoperirea locului de unde s-a executat tragerea ;

care este unghiul de tragere ;

daca tubul si glontul gasit la locul faptei au format acelasi cartus ;

examinarea gloantelor, tuburilor, alicelor si burelor, a compozitiei lor chimice si a modului de fabricare a acestora ;

care este natura pulberii folosite (pe baza particulelor identificate pe imbracamintea sau pe corpul victimei) ;

care este natura materialului din care este confectionat glontul si natura obiectelor prin care a trecut el ;

verificarea tehnica a armei, stabilirea faptului daca este in stare de functionare, a posibilitatilor de tragere cu o arma defecta si a faptului daca o arma se poate declansa accidental;

stabilirea faptului daca arma cuprinde piese straine de prima ei forma de fabricatie, sau piese modificate ;

restabilirea seriei de pe arma ori de pe unele parti componente ;

stabilirea identitatii de gen si individuala a armei folsita la comiterea infractiunii cercetate.

In sfera preocuparilor balisticii judiciare mai intra si alte probleme importante, o parte din acestea sunt rezolvate de organele de urmarire penala chiar pe parcursul cercetarii locului faptei, insa cea mai mare parte a lor nu poate fi rezolvata decat in conditiile cercetarilor de laborator, efectuate de catre experti criminalisti, in colaborare cu experti militari si (sau) armurieri ai Ministerului Apararii sau ai Ministerului de Interne.


2 PREVEDERI LEGALE REGLEMENTATE PRIN LEGEA 17/1996


Avand in vedere necesitatea reglementarii stricte a regimului armelor de foc si a munitiilor Parlamentul Romaniei a adoptat "Legea nr. 17 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor de foc si al munitiilor" care a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 74 din 11 aprilie 1996. Prin aceasta lege sunt abrogate reglementarile anterioare cuprinse in Decretul nr. 299/1979 privind paza armata a pepinierelor piscicole din Delta Dunarii, H.C.M. nr. 1.369/1971 privind unele masuri in legatura cu regimul armelor si munitiilor si pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor la acest regim, cu modificarile ulterioare, si prevederile referitaore la regimul armelor si munitiilor din Decretul nr. 367/ 1971.

Aceasta lege are ca prevedere principala aceea ca " detinerea , portul si folosirea armelor de foc si munitiilor, uzul de arma si operatiunile cu arme si munitii sunt supuse regimului " acesteia.3

Legea nr. 17 / 1996 definesteprin articolul 3, arma de foc, ca fiind : " acele arme a caror functionare determina aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substante aprinse sau luminoase ori imprastierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de functionare are la baza forta de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei incarcaturi. "

Tot in cuprinsul articolului 3 , alin 2 din Legea 17 / 1996 se face clasificarea armelor de foc dupa destinatia lor in arme militare, de tir, de vanatoare, cu gaze sau de neutralizare, ascunse, de panoplie, de recuzita . In aceasta categorie a armelor de foc au fost incluse si "ansamblurile si dispozitivele care se pot constitui si pot functiona ca arme de foc" (art. 3, alin.3).

Pentru a da posibilitatea incadrarii exacte a tuturor obiectelor si substantelor cu care se intalnesc in practica judiciara organele statului au definit in cuprinsul acestei legi prin art. 4 si notiunea de " munitii " ca fiind : " cartusele, proiectilele si incarcaturile de orice fel, care pot fi intrebuintate la armele prevazute in art. 3" .

Intreaga activitate de autorizare , evidenta si verificare a detinatorilor de arme si munitii se face exclusiv de organele competente ale Ministerului de Interne.Conform articolului 14 din aceasta lege nu pot fi autorizati sa detina, sa poarte si sa foloseasca arme si munitii :

- minorii ;

- bolnavii psihic ( cei care datorita afectiunilor pe care le au ar putea pune in primejdie atat viata lor cat si a altor persoane ) ;

- cei care au antecedente penale si care conform dovezilor avte de organele competente prezinta pericol pentru ordinea publica.

