ADMINISTRATIA CENTRALA DE SPECIALITATE

In Romania, ministerele fonneaza al doilea esalon al sistemului administratiei publice, fiind organele centrale de specialitate care conduc si coordoneaza administratia publica in diferite domenii si ramuri de activitate.

Numarul lor este determinat de volumul sarcinilor administratiei publice intr-un domeniu sau altul de activitate, dar si de conceptiile si interesele politice ce se manifesta la cei aflati la guvernare. Ministerele indeplinesc sarcinile de conducere si organizare pe baza si in conditiile legii.

Constitutia Romaniei din 1991, revizuita si republicata in 2003, contine o sectiune distincta cu privire la administratia publica centrala de specialitate, in capitolul consacrat administratiei publice din titlul III (Autoritatile publice).

Potrivit art. 116 din Constitutia republicata, ministerele se organizeaza numai in subordinea Guvernului, iar alte organe de specialitate se pot organiza in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritati administrative autonome.

Administratia centrala de specialitate se compune din: administratia ministeriala (ministerele) si administratia extraminis­teriala (autoritatile administrative subordonate Guvernului sau ministerelor si auto­ritatile administrative autonome).

Potrivit art. 117 alin. (1) din Constitutia republicata, ministerele se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza potrivit legii.

Potrivit Legii nr. 90/200 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, ministerele si ministrii se aproba de catre Parlament prin acordarea votului de incredere la investitura, iar primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin infiintarea, desfiintarea sau dupa caz, divizarea ori comasarea unor ministere, situatii care se supun votului Parlamentului, in conditiile investiturii.

Astfel, din interpretarea dispozitiilor mai sus mentionate rezulta ca, este posibila crearea de noi ministere sau reorganizarea celor existente prin procedura de formare a unui nou Cabinet, atat ministerele, cat si ministrii fiind supusi aprobarii votului de incredere de catre Parlament, cu ocazia investiturii.

In plus, daca primul-ministru, intentioneaza sa modifice structura Guvernului pe parcursul mandatului, intervenind intr-o forma sau alta asupra numarului de ministere, va avea nevoie, din nou, de votul de incredere al Parlamentului, aspect consacrat expres in art. 85 alin. (3), nou introdus, din Constitutia republicata.

Din dispozitiile legii rezulta ca doar pentru organizarea si functionarea ministerelor privind apararea nationala si ordinea publica sunt necesare legi speciale, putand fi adoptate implicit si ordonante, daca Guvernul primeste abilitare in acest scop, pentru restul ministerelor fiind suficienta adoptarea unor hotarari ale Guvernului.

Legea precizeaza si competenta Guvernului de a aproba, prin hotarare, 'rolul, functiile. atributiile, structura organizatorica si numarul de posturi ale ministerelor', in raport de importanta, volumul, complexitatea si specificul acestora.

De asemenea, Legea nr. 90/2001 a recunoscut personalitatea juridica a ministerelor, precizand ca acestea au sediul in municipiul Bucuresti.

Conducerea ministerelor se exercita de ministri, ajutati de unul sau mai multi secretari de stat. Secretarii de stat exercita atributiile delegate de catre ministru.

Potrivit unei completari recente aduse prevederilor legale de mai sus, in cadrul ministerelor, institutiilor publice si al altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale poate fi utilizata si functia de subsecretar de stat, potrivit hotararii Guvernului privind organizarea si functionarea acestora.

Ministrul reprezinta ministerul in raporturile cu celelalte autoritati publice, cu persoanele juridice si fizice din tara si din strainatate, precum si in justitie.

Fiecare minister are si un secretar general, functionar public de cariera, numit prin concurs sau examen, pe criterii de profesionalism, avand drept principal scop al activitatii, asigurarea stabilitatii functionarii ministerului, continuitatea conducerii realizarea legaturilor functionale intre structurile ministerului.

Pe langa ministru functioneaza, ca organ consultativ, colegiul ministerului. Acesta se intruneste la cererea si sub presedintia ministrului, pentru dezbaterea unor probleme privind activitatea ministerului.

Componenta si regulamentul de functionare al colegiului ministerului se aproba ordin al ministrului.

De asemenea, in fiecare minister se organizeaza cabinetul ministrului, cu personal propriu, caruia nu i se aplica prevederile Legii privind Statutul functionarilor publici.

In functie de natura atributiilor, unele ministere pot avea in domeniul lor de activitate, compartimente in strainatate stabilite prin hotarare a Guvernului.

Ministerele pot avea in subordinea lor, servicii publice deconcentrate care functioneaza in unitatile administrativ-teritoriale. Conducatorii acestora se numesc si se elibereaza din functie, de catre ministru, cu avizul consultativ al prefectului.

Atributiile compartimentelor ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare a ministerului aprobat prin ordin al ministrului.

