QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate administratie

Abaterea si raspunderea contraventionala





ABATEREA SI RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA

Initial, ilicitul contraventional a fost de natura penala fiind consacrat in legislatia penala in cadrul impartirii tripartite a ilicitului penal in : crime, delicte si contraventii. Aceasta impartire a fost statuata initial in dreptul francez, mentinandu-se in Codul penal francez de la 1810 si a servit ca model mai multor legislatii europene.

Codul penal roman din 1865 preia acest model si il pastreaza pana in anul 1954.

Din dispozitiile Codului de la 1865 in materia contraventiilor se pot retine  urmatoarele trasaturi semnificative: contraventiile, in principiu, erau fapte neintentionate; persoanele morale nu puteau constitui subiecte carora sa li se aplice o amenda intrucat aceasta era o pedeapsa; lor li se aplicau numai despagubiri civile.

In legislatia interbelica s-a urmat aceeasi linie, in Codul penal din 1936 mentinandu-se acelasi regim privind contraventiile.



In anul 1954, s-a considerat ca atat contraventiile cat si sanctiunile contraventionale nu mai puteau fi considerate infractiuni, fiind scoase din Codul penal si trecute in categoria abaterilor administrative.

Pe plan legislativ, acest lucru s-a realizat prin Decretul nr.184/1954, care a abrogat din Codul penal si din legile speciale dispozitii referitoare la stabilirea si sanctionarea faptelor care constituie contraventii sau abateri.

Un element de noutate adus de acest decret este posibilitatea sanctionarii faptelor organizatiilor socialiste.

Prin acest decret s-au statornicit si regulile procedurale de baza ale regimului constatarii faptei, aplicarii sanctiunii si exercitarii cailor de atac,  servind drept baza viitoarei Legi nr.32/1968; aceasta realizeaza o reglementare unitara a contraventiilor, stabilind cadrul general al reglementarilor acestor fapte.

In perioada de dupa 1989, s-au adoptat numeroase acte normative in materie (legi, ordonante si hotarari ale Guvernului) care stabilesc si sanctioneaza contraventii.

Legea nr. 32/1968 precum si alte reglementari in domeniu au fost abrogate prin Ordonanta Guvernului nr.2/2001, care constituie cadru juridic general al contraventiilor.

1. Notiunea si trasaturile contraventiei

 

Raspunderea contraventionala este o forma a raspunderii juridice care este fundamentata pe existenta unui raport de drept administrativ.

Contraventia si raspunderea contraventionala sunt institutii de drept administrativ, care privesc atat activitatea persoanelor fizice, cat si activitatea pe care o desfasoara autoritatile administratiei publice, celelalte autoritati publice, agentii economici si institutiile publice, indiferent daca au caracter statal sau nestatal.

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2001, defineste astfel contraventia: “fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, hotarare a Guvernului, ori prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a Consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ”(art.1).

Pentru ca o fapta sa fie calificata contraventie trebuie sa intruneasca cumulativ urmatoarele conditii: a) sa existe o fapta; b) fapta sa fie savarsita cu vinovatie; c)fapta sa fie prevazuta si sanctionata prin norma juridica; d)norma juridica care reglementeaza fapta ce constituie abatere sa fie adoptata de o autoritate publica competenta.

a)     Fapta – In sens larg, prin fapta se intelege o actiune, sau inactiune, care produc un rezultat socialmente periculos.

Pentru ca o fapta sa fie calificata drept contraventie trebuie sa prezinte un anumit grad de pericol social propriu; aceasta reprezinta atingerea adusa unei anumite valori sociale, ca urmare a normei juridice care o apara.

b)     Vinovatia faptuitorului = starea subiectiva a autorului faptei ilicite, in  momentul incalcarii ordinii de drept, exprimand atitudinea psihica, negativa, a acestuia fata de interesele si valorile sociale ocrotite de normele juridice.

Vinovatia in materia dreptului administrativ imbraca doua forme: intentie si culpa. Asadar, se considera ca exista vinovatie atunci cand fapta care prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa.

Fapta se considera savarsita cu intentie atunci cand faptuitorul a prevazut rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin comiterea faptei respective ( intentie directa ), precum si atunci cand faptuitorul a prevazut rezultatul faptei sale si desi nu il urmarea, a acceptat producerea lui ( intentie indirecta).