Un articol aparte il reprezinta acela referitor la persoanele juridice ( atr. 30 ) prin care acestea pot fi autorizate sa detina arme de foc si munitia corespunzatoare, pentru inarmarea paznicilor proprii si a altor angajati care manuiesc bunuri sau valori, daca acestea se justifica pentru asigurarea pazei sediilor, imobilelor, sau obiectivelor ce le apartin ori pe care le pazesc, precum si a transportului de valori .

In capitolul III al acestei legi este reglementat una din cele mai importante probleme cu care organele judiciare se confrunta permanent acela al " uzului de arma" care este in sensul prezentei legi " executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor sau bunurilor"(art. 46).

Uzul de arma este executat de persoanele dotate cu arme de foc pentru indeplinirea atributiilor de serviciu sau pentru indeplinirea misiunilor militare in anumite situatii :

impotriva celor care ataca militari aflati in serviciul de garda, paza, escorta, protectie, mentinerea si restabilirea ordinii de drept, precum si impotriva celor care, prin actul savarsit, prin surprindere pun in pericol obiectivul pazit ;

impotriva acelora care ataca persooanele investite cu exercitiul autoritatii publice ()

impotriva persoanelor care incearca sa patrunda ori sa iasa in mod ilegal in sau din unitatile , subunitatile militare ori din zone sau perimetrele pazite - vizibil delimitate ()

pentru imobilizarea infractorilor, care dupa comiterea unor infractiuni incearca sa fuga;

impotriva mijloacelor de transport care refuza sa opreasca la semnalele regulamentare ale organelor abilitate , cand exista indicii temeinice ca au savarsit o infractiune ()

pentru imobilizarea si retinerea persoanelor suspaecte ca au comis o infractiune()

pentru a impiedica fuga de sub escorta ()

impotriva grupurilor de persoane sau persoanelor care incearca sa patrunda fara drept in sediile sau perimetrele autoritatilot si institutiilor publice;

impotriva celor care ataca sau impiedica militarii sa execute misiuni de lupta;

in executarea interventiei antiteroriste ()

Ca mijloc de protectie pentru unele situatii, se va evita, pe cat posibil, uzul de arma impotriva minorilor, femeilor si batranilor, iar impotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu exceptia cazurilor in care infaptuiesc un atac armat in grup, care pune in pericol viata sau integritatea corporala a unei persoane si in situatiile in care s-ar primejdui viata altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spatiul aerian sau apele nationale ale unui stat vecin, uzul de arma este interzis .4

Aceasta lege are o valoare deosebita deoarece stabileste clar regimul armelor si al munitiilor, competentele, regulile, modul de folosire al acestora si pedepsele ce se pot aplica in cazul incalcarii acestor norme, in contextul in care, pe plan mondial se incearca o stavilire a fenomenului infractional in care sunt folosite armele de foc.

Tara noastra, prin organele competente, asigura o evidenta stricta a acestor arme de foc si a munitiilor, dar, avand in vedere plasarea geografica si modificarile structurale ale fostei Uniuni Sovietice, precum si razboaiele din fosta Yugoslavie ne aflam in situatia ca, pe cai ilicite au fost introduse in tara si sunt detinute ilegal, arme de foc si munitii, care in final pot fi folosite la savarsirea de fapte infractionale ,iar de cele mai multe ori acetea au consecinte deosebit de grave .


3. NOTIUNI TEHNICE DESPRE ARMELE DE FOC SI MUNITIA FOLOSITA ( CLASIFICARI )


Cum am mentionat anterior prin arma de foc conform Legii 17 /1996 se inteleg acele arme a caror functionare determina aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substante aprinse sau luminoase ori imprastierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare.Totodata sunt considerate arme de foc si ansamblurile, subansamblurile si dispozitivele care se pot constitui si pot functiona ca arme de foc.