Ministrii indeplinesc in domeniul lor de activitate urmatoarele atributii generale, potrivit art.53 alin.1 din Legea nr.90/2001:

a)  organizeaza, coordoneaza si controleaza aplicarea legilor, ordonantelor si hotararilor Guvernului. a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici;

b) elaboreaza si avizeaza proiecte de lege, ordonante, hotarari ale Guvernului, in conditiile stabilite prin metodologia aprobata de Guvern (litera modificata prin Legea nr.250/2006 de modificare a Legii nr.90/2001);

c)  actioneaza pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrata celei de dezvoltare economico-sociala a Guvernului;

d) fundamenteaza si elaboreaza propuneri pentru bugetul anual, pe care le inainteaza Guvernului;

e)  urmaresc proiectarea si realizarea investitiilor din sistemul ministerului, in baza bugetului aprobat;

f)   reprezinta interesele statului in diferite organe si organisme internationale, in conformitate cu acordurile si conventiile la care Romania este parte si cu alte intelegeri stabilite in acest scop, si dezvolta relatii de colaborare cu organe si organizatii similare din alte state si cu organizatii internationale ce intereseaza domeniul lor de activitate;

g)  initiaza si negociaza, din imputernicirea Presedintelui Romaniei sau a Guvernului, in conditiile legii, incheierea de conventii, acorduri si alte intelegeri internationale sau propun intocmirea formelor de aderare la cele existente;

h) urmaresc si controleaza aplicarea conventiilor si acordurilor internationale la care Romania este parte si iau masuri pentru realizarea conditiilor in vederea integrarii in structurile europene sau in alte organisme internationale;

i)   coordoneaza si urmaresc elaborarea si implementarea de politici si strategii in domeniile de activitate ale ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului;

j)   avizeaza, in conditiile legii, infiintarea organismelor neguvernamentale si coopereaza cu acestea in realizarea scopului pentru care au fost create;

k) colaboreaza cu institutiile de specialitate pentru formarea si perfectionarea pregatirii profesionale a personalului din sistemul lor;

l)   aproba, dupa caz, editarea publicatiilor de specialitate si informare.

In ce priveste actele emise la nivelul conducerii unipersonale a unui minister legea precizeaza ca, in exercitarea atributiilor ce-i revin, ministrul emite ordine si instructiuni, in conditiile legii.

Ministerele sunt privite in doctrina ca organe de ramura Dupa natura activitatii pe care o realizeaza sunt clasificate in:

- ministere cu activitate economica (de ex: Ministerul Economiei si Comertului, Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului),

- ministere cu activitate social-culturala si stiintifica (de ex: Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei)

- ministere cu activitate politico-administrativa (de ex: Miniisterul Administratiei si Internelor, Ministerul Afacerilor Externe).

La randul lor, organele centrale de specialitate la care se refera art.116 alin (2) din Constitutia republicata, se pot infiinta, in subordinea Guvernului si a ministerelor, potrivit art. 117 alin. (2) din Constitutia republicata, doar cu avizul Curtii de Conturi, numai daca legea le recunoaste aceasta competenta.

Infiintarea organelor administratiei publice centrale de specialitate cu alte denumiri decat ministerele a fost determinata fie de necesitatea desfasurarii unei activitati coordonate si unitare in rezolvarea unor probleme de specialitate, fie de volumul mai restrans de activitate care nu reclama organizarea unui minister.

In ce priveste organizarea administratiei centrale autonome Constitutia republicata stabileste in art. 117 alin. (3), principiul potrivit caruia, autoritati administrative autonome se pot infiinta prin lege organica.

Aceste structuri nu se subordoneaza ierarhic Guvernului, avand de regula, o con­ducere desemnata de catre Parlament si fiind de regula, obligate sa depuna rapoarte de activitate care sunt supuse dezbaterii si aprobarii acestuia.

Cat priveste denumirea concreta a autoritatilor administrative autonome, aceasta difera de la o autoritate la alta: consiliu, serviciu, comisie, curte etc.

Sub aspectul structurii si al conducerii autoritatilor administrative autonome, aceasta poate fi colegiala sau unipersonala.

Printre autoritatile administrative autonome se numara: Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Banca Nationala a Romaniei, Consiliul National al Audiovizualului, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza s.a. Unele dintre ele sunt prevazute expres si in Constitutie, cum ar fi de exemplu Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (art.119) sau Serviciul Roman de Informatii, Constitutia referindu-se si la numirea directorului acestuia de catre Parlament, la propunerea Presedintelui Romaniei, in art. 65 alin. (2) lit. h).

Toate aceste autoritati administrative autonome, fie ca sunt sau nu prevazute expres in Constitutie, sunt organizate si functioneaza in baza unor legi organice. Acestea dispun de organe proprii de conducere stabilite prin actul de infiintare, au o structura ­organizatorica proprie si atributii de specialitate, care le fac sa se deosebeasca de celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale.

Autoritatile administrative autonome apar ca organe de domeniu, care la randul lor pot fi de trei categorii: organe de sinteza, organe de coordonare si organe de control.

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative stabileste expres in capitolul consacrat dispozitiilor generale, obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, in vederea intrarii lor in vigoare, a legilor si a celorlalte acte normative adoptate de Parlament, a ordonantelor si a hotararilor Guvernului, a actelor normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si a ordinelor, a instructiunilor si a altor acte normative emise de organele administratiei publice centrale de specialitate.

In ce priveste sfera reglementarii, ordinele, instructiunile si alte asemenea acte  trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora.

In ce priveste termenul de emitere, ordinele si instructiunile se vor elabora in termenul prevazut de actul superior sau, dupa caz, intr-un termen util care sa faca posibila aducerea lor la indeplinire.

Prin instructiuni se stabilesc reguli generale in ramura din competenta ministerului, pentru structurile subordonate acestuia, iar ordinele reprezinta actele prin care ministrii rezolva anumite probleme concrete. Circularele sunt acte cu caracter explicativ si de indrumare cu privire la modul in care trebuie sa se desfasoare unele activitati de competenta ministerului, iar rezolutiile sunt acte prin care se solutioneaza probleme concrete.

In legatura cu posibilitatea de control asupra actelor autoritatilor centrale de specialitate, acestea pot fi atacate in instanta de contencios administrativ potrivit art. 21 si art. 52 din Constitutia republicata si Legii privind contenciosul administrativ.