Fapta este savarsita din culpa atunci cand faptuitorul a prevazut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fara temei ca el nu se va produce (usurinta sau culpa cu previziune) – precum si atunci cand faptuitorul nu a prevazut rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada ( neglijenta sau culpa fara previziune).

In materie contraventionala, spre deosebire de ilicitul penal, contraventia se sanctioneaza indiferent de forma vinovatiei, exceptia de nesanctionare a faptelor savarsite din culpa sa fie expres prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta respectiva.

c)Prevederea faptei de catre actul normativ

O persoana poate fi trasa la raspundere contraventionala pentru savarsirea unei fapte numai daca aceasta fapta prevazuta si sanctionata ca atare intr-un act normativ, emis de o autoritate publica abilitata in acest sens. Acesta este principiul legalitatii si sanctionarii contraventiilor.

Actele normative care prevad fapte cu caracter contraventional trebuie sa cuprinda, in primul rand, descrierea acestora, adica latura obiectiva a contraventiei.

Din punct de vedere al prevederii faptelor ilicite in acte normative, exista deosebiri intre infractiune, contraventie si abatere disciplinara. Astfel, in timp ce infractiunea, avand un caracter deosebit de grav, este prevazuta numai prin lege, contraventia poate fi prevazuta si in alte acte normative (hotarari si ordonante ale Guvernului si acte ale autoritatilor administratiei publice locale).

Deosebirea dintre contraventie si abatere disciplinara consta in faptul ca nu toate abaterile disciplinare trebuie sa se stabileasca, in mod expres si obligatoriu, in acte normative, pe cand contraventiile trebuie sa indeplineasca aceste conditii.

d)Autoritatile publice abilitate sa stabileasca fapte contraventionale

Competenta emiterii actelor care stabilesc si sanctioneaza contraventiile revine in primul rand Parlamentului, dar si Guvernului, ca autoritate publica cu competenta materiala si teritoriala generala in a emite norme juridice, inclusiv de stabilire a contraventiilor.

Nu au dreptul de a emite reglementari in materie contraventionala ministerele si celelalte autoritati publice centrale ( inclusiv serviciile lor deconcentrate sau structurile din teritoriu), cu exceptia celor carora prin legi speciale li se confera acest drept.

Ordonanta Guvernului nr.2/2001 stabileste si competenta autoritatilor administratiei publice locale in stabilirea contraventiilor. Sunt avute in vedere consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, precum si consiliile locale ale municipiilor, oraselor si ale comunelor in anumite conditii cele ale sectoarelor municipiului Bucuresti. Aceste autoritati stabilesc si sanctioneaza contraventii in toate domeniile de activitate in care li s-au stabilit atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau prin hotarari ale Guvernului.



Ordonanta Guvernului nr.2/2001 contine dispozitii speciale in aceasta materie pentru consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, limitand sfera acestora doar la activitatile edilitar-gospodaresti.

Pentru a asigura garantia juridica a respectarii competentelor administratiei publice in acest domeniu. Ordonanta Guvernului nr.2/2001 prevede ca hotararile consiliilor locale sau judetene, ori, ale sectoarelor municipiului Bucuresti adoptata cu nerespectarea competentelor ce le revin, sunt nule de drept; nulitatea se constata de instantele de contencios administrativ competente, la cererea oricarei persoane interesate.

O inovatie in materie o constituie faptul ca reglementarile consiliilor locale si judetene de natura contraventionala, necesita pentru aducerea lor la cunostinta publica avizul de legalitate al prefectului, in lipsa caruia actul normativ nu isi va produce  efectele.

Contraventiile stabilite de autoritatile centrale prin legi, ordonante si hotarari ale Guvernului, au sfera generala de aplicabilitate, pe intreg cuprinsul tarii. Actele normative emise pe plan local in vederea stabilirii si sanctionarii unor contraventii, se aplica numai in unitatea administrativ-teritoriala respectiva. De asemenea, actele emise de autoritatile administratiei publice locale trebuie sa fie in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr.2/2001.

Actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii intra in vigoare la data publicarii, dar se pun in aplicare la 30 de zile de la publicare; in cazuri urgente, se poate prevedea un termen mai scurt de punere in aplicare, dar nu mai mic de 10 zile.