Arma de foc este deci un mecanism, un instrument, care serveste la atac sau la aparare si foloseste pulbere exploziva. Prin arderea pulberii explozive se creaza , datorita gazelor, o presiune care arunca glontul sau alicele din teava armei, cu o forta vie initiala mai mare de un kilogram-forta-metru ( 1 kgfm 9,81 x 107 ergi 9,81 jouli ).5

Astfel ca, cu exceptia cazurilor de folosire a unor dispozitive mecanice speciale, sau folosirea aerului comprimat care servesc la expulzarea glontului, armele de foc se bazaeza in principiu pe forta de expansiune a gazelor rezultate din arderea prafului de pusca

Fenomenele ce se produc datorita actionarii mecanismului armei, pe scurt, sunt urmatoarele :

Materialul din capsa cartusului ia foc in urma loviturii si a caldurii puternice cauzata de percutor. Praful de pusca ce se gaseste in tubul cartusului se aprinde de la flacara materialului inflamabil aflat in capsa.

Factorul balistic de cea mai mare importanta, care determina atat formarea urmelor de la arma pe gloante si tuburile arse, dupa care se poate identifica arma cat si diferite alte fenomene legate de impuscatura este forta presiunii formata de gazele prafului de pusca, la arderea acestora in canalul tevii armei in momentul impuscaturii.

Presiunea din canalul tevii armei , in momentul pornirii glontelui, depinde de cantitatea gazelor provocate de praful de pusca si de spatiul in care ele se raspandesc. Initial, cantitatea gazelor, se mareste in mod rapid, si presiune in canalul tevii armei creste brusc. Pe masura miscarii glontelui inainte pe canalul tevii, spatiul in care are loc arderea prafului se mareste , iar presinea din canalul tevii armei se micsoreaza. La iesirea glontelui din canalul tevii aceasta presiune se reduce la cea atmosferica.6

Presiunea puternica a gazelor rezultata in urma arderii pulberii se exercita in toate sensurile. Aceasta presiune trebuie in primul rand sa invinga rezistenta insurubarii glontului in ghinturile tevii, armei, iar ulterior sa-i imprime acestuia miscarea de rotatie si viteza necesara ca sa poata ajunge la tinta. Aprinderea pulbeii se face instantaneu, iar degajarea gazelor are loc intr-un spatiu relativ mic.

Presiunea este foarte mare la inceputul miscarii glontului si se micsoreaza pe masura ce glontul ajunge catre gura tevii armei. Presiunea maxima a gazelor poare ajunge la 3.500 atmosfere.Tocmai aceasta presiune imprima glontului viteza de miscare care constituie elementul principal al impuscaturii.

In general, balistica judiciara, se ocupa de armele de foc portabile care pot fi folosite ca insrtument al infractiunii si de aceea clasificarea criminalistica a acestor arme se bazeaza pe destinatia lor cat si pe elemente de constructie a lor.


Clasificarea armelor


Dupa destinatia lor armele de foc se pot impartii in

Arme militare : pusti , carabine, pistoale , mitraliere, revolvere etc.





Arme de vanatoare : cu alice ( cu o teava sau cu doua tevi), cu glont ( cu o teava sau cu doua tevi ), cu alice cu repetitie, automate cu alice sau glont



Arme sportive ( de tir) : pusti , pistoale si revolvere cu calibru redus , pentru antrenament sau pentru tragerea la tinta


Arme speciale : pistoale de semnalizare ; pistoale de start, pistoale si pusti cu aer comprimat, pistoale sau revolvere cu efecte speciale, sonore, gaze nocive iritante sau de neutralizare, arme miniatura, arme cu teava retezata


Arme deghizate : stilou, baston , cutit etc.



Arme de panoplie si de recuzita : pistoale, revolvere pusti cu efecte speciale sonore


Ansamble, subansamble si dispozitive care pot functiona ca arme de foc , cre pot fi denumite ca arme artizanale.

Dupa constructia canalului tevii pot fi :

Arme cu teava lisa , care au pereti interiori ai tevi netezi ( armele de vanatoare cu alice, armele de tir reduse, pistoale de semnalizare luminoasa).

Arme cu teava ghintuita, care au pe canalul tevii niste plinuri si goluri dispuse longitudinal, numite ghinturi , care au rolul de a asigura stabilitatea glontului pe traiectorie dandu- i o miscare helicoidala ( pusti , pusti mitraliera , pistoale si pistoalele mitraliera, revolvere, armele de vanatoare cu glont etc.)

Dupa lungimea tevii aceste arme de foc pot fi

Arme cu teava lunga, 50 -80 cm ( pusti , pustile mitraliera, arme de vanatoare etc. )


Arme cu teava mijlocie, 20 -50 cm (pistoale mitraliera etc.)


Arme cu teava scurta, 3- 20 cm ( pistoale , revolvere)



Dupa munitia folosita : - arme cu alice

- arme cu glont

-arme mixte(arme de vanatoare cu glont si alice)

Dupa numarul cartuselor : * cu un cartus

* cu mai multe cartuse

Dupa modul de functionare armele de foc pot fi :

- arme simple, de vanatoare cu una sau doua tevi, arme de tir cu un singur cartus

- arme cu repetitie, la care operatiunile initiale de incarcare se repeta, manual, la fiecare foc

-arme semiautomate,a caror incarcate si descarcare-dupa primul foc se face cu ajutorul

presiunii gazelor , dar nu sunt propice tragerii in serii.

- arme automate, care functioneaza la fel ca armele semiautomate dar cu acestea se pot executa focuri in serii scurte sau lungi.


Dupa calibrul armei :

- armele cu ghinturi pot fi de calibru mic ( pana la 6,35 mm), calibru mijlociu (intre 6,35 mm si 9 mm) si de calibru mare ( peste 9 mm).

- armele de vanatoare cu teava lisa pot fi 12, 16, 18, 20, 24 etc7


Partile componente ale armei


Pentru o arma de foc clasica, partile componente sunt :

a) teava, organizata la interior in :

- camera cartusului sau camera de incarcare, este partea in care intra munitia si se initeaza arderea pulberii ;

- canalul tevii este traseul de accelerare a vitezei proiectilului datorita fortei de expansiune rezultate in urma arderii pulberii.

In functie de tipul de stabilizare a proiectilului, canalul tevii la sistemul de stabilizare giroscopic, prezinta ghinturi elicoidale cu rolul de a imprima proiectilului miscare de rotatie axiala. La parasire tevii, rotatia proiectilului poate ajunge la valori de 50 000 - 120 000 rotatii pe minut. Marea majoritate a armelor de foc portative utilizeaza acest sistem.

Stabilizarea aerodinamica a proiectilului pe traiectorie se realizeaza prin elemente constructive - aripioare. La aceasta categorie, canalul tevii este neted ( lis). La pustile de vanatoare cu tevi lise, miscarea proiectilului pe traiectorie nu este stabilizata. Data fiind distanta mica de utilizare, de ordinul zecilor de metri, s-a considerat ca acest lucru nu este necesar.

Intre camera cartus si canalul tevii exista o zona de legatura numita " con de fortare". Uzura acestei parti are o influenta mare in pierderea de viteza a proiectilului. Conul de fortare este portiunea din interiorul tevii care leaga camera de incarcare de partea ghintuita si serveste la : - asigurarea glontului intr-o pozitie initiala corecta (implicit fixarea minitiei in camera de incarcare )

- asigura taierea progresiva a glontului in ghinturi.

De obicei, conul de fortare se compune dintr-o portiune lisa si o portiune ghintuita. Atat partea lisa cat si cea ghintuita au forma tronconica. Pe partea ghintuita inaltimea acestora creste de la zero la valoarea normala ( cea din canalul partii ghintuite).

Ca marime conul de fortare are o lungime de pana la doui calibre ale proiectilului. Si la tevile lise ale armelor de vanatoare exista o delimitare constructiva intre camera de incarcare si canalul propriu-zis al tevi, dar nu are caracterul cumulativ al atributelor mentionate mai sus .

Partea ghintuita serveste pentru a imprima proiectilului miscarea necesara de rotatie in scopul stabilizarii giroscopice a acestuia pe traiectorie.