2. Subiectele contraventiei

Din punct de vedere al faptei ilicite, identificam un subiect activ, reprezentat de autorul faptei ilicite si un subiect pasiv – o persoana fizica sau juridica – asupra careia se rasfrange urmarea materiala ori starea de pericol urmata prin savarsirea faptei.

Persoana fizica

Raspunderea contraventionala isi are temeiul in savarsirea unei fapte contraventionale si este tipica pentru persoana fizica. Conditii:

a)Pentru ca o persoana fizica sa poata fi subiect al contraventiei, este necesar ca acesta sa aiba varsta de cel putin 14 ani, conform Ordonantei Guvernului Nr.2/2001. Unele acte deroga de la aceasta prevedere, ridicand limita minima de varsta la 16 ani.

b)O alta conditie referitoare la subiectul contraventiei este responsabilitatea

c)O alta conditie referitoare la subiectul contraventiei este libertatea de hotarare si actiune. Pentru a avea calitatea de subiect al contraventiei o persoana trebuie sa fi actionat din proprie initiativa, sa fi luat singura hotararea de a savarsii fapta respectiva, fara a fi constransa in nici un fel de altcineva.

d)Uneori pentru a fi considerat subiect al contraventiei, o persoana trebuie  sa aiba o anumita calitate, cum ar fi aceea de conducator auto, posesor de arma, etc.

e)O contraventie poate fi comisa nu numai de o singura persoana, ci si de mai multe persoane, in participatie. In caz de coautorat, legea prevede ca sanctiunea de aplica fiecarui contravenient separat.

Legislatia actuala nu prevede sanctionarea persoanelor care au participat la savarsirea contraventiei in calitate de instigatori sau complici.

f)O categorie speciala a subiectilor contraventiei o reprezinta minorii;

In cazul acestora Ordonanta Guvernului nr.2/2001 prevede ca maximul amenzii prevazut de actul normativ se reduce la jumatate.

g)O alta categorie speciala este considerata a fi aceea a militarilor.

Legea prevede ca sanctiunile disciplinare nu vor fi aplicate militarilor  in termen, iar procesul-verbal de constatare a contraventiei se va trimite comandantului unitatii din care face parte contravenientul, pentru aplicarea unor sanctiuni disciplinare, daca se constata ca este intemeiat.

Persoana juridica

Subiectul activ al contraventiei poate fi si persoana juridica.

Anterior anului 1990, raspunderea contraventionala a persoanei juridice nu era foarte des intalnita, constituind aproape o exceptie.

Dupa 1990, contraventiile savarsite de persoane juridice au devenit foarte frecvente, si de aceea au fost reglementate prin acte normative, cu mentiunea ca unele contraventii privind anumite domenii de activitate nu pot fi savarsite decat de aceasta categorie de subiecti – persoane juridice.

Ca regula generala este reglementata raspunderea contraventionala a agentilor economici – persoane juridice (societati comerciale, regii autonome, etc.).

Ordonanta Guvernului nr.2/2001 – care reprezinta reglementarea cadru in materie instituie, in principiu, acelasi regim juridic si pentru persoana juridica pe planul raspunderii contraventionale; astfel, se prevede ca sanctiunile contraventionale se aplica “oricarui contravenient, persoana fizica oro juridica”. Rezulta ca in prezent nu mai este necesara o lege speciala, derogatorie de la dreptul comun, care sa prevada posibilitatea sanctionarii persoanei juridice.

3. Cauzele care inlatura raspunderea contraventionala

 

            Ordonanta Guvernului nr.2/2001 reglementeaza o serie de imprejurari care inlatura caracterul contraventional al faptelor ilicite savarsite.

            Astfel, art.11 din aceasta ordonanta stabileste urmatoarele: „caracterul contraventional al faptei este inlaturat in cazul legitimei aparari, starii de urgenta, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii daca are legatura cu fapta savarsita”; minoritatea reprezinta, de asemenea, o cauza care inlatura caracterul contraventional al faptei.

            O.G. nr.2/2001 prevede ca aceste cauze care inlatura caracterul contraventional al faptelor ilicite savarsite, se constata numai de instanta de judecata.

            Legitima aparare

            Pentru a fi in prezenta legitimei aparari se cer a fi indeplinite mai multe conditii:



            1. O prima conditie vizeaza existenta unui atac care sa preceada savarsirea faptei contraventionale.

            2. Atacul sa fie material, direct, imediat si injust.

            Atacul este material atunci cand este de natura sa puna in pericol valoarea sociala impotriva careia este indreptat.

            Este considerat a fi direct, atacul care consta intr-o manifestare nemijlocita a agresorului impotriva valorii sociale respective.

            Atacul este imediat sau iminent atunci cand intervalul de timp dintre momentul declansarii atacului si momentul ivirii pericolului este foarte scurt.

            Atacul este injust atunci cand nu are temei juridic.

            3. Atacul trebuie sa fie periculos, adica sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul public.

            4. Fapta comisa pentru inlaturarea atacului sa fie o contraventie prevazuta si sanctionata de un act normativ.

            5. Apararea sa fie proportionala cu intensitatea atacului.

            Starea de necesitate

            O.G. nr.2/2001 nu lamureste intelesul notiunii de stare de necesitate. Potrivit Codului penal, se considera in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau sau al altuia ori un interes public.

            Constrangerea fizica si constrangerea morala

            Fapta ilicita savarsita ca urmare a constrangerii fizice sau morale nu este contraventie pentru ca lipseste un element definitoriu a acesteia, respectiv vinovatia.

            Cazul fortuit

            Cazul fortuit consta in interventia unui eveniment sau a unei intamplari ce nu putea fi prevazuta sau inlaturata si care determina producerea rezultatului socialmente periculos. Imprejurarile fortuite pot avea diverse cauze: fenomene ale naturii (trasnet, avalansa, etc.), accidente tehnice (explozie, scurt circuit, etc. ), starea sanatatii (stare de soc sau lesin), etc.

            Iresponsabilitatea si infirmitatea

            Iresponsabilitatea reprezinta incapacitatea unei persoane de a intelege natura si rezultatul faptelor sale; ea poate fi permanenta (incurabila) sau temporara (intermitenta).

            Infirmitatea – este o cauza necunoscuta in legislatia penala, deci ea nu exonereaza de raspundere o persoana infirma care comite o infractiune. In materie contraventionala, insa, infirmitatea poate constitui cauza de inlaturare a raspunderii contraventionale pentru o fapta ilicita savarsita in legatura cu respectiva infirmitate (exemplu traversarea strazii printr-un loc nemarcat si unde nu exista indicator, de catre un nevazator).

            Betia involuntara completa

            Este considerata cauza de inlaturare a raspunderii  contraventionale pentru ca nu exista vointa faptuitorului si, implicit, nu exista vinovatie si nici contraventie; betia voluntara (completa sau incompleta) nu inlatura caracterul contraventional al faptei.

            Eroarea de fapt

            Reprezinta necunoasterea in totalitate a unei imprejurari reale, sau cunoasterea ei inexacta inaintea comiterii contraventiei; eroarea de drept, constand in necunoasterea sau cunoasterea inexacta a legii, nu inlatura caracterul contraventional al faptei.

            Minoritatea faptuitorului

            O.G. nr.2/2001 prevede ca minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional; pentru faptele contraventionale comise dupa implinirea acestei varste, legea prevede pentru minori sanctionarea lor la jumatate.

            Sanctiunile contraventionale

            In materie contraventionala, sanctiunile sunt reglementate, in principal, prin legea – cadru si, in subsidiar, prin alte acte normative care prevad fapte ce constituie contraventii in diferite domenii de activitate.

            Sediul materiei privind sanctiunile contraventionale il reprezinta art.5 din O.G. nr.2/2001, care statueaza doua categorii de sanctiuni: sanctiuni principale si sanctiuni complementare.

            Sanctiunile contraventionale principale prevazute de art.5, alin.(2), astfel cum acestea au fost modificate prin O.U.G. nr.108/2003 privind desfiintarea inchisorii contraventionale sunt urmatoarele:

a)     avertismentul;

b)     amenda contraventionala;

c)     prestarea unei activitati in folosul comunitatii.



In art.5 alin.(3) din O.G. nr.2/2001 sunt prevazute urmatoarele sanctiuni contraventionale:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;

b) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau autorizatiei de executare a unor activitati;

c) inchiderea unitatii;

d) suspendarea activitatii agentului economic;

e) retragerea licentei sau avizului pentru anumite operatiuni sau pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv;

f) desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.

Prin O.U.G. nr.108/2003 a fost desfiintata sanctiunea principala a inchisorii contraventionale ca urmare a faptului ca prin legea de revizuire a Constitutiei s-a stabilit ca „sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala”. De asemenea, a fost desfiintata sanctiunea complementara contraventionala constand in „blocarea contului bancar”.

Ordonanta Guvernului nr.2/2001 prevede ca sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ca sanctiunile complementare se aplica in functie de gravitatea faptei si ca pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala principala si una sau mai multe sanctiuni complementare.

4. Sanctiuni contraventionale principale

Avertismentul – consta in atentionarea contravenientului, persoana fizica sau juridica, asupra pericolului social al faptei savarsite, recomandandu-i-se ca pe viitor sa nu mai savarseasca asemenea fapte; avertismentul este o sanctiune cu caracter moral.

In ce priveste forma in care se poate aplica sanctiunea avertismentului, aceasta poate fi verbala sau scrisa.

Amenda contraventionala – este considerata ca fiind sanctiunea contraventionala cea mai importanta, specifica dreptului administrativ. Ea consta intr-o suma de bani pe care persoana vinovata de savarsirea unei contraventii este obligata sa o plateasca.

Este important de precizat caracterul contraventional al amenzii, pentru ca „amenda” este prevazuta si in acte normative care reglementeaza alte regimuri juridice, cum este cazul regimului penal (amenda penala).

In materia amenzii contraventionale aceasta va avea limite minime si maxime generale si limite minime si maxime speciale, ambele categorii avand caracter legal. Limitele minime si maxime speciale trebuie sa se incadreze in limitele minime si maxime generale.

Limita minima generala a amenzii contraventionale este de 250.000 lei.

Cat priveste limita maxima generala, aceasta este diferentiata, in functie de forta juridica a actului normativ prin care sunt prevazute contraventii, astfel:

a) in cazul contraventiilor stabilite prin lege si ordonanta, limita maxima nu poate depasi 1 milion lei;

b) in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale Guvernului, limita maxima nu poate depasi 500 milioane lei;

c) in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor judetene ori ale Consiliului General al Municipiul Bucuresti, limita maxima nu poate depasi 50 milioane lei;

d) in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor locale, ale comunelor, oraselor, municipiilor si ale sectoarelor Municipiul Bucuresti, limita maxima nu poate depasi 25 milioane lei.

In materie contraventionala, nu este reglementata recidiva. Cu toate acestea exista cazuri in care se prevede majorarea amenzii sau dublarea acesteia in cazul in care se constata o a doua incalcare a legii sau se dispune aplicarea unei masuri mai severe.

O.G. nr.2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste si destinatia sumelor provenite din aplicarea amenzilor contraventionale. Astfel, in cazul amenzilor aplicate pentru contraventiile stabilite prin legi, ordonante si hotarari de Guvern, acestea se fac venit la bugetul de stat in procent de 75%, diferenta revenind autoritatii din care face parte agentul constatator, unde se retine ca venit extrabugetar si folosit pentru dotarea cu mijloace specifice  activitatii din domeniu.

Sumele provenite din amenzi aplicate pentru contraventii stabilite prin hotarari ale consiliilor locale si judetene se fac venit la bugetele locale respective.

Prestarea unei activitati in folosul comunitatii

Sediul materiei si regimul ei juridic il constituie O.G. nr.55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, astfel cum aceasta a fost modificata prin O.U.G. nr.108/2003.

Aceasta sanctiune poate fi stabilita numai prin lege sau ordonante ale Guvernului, numai alternativ cu sanctiunea amenzii, stabilindu-i-se, totodata, limita maxima la 300 ore.

In ce priveste aplicarea acestei sanctiuni, ea este in competenta exclusiva a instantei de judecata, nu si a agentului constatator al contraventiei, ca in cazul avertismentului si a amenzii contraventionale. Legea mai prevede ca aceasta sanctiune se aplica numai persoanelor fizice, nu si juridice.

Competenta de judecata apartine judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia. Se judeca de urgenta.

Instanta, apreciaza asupra legalitatii si temeiniciei procesului - verbal si pronunta una din urmatoarele solutii:

a) aplica sanctiunea amenzii;

b) aplica sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, cu consimtamantul contravenientului, daca apreciaza ca aplicarea amenzii contraventionale nu este indestulatoare ori contravenientul nu dispune de mijloace materiale si financiare pentru plata acesteia;

c) anuleaza procesul – verbal.





{ Politica de confidentialitate } Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2018 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







Cauta referat