Un ghint este format dintr-un plin si un gol. Ghintul este o nervura elicoidala, caracterizata prin :

- a. latimea golului

- b. latimea plinului

- t. inaltimea ghintului

- d. diametrul intre plinuri

- d1. diametrul intre goluri


Partile laterale ale ghinturilor se numesc flancuri. Flancul care srveste pentru conducerea proiectilului pe teava este flancul de atac. Pe acest flanc apare o reactiune (din partea proiectilului) care raportata la unitatea de suprafata a flancului in contact, determina o tensiune(un efort specific) de natura tensiunii de strivire.

Din considerente de fabricatie numarul ghinturilor se ia intotdeauna par. Pentru armamentul portativ acesta este n = 4 sau n = 8, in practica se intalnesc urmatoarele profiluri de ghinturi : dreptunghiulare, trapezoidale, rotunjite si segmentate.

Sensul ghinturilor se ia , in general , spre dreapta, adica in sensul de miscare al acelor de ceasornic ( teava fiind privita dinspre camera de incarcare inspre gura tevii ).

Capatul posterior al camerei cartus se numeste "culata" si reprezinta zona de prindere mecanica cu urmatoarea parte componenta, numita " cutia mecanismelor".

b ) cutia mecanismelor reprezinta structura mecanica organizata pentru :

- realizarea incarcarii armei ;

- obturarea tevii la partea dinspre culata pe timpul tragerii ;

- executarea percutiei capsei pentru aprinderea pulberii ;

- extragerea tubului cartus gol dupa tragere.

Complexitatea mecanismelor este determinata de gradul de automatizare al functiunilor si operatiunilor mai sus enumerate precum si de gradul de siguranta in functionare a acestor subansamble.

c ) ulucul este partea in care sunt fixate teava cu cutia mecanismelor in scopul manevrabilitatii armei.

d ) patul portiunea de regula in continuarea ulucului cu destinatia realizarii "prizei" de fixare.

e ) aparatele de ochire au ca scop realizarea orientarii armei astfel incat proiectilul tras sa loveasca tinta vizata.

Pentru pistoale si revolvere, datorita prizei efectuate numai cu podul si palma mainii a fost necesara renuntarea la uluc precum si ergonomizarea formei patului, care mai este numit si "crosa".

La anumite arme portative automate, mai grele, apar structuri noi ca "afetul" care are ca rol realizarea stabilitatii pe timpul tragerii. In functie de destinatia armei automate, el poate contine si elemente mecanice pentru amortizarea reculului, de ochire si de manevrare impotriva tintelor aeriene, de usurare a transportului etc.

Pentru caracterizarea armei de foc, un element important este calibrul sau, adica diametrul canalului tevii.

La armele de vanatoare cu teava lisa, este adoptat un calibru conventional. El este determinat de numarul proiectilelor sferice (alice) , care pot fi fabricate pentru arma cu teava de un anumit calibru, dintr-un pfound de plumb ori otel (pfound = 0,454 kg ).

In sistemul european la o arma cu ghinturi, calibrul este egal cu distanta dintre campurile opuse ale ghinturilor. In esenta, exprimarea calibrului unei arme este univoca si determina clar o valoare explicita sau implicita a valorii lui "d" si a (dimensiunii) tubului cartus. Forma de exprimare este numerica sau alfanumerica. Sunt cazuri cand in partea sufixului de denumire pot aparea cuvinte cu inteles. Pot exista situatii in care acelasi calibru este definit prin doua sau mai multe forme de exprimare, dar fara a crea confuzii.(ex. cal. 30-60 = cal. 7,62x 63; cal. 30-30 = 7,62x 51 etc. ).8

La armele de productie americana , calibrul acestora are o valoare nominala, fiind individualizat pentru fiecare model si nu corespunde in marime absoluta nici cu diametrul tevii si nici cu diametrul proiectilului.

Consideratii generale despre munitii

In general munitiile armelor de foc portabile sunt denumite cartuse si se deosebesc intre ele in functie de caracteristicile canalului tevii armelor pentru care sunt destinate, apoi dupa calibrul acestora. Astfel avem cartuse pentru arme cu teava ghintuita si cartuse destinate armelor cu teava lisa.

Cartusele pentru armele cu teava ghintuita au urmatoarele parti componente :

- glontul - proiectilul (1) , este acea parte a cartusului care, prin proiectare- azvarlire creeaza efectul impuscaturii. Acesta este confectionat din plumb si in cele mai multe cazuri este acoperit (placat ) cu o camasa protectoare dintr-un metal sau aliaj mai rezistent (tombac in cele mai multe situatii).

Gloantele au la baza forma cilindrica, iar ultima treime spre varf diametrul scade treptat, primind o forma ogivala. In functie de tipul armei pentru care sunt destinate, gloantele au varful ascutit, rotunjit si foarte rar , bont.

- tubul (3), are rolul de a uni intr-un tot unitar toate partile componente ale cartutelor. Tuburile, destinate cartuselor pentru arme cu teava ghintuita, sunt de forma cilindrica cu un capat deschis, in care se fixeaza glontul si altul inchis denumit rozeta. Ele sunt confectionate din metale ori aliaje rezistente si cat mai putin oxidabile, precum si cu o elasticitate relativa.

- capsa (4) este componenta care contine substanta exploziva ,de initiere a incarcaturii si de regula este o compozitie de fulminat de mercur sau stibiatul de plumb, care explodeaza la lovire si aprinde pulberea.

- pulberea sau praful de pusca (2), este o compozitie chimica plasata in interiorul tubului care prin ardere dezvolta o cantitate mare de gaze si o presiune care pune in miscare proiectilul impingandu-l prin teava armei spre exterior pentru a lovi tinta.

Cartusele pentru armele cu teava lisa, au aceleasi parti componente ca si cele pentru arme cu teava ghintuita, cu unele mici diferente de constructie ori compozitie :

- proiectilul (5), consta din alice, mitralii, pose sau glont . Alicele sunt proiectile sferice sub 5,5 mm diametru iar mitraliile sunt cu diametrul mai mare de 5,5 mm. Posele sunt alice confectionate artizanal din diferite materiale.

In anul 1895 W. Brenneke a proiectat primul cartus cu proiectil unic (glont) care putea fi tras cu o arma cu teava lisa , acesta are o forma cilindrica, cu partea frontala ascutita si suprafata neteda, iar partea laterala fiind prevazuta cu patru santuri ; ulterior acesta a capatat si alte forme aerodinamice-penetrante.

- tubul cartusului (1) la armele cu teava lisa este din carton presat , metal sau plastic si are o forma cilindrica iar in partea inferioara are rozeta in care este plasata capsa de detonare.

- capsa (7) este confectionata la fel ca si la cartusele cu glont pentru armele cu tevi ghintuite si au aceiasi continut , inschimb la aceste cartuse capsele pot fi inlocuite iar tuburile refolosite de mai multe ori.

- pulberea (2) este in general aceiasi ca si la cartusele pentru armele cu teava ghintiuta, mai folosita fiind pulberea cu fum.

- bura (4), este confectionata din pasla, hartie , carpe ori plastic , aceasta are rolul de a despartii pulberea de proiectile.

- rondela (6), este fabricata din carton presat ori plastic si se afla la gura tubului cu rolul de a impiedica iesirea proiectilelor din tubul cartus. La tuburile din plastic acesata este chiar o parte componenta a tubului.

In general o clasificare a tipurilor de munitii este deosebit de dificila si o lucrare complexa si niciodata completa, aceasta datorita numarului mare de tipuri de armament (portabil) care se fabrica la acesata ora in lume cat si diversitatea de munitii folosite pentru fiecare arma.

Totusi putem incerca o clasificare generala a munitiilor, dupa destinatia lor, astfel acestea pot fi :


- cartuse pentru armele militare (cu glont greu sau usor, trasoare, incendiare etc)



- cartuse pentru armele de vanatoare :

- cu alice



- cu proiectil unic ( Breneke)



- cu glont





- cartuse pentru armele sportive

- cartuse pentru armele speciale

- cartuse pentru arme deghizate




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }